1,719,000 matches
-
brusc și-a dat seama de becisnicia capacităților noastre mentale. De aceea, pentru el, pentru prietenia noastră, simt că trebuie să-l sfătuiesc grijuliu: -Dragul mieu, oare n-ar fi mai bine să te sinucizi? Știu că nu o va face, fiindcă se pregătește să devină Parlamentar, sau cel puțin ministru, că doar are și el laptop și se pricepe bine la integra(me)re... Pe când, pe ecranul televizorului, înnegrit dintr-odată, apare scris cu litere mari: CODUL LUI VLĂDESCU - AICI
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
o carieră cinematografică nu prea vizibilă, roluri minore și, ca în cazul lui Michelle Pfeifer, filmul de groază obligatoriu. Eastwood a dat nas în nas cu succesul în televiziune. Era vorba de un serial Western, Rawhide, pentru care s-au făcut peste 200 de episoade și care a rulat între anii 1958 și 1965. Pe marile ecrane s-a întors, ironic, pentru că era (încă) un actor american ieftin. Asta căuta Sergio Leone pe atunci. Regizorul l-a distribuit pe Eastwood în
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
luat-o diacronic, să vă mai pasez o digresiune: dacă în 1950, Hollywood-ul oferea o sută și ceva de westernuri publicului, zece ani mai târziu, producțiile scăzuseră la aproximativ un sfert. Acest fenomen a creat o breșă pentru westernurile spaghetti, făcute cu actori americani migrați temporar la Roma. Era vorba de o resuscitare a genului, dar și de o înnoire, peliculele italiene fiind ceva mai cinice în privința unor valori susținute până acum ferm, dar și mai rafinate ca imagine. Nota bene
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
unei schimbări radicale a westernului care, prin anii '70, nu mai era de recunoscut. Enorma schimbare la față a început cu subminarea a ceea ce eu numesc în glumă "marele alb", adică eroul tipic, caucazian, dur și moral. Așa s-a făcut loc pentru westernul afro-american, cel ecologic sau cel hippy, ca să nu mai vorbesc de parodia lui Mel Brooks. Comportamentul lui Eastwood din această perioadă demonstrează simțul lui în afaceri. A jucat în westernuri cât acestea erau "pe val", dar a
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
e, Eastwood se distribuie în roluri de macho al cărui statut e amenințat sau subminat, cum vreți, de o femeie. Cu alte cuvinte, iată un om care a reușit să scoată un ban cinstit dintr-un curent care i-a făcut pe mulți să se simtă amenințați. Fiindcă filmele au avut succes - și din punct de vedere comercial - Eastwood a pus umărul și la producție, dezvoltând în acest scop propria lui companie, Malpaso. Apoi a intrat în cârdășie cu Warner Brothers
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
mână liberă în privința strategiei producției, dar și în cea creativă. Preferatul meu din această perioadă rămâne un lungmetraj fără prea multe surle și trâmbițe la box-office, însă de calitate superioară: Bird, un biografic despre Charlie Parker. Interesant este că atunci când face westernuri, Eastwood face loc în peliculă unei dimensiuni supranaturale, în schimb când e vorba de filme de alt gen, se ține cu dinții de realism. Și acum, după lunga digresiune despre paradoxurile carierei lui Eastwood, merită să trecem la analiza
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
strategiei producției, dar și în cea creativă. Preferatul meu din această perioadă rămâne un lungmetraj fără prea multe surle și trâmbițe la box-office, însă de calitate superioară: Bird, un biografic despre Charlie Parker. Interesant este că atunci când face westernuri, Eastwood face loc în peliculă unei dimensiuni supranaturale, în schimb când e vorba de filme de alt gen, se ține cu dinții de realism. Și acum, după lunga digresiune despre paradoxurile carierei lui Eastwood, merită să trecem la analiza ultimei lui pelicule
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
fiind ,posac", ,ursuz". Atitudinea lui generală este de o ,agresivitate defensivă". Nu voiește, în ruptul capului, să i se observe vulnerabilitatea. Se află în continuă alarmă, din groaza de ridicol. A ratat multe prilejuri benefice din spaima de a se face de râs. Octavian Paler se întreabă, pe bună dreptate, dacă e vorba aici, despre o biografie, drumul de la naștere la ,exitus", sau de un destin. în carte există mai multe răspunsuri, din care voi alege pe cele ce revin mai
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
la ,exitus", sau de un destin. în carte există mai multe răspunsuri, din care voi alege pe cele ce revin mai des și pe cele - de ce să n-o mărturisesc - care sunt pe placul meu. Destinul este caracterul". ,Importă ceea ce faci, dar și ceea ce nu faci". ,Important nu e ceea ce faci, ci ce faci cu ceea ce istoria face din tine". Cineva scria, cândva: ,destinul este intersectarea caracterului cu necesitatea istorică". Octavian Paler spune că are ,o identitate tulbure"; nu este așa
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
destin. în carte există mai multe răspunsuri, din care voi alege pe cele ce revin mai des și pe cele - de ce să n-o mărturisesc - care sunt pe placul meu. Destinul este caracterul". ,Importă ceea ce faci, dar și ceea ce nu faci". ,Important nu e ceea ce faci, ci ce faci cu ceea ce istoria face din tine". Cineva scria, cândva: ,destinul este intersectarea caracterului cu necesitatea istorică". Octavian Paler spune că are ,o identitate tulbure"; nu este așa; e limpede, dar e complexă
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
multe răspunsuri, din care voi alege pe cele ce revin mai des și pe cele - de ce să n-o mărturisesc - care sunt pe placul meu. Destinul este caracterul". ,Importă ceea ce faci, dar și ceea ce nu faci". ,Important nu e ceea ce faci, ci ce faci cu ceea ce istoria face din tine". Cineva scria, cândva: ,destinul este intersectarea caracterului cu necesitatea istorică". Octavian Paler spune că are ,o identitate tulbure"; nu este așa; e limpede, dar e complexă: pe un trunchi adânc țărănesc
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
care voi alege pe cele ce revin mai des și pe cele - de ce să n-o mărturisesc - care sunt pe placul meu. Destinul este caracterul". ,Importă ceea ce faci, dar și ceea ce nu faci". ,Important nu e ceea ce faci, ci ce faci cu ceea ce istoria face din tine". Cineva scria, cândva: ,destinul este intersectarea caracterului cu necesitatea istorică". Octavian Paler spune că are ,o identitate tulbure"; nu este așa; e limpede, dar e complexă: pe un trunchi adânc țărănesc s-a altoit
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
cele ce revin mai des și pe cele - de ce să n-o mărturisesc - care sunt pe placul meu. Destinul este caracterul". ,Importă ceea ce faci, dar și ceea ce nu faci". ,Important nu e ceea ce faci, ci ce faci cu ceea ce istoria face din tine". Cineva scria, cândva: ,destinul este intersectarea caracterului cu necesitatea istorică". Octavian Paler spune că are ,o identitate tulbure"; nu este așa; e limpede, dar e complexă: pe un trunchi adânc țărănesc s-a altoit un intelectual doct, vulnerabil
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
Deși am sugerat-o de mai multe ori pînă acum, n-am spus-o niciodată pe șleau: Paula Ribariu este extraterestră! Primul și cel mai la îndemînă argument, unul de natură somatică, este starea ei de agregare bizară, care o face translucidă, iar dacă ești cumva mai grăbit, și ea îți iese în cale, incapabilă de cea mai firavă precauție, așa cum se întîmplă deseori să o facă în spațiul public, riști să o zdrobești fără să lase nici o urmă vizibilă, în afara
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
îndemînă argument, unul de natură somatică, este starea ei de agregare bizară, care o face translucidă, iar dacă ești cumva mai grăbit, și ea îți iese în cale, incapabilă de cea mai firavă precauție, așa cum se întîmplă deseori să o facă în spațiul public, riști să o zdrobești fără să lase nici o urmă vizibilă, în afara unei pulberi sidefii, un fel de polen selenar, care ți-ar rămîne, eventual, o vreme, pe haine. În al doilea rînd, ea funcționează în cu totul
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
și cu acea convingere, care, pe nesimțite, devine voluptate, că prin stăpînirea detaliului este imposibil ca ansamblul să nu funcționeze, seamănă cu mașinăria magică a unui cosmodrom, cu acel spațiu în care se adună întreaga memorie a neliniștii pentru a face din visul incert un episod verosimil. Complexul de obiecte al Paulei Ribariu este un fel de Baikonur, un efect al însingurării într-un spațiu pe care cercetarea îl face din ce în ce mai vast, o consecință a tăcerii pe care nevoia de comunicare
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
spațiu în care se adună întreaga memorie a neliniștii pentru a face din visul incert un episod verosimil. Complexul de obiecte al Paulei Ribariu este un fel de Baikonur, un efect al însingurării într-un spațiu pe care cercetarea îl face din ce în ce mai vast, o consecință a tăcerii pe care nevoia de comunicare o adîncește tot mai mult. De ce Baikonur? Simplu, pentru că are o sonoritate impenetrabilă și pentru că spațiul rus încă nu și-a epuizat misterul!
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
Radu Aldulescu E un adevăr ocolit îndeobște în mediile culturale autohtone, cu bună știință sau dintr-o ignoranță asimilată ca un obicei al locului și poate ca o garanție a supraviețuirii - literatura română face parte dintre literaturile mici ale lumii; mai mult chiar: e o literatură mică printre literaturile mici din Europa. Orice studiu critic dedicat autorului român ar trebui să țină seamă de acest adevăr, iar într-un fel sau altul, prin procedee
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
date de roman - o specie aptă să le cuprindă pe toate celelalte, păstrîndu-și dimensiunea de gen popular, accesibil, dezvoltîndu-și totodată nelimitat virtuțile estetice. Marile literaturi ale lumii, rusă, engleză, americană, spaniolă, se sprijină pe tradiția unor capodopere românești. Așa se face că poezia noastră, de valoare universală prin unele din vîrfurile ei, nu-i de ajuns pentru a propulsa întreaga literatură. Dintre toate speciile, proza, romanul au fost la noi cele mai afectate de cenzura ideologică. Și totuși. Mutilarea unei tradiții
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
încearcă de 15-20 de ani sau mai mulți să rupă gura tîrgului în Occident sună mediocru și în versiunea lor autohtonă, umflată artificial prin politici culturale aidoma celei prin care sînt traduși. Ar mai fi de adăugat un lucru care face parte dintr-un capitol separat al aceleiași povești. Și anume că există autori de valoare din cei apăruți după ^90, care nu prea au șanse să se impună prin traduceri (datorită desigur tot politicii culturale practicate aici) și care au
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
bibliotecă. O (mică) parte din cărțile sale au fost traduse și în română, scriitorul italian fiind cunoscut la noi mai ales ca autor al lui Gog (1931) și al romanului Un uomo finito (1912). Ultimul dintre ele, vă amintiți probabil, face parte din reperele literare proprii pe care adolescentul Eliade le inventariază în Romanul adolescentului miop. Ceva din diatriba papiniană la adresa societății contemporane și a intelectualului mediocru se regăsește (emulație?) în spiritul combativ al viitorului autor al Huliganilor. Violența, militantismul, avîntul
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
e un simplu pretext pentru etalarea unor abilități care le depășesc (și, deci, le înglobează) pe cele pur descriptive. E un volum care pare să scape de sub aura strident colorată în care-l vedeam pe Papini: un spirit care a făcut din crizele modernității un raison de vivre, încercînd - ambițios în maniera enciclopediștilor - o sumedenie de formule, testînd tot timpul cîte ceva, mereu cu patos (chiar dacă el se traduce în pesimism și cinism, ca în Gog, de pildă, sau în sequel-ul
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
erijată în ,martor" ocular) nu are timp să le citească, dar care pot ascunde surprize (,Pentru el - Orestone, n.n. - toți scriitorii sînt celebri și demni de admirație cu condiția să fie tipăriți!"). Și domnul Baldassarre ,lîncezește", dar el nu o face citind maculatură, ci vizitînd, fără să cumpere, case scoase la vînzare sau veghind bolnavii agonici pentru că ,el nu simțea cu adevărat că trăiește decît în contact cu morții". Masada Wispra e ,geometru și fondator al Fundației pentru distrugerea animalelor", făcînd
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
face citind maculatură, ci vizitînd, fără să cumpere, case scoase la vînzare sau veghind bolnavii agonici pentru că ,el nu simțea cu adevărat că trăiește decît în contact cu morții". Masada Wispra e ,geometru și fondator al Fundației pentru distrugerea animalelor", făcînd un prozelitism caraghios pe marginea unei teorii aberante: ,V-ați gîndit - începu el - ce rușinos este pentru noi, creaturi verticale de origine divină, să îngăduim existența pe pămîntul și așa destul de mic pentru numărul și necesitățile noastre a unor mulțimi
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
ființe inferioare?". Sfătoșenia naratorului scrobit care spune, cu un ușor rictus ironic, istoria lui ,cum l-am cunoscut pe X", maschează (de formă!) un umor absurd destul de aproape de Urmuz, cu o intenție, care privită global, n-are nimic de-a face cu ,arta pentru artă" practicată de avangardistul român. Mult mai legate de funcția ,docentă" a literaturii decît de cea ,senzualistă", micile povestiri din Chipuri de oameni probează lejerețea cu care un autor, îndîrjit de altminteri, reușește să ruleze cinematografic personaje
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]