162 matches
-
promenadă, unul din cele mai frecventate, aflat între Paris și Saint-Cloud 19 Alexandru A. Beldiman, ministrul României la Berlin în perioada ianuarie 1896-august 1916. 20 Antoine de Rivarol (1753-1801), om de litere și jurnalist francez. 21 Jean de la Fontaine (1621-1695), fabulist și povestitor francez. 22 Jean-Pierre Claris de Florian (1755-1794), fabulist francez, strănepot al lui Voltaire. 23 Guy de Maupassant (1850-1893), romancier și nuvelist francez. 24 Iacob Lahovary (1846-1907), ministru de Externe (1904-1907) în guvernul conservator condus de George Gr. Cantacuzino
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Saint-Cloud 19 Alexandru A. Beldiman, ministrul României la Berlin în perioada ianuarie 1896-august 1916. 20 Antoine de Rivarol (1753-1801), om de litere și jurnalist francez. 21 Jean de la Fontaine (1621-1695), fabulist și povestitor francez. 22 Jean-Pierre Claris de Florian (1755-1794), fabulist francez, strănepot al lui Voltaire. 23 Guy de Maupassant (1850-1893), romancier și nuvelist francez. 24 Iacob Lahovary (1846-1907), ministru de Externe (1904-1907) în guvernul conservator condus de George Gr. Cantacuzino. 25 Ordin cavaleresc creat în Franța în 1578 de regele
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
1971, 19-34; Amintiri despre Eminescu, îngr. Cornelius-Remus Cacoveanu, pref. Ion Buzași și Ion Mărgineanu, Cluj-Napoca, 2000. Culegeri: Povești, în Povești din Transilvania, îngr. Ovidiu Bârlea și Ion Taloș, pref. Ovidiu Bârlea, Cluj-Napoca, 1975, 75-220. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Un mare fabulist român, „Clipa”, 1925, 99; Al. Lapedatu, Momente culturale și politice, București, 1926, 9-13; Horia Teculescu, Ștefan Cacoveanu, „Anuarul presei române”, 1926, 101-104; Nicolae Albu, Un junimist uitat: Ștefan Cacoveanu, „Lanuri”, 1937, 2; Adrian Fochi, Prefață la I. Urban Jarník și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
multe asistente care aveau acces la testele de laborator. Le Încurajam deseori să le citească odată Înainte și apoi după ședință. În timpul ședinței apăreau schimbări În numărul celulelor albe, la nivelul zahărului din sînge, al tiroidei sau al estrogenului. MITUL FABULIST CARE SPUNE CĂ NATURA E GREȘITĂ A existat multă confuzie În știință și medicină În ceea ce privește hormonii. CÎnd se combină cu mentalități culturale acceptate, care devalorizeazăunele dintre cele mai importante calități ale fizicului și psihicului feminin, o serie de informații greșite
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
pace cu ceilalți și în liniște cu sine, să arate fiecăruia și prin drumul lor să-l aducă la treapta cea înaltă a vredniciei omului pentru care este și făcut." Critica ascuțită a lui Heliade disecă minuțios fiecare greșeală a fabulistului de la cele gramaticale până la cele de versificație, în această ultimă privință nerespectarea regulilor fiind înfierată ironic: "sunt niște pârdalnice de reguli pentru versificație și tot felul de poezie, niște semne de minte întreagă și judecată dreaptă de la care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o fabulă dibace, adevărul din belșug, E țesut în frumusețea graiului cu meșteșug...” (Tudor Arghezi) Povestire alegorică, fabula vizează trăsături negative specifice omului sau societății în care trăiește scriitorul, având o puternică valoare educativă. În literatura românească cei mai cunoscuți fabuliști sunt: Grigore Alexandrescu, Alecu Donici și Tudor Arghezi. 6. Snoava este o specie epică a literaturii populare, de întindere mică, cu caracter anecdotic, în care elementul epic se împletește cu cel satiric. Dezvăluie aspecte din societate, defecte umane, vicii sociale
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Productiv, a întreprins și cercetări asupra lui Antioh Cantemir, Ienăchiță Văcărescu, Veniamin Costache, Anton Pann și Costache Negruzzi, adunate în Scriitori vechi (1909), și a teoretizat asupra fabulei într-o prezentare asupra evoluției genului la noi - Fabula în genere și fabuliștii români în specie (1892) și asupra originii versificației române - Versificațiunea română și originea ei (1906). A avut și preocupări de teoretician al folclorului. Lucrările Introducere în literatura populară română (1904), Lămuriri asupra literaturii române culte și populare (1906) și Miorița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
manuscris s-a păstrat, la Biblioteca Academiei Române, lucrarea Folklor și etnografie. Intenționa realizarea unei colecții cuprinzătoare de anecdote populare și a unui studiu extins despre valorile noastre spirituale. SCRIERI: Anecdote populare, I-III, București, [1888]-1893; Fabula în genere și fabuliștii români în specie, București, 1892; Omer întinerit, București, 1893; Proza, I-II, București, 1893-1894; Vorba de acasă, București, 1893; Teatru, I, București, 1894; Anecdote afumate, București, 1898; Predoslavia lui Ureche, București, 1898; Icoane vii, București, [1898]; Ce face beția, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
Nu l-au iertat pentru că a scris volumele „Cântarea neamului” și „Chiot către Neamul meu”, închinând versurile celor care s au jertfit pentru NEAM și pentru ȚARĂ. Nu l-au iertat pentru că a fost și va fi cel mai mare fabulist al neamului românesc. Nu l au iertat pentru că a fost un adevărat sfânt al românismului și a scris PSALTIREA în versuri, operă premiată de Academia Română, dar și volumul cu rugăciuni în versuri „Spre împărăția lui Iisus”. Nu l au iertat
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
au fost, de vreme ce-l trăgea” (Toporul și pădurea). Elevul descoperă că în fabulă faptele și atitudinile omenești sunt înlocuite cu fapte și atitudini ale animalelor (sau obiectelor neînsuflețite). Descoperă că pentru a arăta cât de urât este să te lauzi, fabulistul poate să imagineze o întâmplare cu o gaiță și pentru a arăta cât de demn de dispreț este lăcomia, el se poate referi la un lup sau un urs. Procedeul artistic specific în construcția fabulelor este personificare. Explicânduli-se acest fapt
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
Dimitrie Bolintineanu: "Dintre acești barzi ai națiunii noastre, dintre acești apostoli ai românismului, carii ca și farul în mijlocul mărei furibunde arată calea cea sigură pentru mântuință"83. Tot apostoli sunt Anastasiu Panu, fost caimacam al Moldovei, lingvistul Aron Pumnul sau fabulistul Țichindeal. Nu contează profesia sau postura publică. Nu e nevoie ca poeții să trăiască în mizerie, ca revoluționarii să fie martiri, ca oamenii politici să fie persecutați sau ca savanții să nu fie recunoscuți. Schema imaginară funcționează ca un clișeu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
că Heliade Rădulescu nu va găsi în spațiul românesc nume proprii cu o identitate atât de clară precum Victor Hugo, La Fontaine sau Cavour. Oricât de cunoscuți și de caracterizați ar fi contemporanii lui români, niciunul nu va reprezenta "poetul", "fabulistul", "politicianul" așa cum o fac modelele occidentale. Dimpotrivă, figurile românilor sunt cețoase și indeterminate, la limita anonimatului. Care este rolul lor? De ce Heliade Rădulescu ține să transforme numele tuturor autorilor, cu riscul ridicolului, în figuri ale unor genericități obscure? De ce vrea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Vasile Alecsandri, D. Bolintineanu. Pe lângă aceștia, în Lepturariu se mai vorbește de "geniu" la ardeleanul Vasile Bob ("Strălucind el aici între toți conșcolarii săi atât cu purtarea cuvincioasă, cât și cu înălțimea minții și, putem zice, cu geniul"127), la fabulistul Țichindeal ("era geniu preste veacul său"128), la Grandea ("căci în mintea lui lucia geniul poetic"129), și desigur - calficarea care a făcut scandal -, la Prale: "a fost un bărbat genial și ciudat în felul său"130. Pantazi Ghica, cel
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
clasicismului latin; însușindu-și literatura unor autori precum Homer, Hesiod, Sapho sau Arhiloc, spațiul unei limbi atât de atent ancorată în tipare precum cea latină reunește exemple din cele mai diferite, creatori de epopee de genul lui Vergilius, dar și fabuliști (Phaedrus), epigramiști (Martial) ori contrarii care se atrag, precum Lucretius, poetul prin excelență meditativ, și Catullus, cel ce cultivă voluptatea trăirii sub semnul lui Bachus și în admirația eternei Afrodite. Totuși, deși atât genurile literare moștenite de la greci, cât și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Această poveste se găsește în Giovanni Brevio, Rimer, Roma, 1545, intitulată Nuvelă din Belfegor. În 1549, mai apare cu același titlu sub numele lui Machiavelli, și de atunci trece între operele complete ale ilustrului secretar florentin. După Machiavelli, La Fontaine, fabulistul francez, a dat de pe Belphegor în colecția de basme, publicată întâia oară la Paris în 1682. Pentru a putea compara noi înșine originalitatea lui Caragiale, autorul Antologiei reproduce în original traducerea din franceză pe care a consultat-o scriitorul român
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
onoarei care caracterizează barocul corespunde, de asemenea, idealului de "om bine educat" îmbrățișat de o mare parte a elitei franceze. Triumful teatrului clasic prin Corneille, gloria lui Racine în ordinul tragediei și a lui Molière în cel al comediei, succesul fabulistului La Fontaine, culmile atinse de Bossuet în elocința sfîntă și teoretizarea regulilor clasicismului făcută de Boileau formează o extraordinară dezvoltare literară care se răsfrînge asupra întregii Europe. Arta clasică atinge apogeul cu castelul de la Versailles, concretizare a proiectului de glorificare
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
alt Ion Creangă. Familiaritatea exprimărilor nu cade însă în ridicol, autorul păstrându-și în ansamblu sobrietatea tipic ardelenească. S-a mai spus că „substanța versurilor sale e însă mai curând de natură morală decât propriu-zis lirică”, V. având „vocație de fabulist” (Petru Poantă). A doua carte, Voi veni cu fluxul (1998), schimbă într-o mică măsură tonul liric, precum în piesa titulară: „Căci voi cunoaște Taina Morții/ Aflată chiar în inima vieții”, poezia fiind simțită ca mirosind „a vulpe, a bârne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
cu prisosință un asemenea monument. Eu Vă doresc mult succes la această realizare. De asemenea, Întreg planul Dstră de activitate este foarte interesant și ademenitor. Regret că obârșia mea moldovenească foarte Îndepărtată (prin bunica ei mama mea se trage din fabulistul Donici) nu-mi dă dreptul să visez o participare la ampla istorie a culturii pe care o aveți În vedere. Vă mulțumesc totuși pentru cinstea ce-mi acordați socotindu-mă o colaboratoare a Muzeului. Sper ca „Mărturiile fălticenene” să aducă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
supraveghea, la Focșani, mișcarea vamală între cele două principate, Moldova și Muntenia. Demisionează în 1837 și se întoarce la București, în casa prietenului său Ion Ghica. În 1838 îi apare un nou volum, Poezii ale d. Gr. Alecsandrescul. Poate îndrăznelile fabulistului, poate poemul Anul 1840 fac ca A., care nu participase la complotul, din octombrie 1840, împotriva domnitorului Alexandru D. Ghica, să fie închis pe trei luni. În arest lucrează la o versiune a tragediei Meropa a lui Voltaire (tipărită în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
critic, al contemporaneității. Sub scutul limbajului esopic, sunt denunțate mereu parvenitismul, demagogia, trădarea, ipocrizia, semnalmente morale ale unei epoci și societăți caracterizate de cameleonismul politic și de amestecul strident de tiranie și aparentă libertate. Observator realist în punctul de plecare, fabulistul este în fond un moralist clasic. La fel ca la modelele sale (La Fontaine, Voltaire, Krâlov), nu se urmărește studiul unor caractere, ci o imagine-emblemă a defectului moral personificat de tipologia realizată printr-o convenție animalieră. Efectele sunt scoase din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
G. Călinescu, în Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, observa, în legătură cu proliferarea genului, că: "... acest gen a crescut ca troscotul și nu e poet care să nu fi scris fabule". Printre colaboratorii cei mai stăruitori ai "Albinei" menționăm: fabulistul Alecu Donici, traducătorul și poetul Costache Stamati, filologul Gh. Săulescu, Dimitrie Ralet, profesorul D. Gusti, Gh. Sion, ș.a. Intre acești scriitori minori, cei mai mulți profesori și slujbași ai statului, animați de bune intenții, dar de puțin talent, doar Costache Stamati și
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
din 27 octombrie 1944, a părut textul lui A. Ionov Stalino ("Taina Râpei de nisip"); în ediția din 4 noiembrie, un text semnat de Ecaterina Leontieva ("Copiii sovietici își ajută Patria"), iar ediția din 22 noiembrie îl omagiază pe marele fabulist rus I. A. Krîlov. Un loc important în paginile ziarului au început să ocupe știrile referitoare la vizitele scriitorilor sovietici în România. Astfel, ediția din 27 octombrie 1944 (p. 7) relatează vizita poetului sovietic Iosef Utkin la București, redând o
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să fi întâlnit în viață persoane cu diplome care atestau pregătiri superioare. Pentru mine însă, domnul Muca a rămas Omul pe care Esop l-a întâlnit pe drumul spre termele publice. Omul care l-a uimit pe marele gânditor și fabulist grec prin gestul simplu, dar monumental, al înlăturării unui bolovan din drum. Adică exact ceea ce trebuia făcut la momentul dat, fără să-și aroge merite deosebite și elogii. O manifestare tulburătoare, măreață, de atitudine civică și solidaritate umană. "Homo sum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
anii ’50, fusese puțin atinsă de sociologism, cartea impunându-se prin soliditatea ei, până azi inatacabilă. Corelând viața cu opera, istoricul literar vorbește pe larg și în deplină cunoștință de cauză despre cântărețul de strană și despre folclorist, despre moralist, fabulist, editor și povestitor, despre influența și impactul critic al scrierilor lui în posteritate. Se fac observații judicioase în legătură cu circulația universală a motivelor, cu străluciții descendenți ai lui Anton Pann, precum I. L. Caragiale din Kir Ianulea și Mateiu I. Caragiale din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
Climax”, RL, 1971, 3; Nicolae Manolescu, Biografii contemporane, RL, 1973, 6; Sorin Titel, „Aproapele nostru, aproape”, RL, 1973, 34; Constantin, A doua carte, 220-223; Sorin Titel, Cazul de conștiință, RL, 1974, 39; Petroveanu, Traiectorii, 278-281; Roxana Sorescu, Platon Pardău, un fabulist contemporan, VR, 1975, 9; Barbu, O ist., 413-414; Ciobanu, Incursiuni, 175-182; Culcer, Citind, 200-203; Liviu Petrescu, Un roman al puterii, TR, 1977, 8; Ungureanu, Proză, 234-238; Tudor-Anton, Ipostaze, 97-104; Stănescu, Jurnal, I, 104-112; Lit. rom. cont., I, 663-664; Ștefănescu, Jurnal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]