162 matches
-
la Beci (Viena), dar descoperit abia în 1976, opusculul lui O., Alese fabule, devansează cu trei decenii cartea de fabule tălmăcite și prelucrate de Dimitrie Țichindeal după Dositei Obradovici. Bănățeanul, „practicant crăieștilor de cămară venituri” din Deta, este, așadar, primul fabulist român. Deși informații biografice lipsesc, se poate presupune că era un om citit, știutor de limbi străine și umblat, poate chiar la studii, prin străinătate. Cele aproape nouăzeci de texte sunt fie selectate din diferite surse (grecești sau apusene), fie
OŢELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
caz o culegere contemporană încă neidentificată. Important este că ele sunt „înturnate” în românește („în rumânie”) într-o vreme în care asemenea inițiative erau, la noi, cu totul răzlețe. Receptiv la tendințele iluministe ale epocii, O. nu se mărginește la fabuliștii din vechime (Esop, Fedru, Avian ș.a.) sau la istorioare mitologice, ci include și o seamă de parabole de rezonanță și cu tâlcuri strict contemporane. Strădania lui nu a fost numai una de tălmăcire literală. Căci, precizează el, „la fieștecare fabulă
OŢELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
Climax”, RL, 1971, 3; Nicolae Manolescu, Biografii contemporane, RL, 1973, 6; Sorin Titel, „Aproapele nostru, aproape”, RL, 1973, 34; Constantin, A doua carte, 220-223; Sorin Titel, Cazul de conștiință, RL, 1974, 39; Petroveanu, Traiectorii, 278-281; Roxana Sorescu, Platon Pardău, un fabulist contemporan, VR, 1975, 9; Barbu, O ist., 413-414; Ciobanu, Incursiuni, 175-182; Culcer, Citind, 200-203; Liviu Petrescu, Un roman al puterii, TR, 1977, 8; Ungureanu, Proză, 234-238; Tudor-Anton, Ipostaze, 97-104; Stănescu, Jurnal, I, 104-112; Lit. rom. cont., I, 663-664; Ștefănescu, Jurnal
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
Lucrărilor Publice. M. se va dedica acestei cariere, în 1930 fiind șef de birou clasa I la Direcția învățământului primar din Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Din 1922 este membru al Societății Scriitorilor Români și dobândește o anumită notorietate ca fabulist. Versuri i-au apărut în „Universul”, „Convorbiri literare”, „Curierul artelor”, „Ecoul”, „Flacăra”, „Drum nou”, „Porunca vremii” ș.a. După ce într-o broșură alătură două modeste încercări dramatice (Ilinca. Harul busuiocului, 1917), dă la iveală prima carte de versuri, Stropi de rouă
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
1971, 19-34; Amintiri despre Eminescu, îngr. Cornelius-Remus Cacoveanu, pref. Ion Buzași și Ion Mărgineanu, Cluj-Napoca, 2000. Culegeri: Povești, în Povești din Transilvania, îngr. Ovidiu Bârlea și Ion Taloș, pref. Ovidiu Bârlea, Cluj-Napoca, 1975, 75-220. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Un mare fabulist român, „Clipa”, 1925, 99; Al. Lapedatu, Momente culturale și politice, București, 1926, 9-13; Horia Teculescu, Ștefan Cacoveanu, „Anuarul presei române”, 1926, 101-104; Nicolae Albu, Un junimist uitat: Ștefan Cacoveanu, „Lanuri”, 1937, 2; Adrian Fochi, Prefață la I. Urban Jarník și
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
științele și să comenteze caracterele generale ale liricii românești. Spirit pedant, dominat de ambiția unei precizii cvasiștiințifice, Urechia nu ajunge decât la o caracterizare didactică și discutabilă a etapelor de evoluție ale acesteia în spațiul național. O cercetare a fabulei (Fabuliști români), o lucrare intitulată Pasiunile și simțimintele la românii vechi și moderni, o alta consacrată teatrului popular (Irozii) îi aparțin tot lui V. A. Urechia, care a susținut, de asemenea, „Curierul literar” (recenzii la V. AIecsandri, Al. Pelimon, A. T.
ATENEUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285488_a_286817]
-
apoi student la Torino, debutant în A.r., de I. Ianov, D. Ralet, Gh. Tăutu, Gh. Sion, cu producții ce se înscriu în sfera poeziei patriotice, de versurile lui B. P. Hasdeu, Th. Șerbănescu, I. V. Adrian și Gh. Nichitachi, fabulist, imitator al lui AI. Donici. Aici V. Pogor traducea din Anacreon, P.-J. Cantel, P. Dupont, V. A. Urechia din satirele lui Juvenal și, din Lucrețiu, De rerum natura. S.C.
ATENEUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285488_a_286817]
-
două piese; Ilinca , Harul Busuiocului - 1917. Deși un scriitor apreciat și răsfățat de critica literară (Dragomirescu, Lovinescu și Călinescu, în special) rămâne unul dintre cei „uitați”, ceea ce nu facem și noi. „Vasile Militaru, cunoscut de generația interbe lică îndeosebi ca fabulist și autor de scrieri cu profund caracter religios, va fi 244 condamnat prin sentința nr.320 din 20 iunie 1959 a Tribunalului Militar București la 20 de ani de temniță grea pentru „uneltire contra ordinii sociale”, în fapt ceea ce i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Senator legionar; Mihail Manoilescu, economist cunoscut în lume, diplomat, autor de cărți științifice excepționale; Dumitru Mehedinți, general și Senator legionar; Simion Mehedinți, geograf, etnograf, pedagog, literat, Prof. Univ. - București, membru al Academiei Române, „ Cartea creștinismului românesc”(1943) e fundamentală; Vasile Militaru, fabulist; Nicolae, Principele (de Hohenzollern) n. 1903 - m. 1974, fiind autoexilat din țară...; C. Noica, filosof și eseist spiritualist, creator de școală de filosofie, fost deținut politic; Nicolae Paulescu, savant, fiziolog, Prof universitar - București, autor de tratate și cărți esențiale, m.
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să preceadă limbajul. Întrebarea n-avea nici o legătură cu prezentarea pe care tocmai o încheiase. Părea să se refere, cel mult, la acuzația din Harper’s că-și ratase adevărata vocație, că Gerald Weber era, în adâncul sufletului său, un fabulist. Supraviețui recepției fără alte umilințe. Calvarul îi făcuse o foame nebună, la doar câteva ore după cină, dar recepția oferea doar Shiraz și bucăți unsuroase de hering pe biscuiți. Întreaga sală se molipsi de Klüver-Bucy: își vârau în gură tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
treburile publice, cari au preferat o tradiție plină de erori unei inițiative salutare pentru revizuirea materialului destinat educației copiilor noștri”. Capitolul despre fabulele lui La Fontaine se încheie, totuși, cu o reverență, o apărare, o ilustrare și o scuză a fabulistului francez - „Remușcări și omagiu“, dedicate poetului I.B. (Ion Barbu)... O altă secțiune, „Diez și becar“ cuprinde, pe lîngă experimentele radicale menționate ceva mai sus, compuneri „pseudoromanești” inspirate evident de Urmuz, dar mai epice, mereu supravegheate de ironia bonomă a naratorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întocmai ca România - secole întregi. Nu i-a rămas altceva de făcut decât să ardă etapele. Ea n-a cunoscut Renașterea, iar Evul Mediu rusesc a fost întunecos, nespiritual. Însăși literatura, până la începutul secolului trecut, s-a remarcat doar prin fabuliști și creații moral- religioase. Plaga mare a Rusiei - ca și a noastră - a fost tradiția bizantină, suflul spiritualității bizantine, care altoit într-o cultură străină devine anchiloză, schematism abstract, iar pe plan politic și cultural, reacționarism organizat. Tot ce este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
creator. Gr. Alexandrescu lucrează, ca mai toți contemporanii săi, În mai multe registre. Cu o condiție: registrul (tema, imaginea, tonul, stilul) să aibă un anumit prestigiu literar. Luăm cazul spațiului imaginar: spațiul ocrotitor, acela ce eliberează fantezia și dezleagă limba. Fabulistul nu se oprește, nici el, la un singur peisaj, după cum nu are preferință pentru o categorie anumită de elemente din lumea materială. În mentalitatea estetică a epocii obiectele În starea lor primar materială n-au valoare poetică. Există, evident, partea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Această poveste se găsește în Giovanni Brevio, Rimer, Roma, 1545, intitulată Nuvelă din Belfegor. În 1549, mai apare cu același titlu sub numele lui Machiavelli, și de atunci trece între operele complete ale ilustrului secretar florentin. După Machiavelli, La Fontaine, fabulistul francez, a dat de pe Belphegor în colecția de basme, publicată întâia oară la Paris în 1682. Pentru a putea compara noi înșine originalitatea lui Caragiale, autorul Antologiei reproduce în original traducerea din franceză pe care a consultat-o scriitorul român
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
notiță, serbează acest fapt nobil prin publicarea portretului Esc[elenței] S[ale] în numărul său din urmă. [15 decembrie 1876] IEPURILE LUI DONICI Într-o foaie din 1853 găsim următoarea povestire pe care o face Const. Negruzzi despre iepurele renumitului fabulist Donici: Începuse a mi se urî la țară. Pentru ce? Singur eu nu știu, se vede pentru că omul[ui] e dat a nu se mai mulțămi nicăieri. Într-o dimineață, mi-am luat pușca și m-am dus de m-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
clasicismului latin; însușindu-și literatura unor autori precum Homer, Hesiod, Sapho sau Arhiloc, spațiul unei limbi atât de atent ancorată în tipare precum cea latină reunește exemple din cele mai diferite, creatori de epopee de genul lui Vergilius, dar și fabuliști (Phaedrus), epigramiști (Martial) ori contrarii care se atrag, precum Lucretius, poetul prin excelență meditativ, și Catullus, cel ce cultivă voluptatea trăirii sub semnul lui Bachus și în admirația eternei Afrodite. Totuși, deși atât genurile literare moștenite de la greci, cât și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unul din cei mulți care s-au postat și ei ca tot omul la margine de drum ca să privească așa cu ochii cât sarmaua la circul trecerii politicienilor care de care mai plin de sine și plin de ceea ce spunea fabulistul despre vulpe, care se jura că nu a mâncat găini dar avea „pufușor, pe botișor”. Și când a fost mai mare circul în orașul nostru de la margine de lume, decât în perioada de grație 1996-2000, când liftele țărăniste pline
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de la constatarea perfect normală la cineva înzestrat cu simțul văzului, că pufușorul de pe botul lor este așa de gros, că și obrazul cu mare greutate de abia li se mai vede, însă vedeți dumneavoastră asta este altă căciulă care aparține fabulistului, iar fabuliștii nu au ce căuta în curtea acestor domni pricepuți doar la obiectul muncii descris în fabulă. Poate nu reluam acest exercițiu al dezmorțirii buricelor degetelor de la mâini dacă azi un prieten de altfel poate bine intenționat nu m-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
perfect normală la cineva înzestrat cu simțul văzului, că pufușorul de pe botul lor este așa de gros, că și obrazul cu mare greutate de abia li se mai vede, însă vedeți dumneavoastră asta este altă căciulă care aparține fabulistului, iar fabuliștii nu au ce căuta în curtea acestor domni pricepuți doar la obiectul muncii descris în fabulă. Poate nu reluam acest exercițiu al dezmorțirii buricelor degetelor de la mâini dacă azi un prieten de altfel poate bine intenționat nu m-ar fi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pace cu ceilalți și în liniște cu sine, să arate fiecăruia și prin drumul lor să-l aducă la treapta cea înaltă a vredniciei omului pentru care este și făcut." Critica ascuțită a lui Heliade disecă minuțios fiecare greșeală a fabulistului de la cele gramaticale până la cele de versificație, în această ultimă privință nerespectarea regulilor fiind înfierată ironic: "sunt niște pârdalnice de reguli pentru versificație și tot felul de poezie, niște semne de minte întreagă și judecată dreaptă de la care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
trebuie să facă jocul Moscovei și să declanșeze represiuni și starea de urgență în Basarabia, ceea ce ar fi dus la catastrofă, la nașterea resentimentelor față de Țară, ca oglindă și a proastei administrări a provinciei: Concluzia, comodă și cunoscută și vechilor fabuliști: aleșii Basarabiei, toți conducătorii ei sunt bolșevici și ascultă de glasul Moscovei atunci, evident, Basarabia însăși e bolșevică; și întrucât singurul nostru titlu asupra Basarabiei se întemeiază pe dreptul norodului la autodeterminare și pe voința lui liberă, se justifică chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în timpul vieții: M. Dragomirescu care respingea "partea meschină a preocupărilor lui literare: parodii, imitațiuni searbede lirice, glume ușoare tot ceea ce într-o literatură nici nu trebuie înregistrat, necum recomandat și studiat" și Paul Zarifopol care nu l-a acceptat pe fabulistul Caragiale: "Iar fabulele, desigur, cele mai nejustificabile producții literare ale lui Caragiale, nu le pot înțelege decît ca simptom de tradiționalism estetic întins pînă dincolo de absurd." Același Paul Zarifopol ultimul junimist intuiește anormalitatea lui Caragiale ("...era un meridional leneș, înzestrat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
materia ei". Este clar afirmată finalitatea etică a utilității sociale și educative. Important este ceea ce tradiția pedagogică va reține din fabule. Or, în avertismentele edițiilor următoare, această formă de argumentare morală dispare complet. Înseși povestirile (și nu moralele) atrag atenția fabulistului. Astfel, putem citi în "Nota autorului" din 1678: "A trebuit să caut așadar alte îmbogățiri și să extind mai mult circumstanțele acestor povestiri, care, parcă, păreau că o cer". De altfel, în Epistola din 1668 dedicată Monseniorului Delfin, La Fontaine
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ridic un templu drept răsplată; Dar temple nu vreau să construiesc decît pentru dumneata. De asemenea, în Nota autorului din 1694, este vorba mai ales de "pasiune" și de "dorința" de a plăcea. Importanța subiectului este o constantă a preocupărilor fabulistului; dar dacă tradiția a reținut vocația "utilitară" a fabulelor, trebuie să spunem că lucrurile nu sînt atît de simple pe cît s-ar părea și că însuși La Fontaine a pus accentul pe finalitatea estetică a demersului său poetic. Noutate
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
unui val pur, Traducea în limba zeilor, Tot ce spun sub ceruri Ființele ce împrumută vocea naturii. Tălmaci ai multor popoare, Îi fac actori în opera mea; Căci totul vorbește în univers; Totul are un limbaj al său. Munca de fabulist constă tocmai în a exprima această universalitate a naturii, în care animalele vorbesc și în care cuvîntul asigură legătura între diferitele elemente ale vieții, între pămînt și cosmos, între microcosmos ("micul univers") și macrocosmos ("universul"). Unitatea Fiind vorba despre o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]