63 matches
-
fost martor sau participant direct și care au intrat în jurnalul meu amplu, pe care îl țin începând cu anul 1990. iulie, 1995 „Ce mai face oare Ilașcu?” Întrebarea aceasta nu mi-a pus-o nimeni la Chișinău (loc al facondei) în ultimul an. Nimeni dintre prietenii și cunoscuții mei - intelectuali, oameni de cultură - cu care, se întâmplă, discut aproape zilnic. În schimb a funcționat ireproșabil, fără sincope și obnubilări de moment (măcar de moment să fi fost) vulgata vieții literare
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul unui discurs emfatic, baroc, totuși persuasiv, în care faconda sentimentaloidă (stârnită de "domnișoara sensibilă N.") se amestecă, halucinant, cu reflecția filosofică înaltă, "singuraticul domn R." își deconspiră, ca în treacăt, sursa reală a suferinței: "Doamne, iarăși vorbesc/ singur pe stradă, probabil că iarăși/ am uitat să iau picăturile..." (Din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
clipă să uite că sunt cel mult tolerate, sau, mai exact, dușmani în devenire. Brutalitatea lumii exterioare, filtrată de zidurile protectoare, se răsfrînge cu infinite reverberații perverse, multiplicate de ingenuitatea adolescenței și de ignoranță. Stilul autoarei tranșează și el cu faconda și fastul obișnuite ale frazărilor africane cunoscute. Aici, totul e neted, concentrat, precis, voluntar distant, o scriitură rafinată, dar lipsită de patos. Niciuna din etnii nu e denunțată în sine, nu se caută vinovății singulare sau colective, nimic nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-l adunase Traian. Sau, corectîndu-i în șpalt lui Madi un articol în care ea făcea o listă de poeți, s-a apucat să-i taie de pe listă pe toți cei care îi erau dușmani. Făcea însă aceste lucruri cu aceeași facondă puștească cu care își punea bănuți pe ochi și făcea pe orbul, își îmbrăca dinții cu poleială de ciocolată, "deschidea" sticle de bere cu pleoapa ... întotdeauna m-am întrebat cum e posibil ca în această aparență de dandy și bricoleur
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am în parcare / o mașină (un opel frontera sau un re-nault/ espace ar fi cel mai mișto) / c) sub nările tale / ca două confetti / plutind înspre squarul / din piața rosetti". La fel, întrebările "existențiale" - uneori cu adevărat 153 grave în ciuda facondei, căci Gherguț are și o puternică dimensiune expresionistă - creează un câmp poetic ambiguu, cam ca într-o cunoscută piesă de acum câțiva ani: "is it true about Iove?" (de uitații "Right Said Fred"): "cum e să faci dragoste? / cum e
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Încleștarea celor doi, cu toată politețea mondenă a unor oameni care își întorc complimente cu aerul că de fapt nu dau doi bani pe părerea celuilalt, are ceva tăios și ireductibil. De o parte, un gînditor analitic de o fermecătoare facondă, Pascal Engel, supărat foc pe interlocutorul căruia nu-i iartă cinismul cu care șterge dintr-un gest distincțiile tradiționale ale filozofiei (adevăr-fals, sens-semnificație, valoare-nonvaloare, intrinsesc-extrinsesc, interior-exterior, limbaj-realitate), de cealaltă parte, un pragmatic incorigibil, rutinat, blazat și aproape obosit, care se
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
atunci la Bacău, unde, un deceniu și ceva, a fost membru al baroului. La o adică ar fi putut fi prezent. Dar ar fi făcut față, oare, la o asemenea reuniune mondenă, la care agreabili și remarcabili sînt cei cu facondă? Cert, nu. Incapabil de elocvență umflată, de jocuri de cuvinte și de rimări facile, nu ar fi atras atenția nici ca orator și nici ca epigramist. Lucru ciudat, întro vreme și în tîrgul în care epigrama era o specie în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și el plăcere să fie pus: C'est là que je serai sans souci. Voltaire câte odată stătea lângă rege la masă; alte ori vis-a-vis, ca să întreție pe ceilalți oaspeți. Camera lui Voltaire cu decorațiuni curioase. animale: papagali (aluzie la faconda lui Voltaire), cocostârc (voiajor), flamingo (lăcomie), veveriță (friandise), vulpe (viclenie). Scaunele cu gobelinuri reprezentând scene de La Fontaine. Pendula d-nei de Pompadour. Flautul, o partitură de muzică pentru flaut. În galeria pe care am văzut-o întăiu, sunt și două bucăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
exact invers : ia un subiect mare, greu și grav și-l privește prin celălalt capăt al binoclului, unde se vede mic, ușor și ridicol. Laconismul retoric din Căldură mare (în care, să nu uităm, feciorul e un stupid !) a devenit faconda (re)productivă din A fost sau n-a fost ?, pentru că, deși caragialian, filmul rămâne totuși moldovean ! Cei doi invitați nu au prea multe lucruri de spus (unul, bătrânul Pișcoci, nici n-a fost acolo, celălalt, Mănescu, doar zice c-a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
zice c-a fost), dar vorbesc totuși ; Emisiunea trebuie umplută cu vorbe, iar moldovenii sunt sfătoși. (Oare cum ar fi fost A fost sau n-a fost ? dacă s-ar fi petrecut într-un orășel ardelenesc la Turda, să zicem ?...) Faconda aceasta umple de fapt intervalul, demonstrând că se poate vorbi despre orice, chiar și despre lucruri pe care nu le cunoști, dacă există bunăvoință. Or, bunăvoință există : moș Pișcoci lasă baltă treburile (care nu există) și vine la emisiune (ba
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
săltând în fuga mare, în jurul orchestrei, ca niște demoni bătuți cu biciul și fripți cu smoală fiartă..." Napoli, prin macaroane: În jurul unui blid se așează jos, în mijlocul pieții, tata, mama și copiii, unul în poala altuia". Drăgușanu are esențial o facondă, proprie unor ardeleni și mai ales bănățenilor, și pigmentul reportajelor e făcut din râsete spontane. La Paris lumea striga "Vive l'Empereur!" "și el - spune pelegrinul - e mort de douăzeci de ani!" La Londra îi repugnă friptura sangvinolentă: "mînce cui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din emoție, a jonglat, un pic histrionic, la limita prețiozității, cu nume și termeni din cîteva domenii într-un spectacol frazeologic de efect. Figura exotică (seamănă mult cu Vico Torriani, celebrul cîntăreț de muzică ușoară de acum două decenii) și faconda fac din el întotdeauna un personaj simpatic. Care a fost reacția comisiei? în timp ce vorbea, I.D. Lăudat, coordonatorul lucrării, l-a aprobat continuu, cu tresăriri de suporter, parcă ar fi vrut să-i spună: „Hai, dom’le, dă i înainte, că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce se lipsește de însemne stilistice anume căutate. Pasărea care-și înghite umbra se ghemuiește în sinele ei adânc, zboruri abolite mallarméan, care nu s-au desprins din crusta care le reține - arta lui Gorduz se apară de o anume faconda a ascensiunii orgolioase. Ele nu se dau în exemplu, aceste ființe, adunând în trupul lor, ca rațiune inalterabila, dimensiunea de gravitate umilă a naturii. Dan Hăulică De ce o ascunde sculptorul și de ce ne-o arată fățiș? Fiindcă etalată brutal, în
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]