108 matches
-
notați pentru modul în care au înțeles o lecție de științe sociale au avut probleme mai mari în decelarea semnificației ideilor principale decât aceia cărora li se spusese că efortul lor nu va fi notat. Chiar și învățarea de tip factologic (însușirea cunoștințelor) este afectată negativ de procesul notării. • Notele nu sunt valide, obiective, de încredere. O notă nu spune nimic despre ceea ce elevul înțelege sau poate să facă, despre problemele pentru care are nevoie de ajutor. Chiar dacă sintetizează rezultatele mai
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
important de evaluat în cadrul unei lecții. În plus, o temă poate fi notată diferit de profesori diferiți; mai mult, aceeași temă, după o perioadă de timp, poate fi notată diferit de același profesor. • Notele distorsionează curriculumul, încurajând abordarea de tip factologic, mult mai accesibilă evaluărilor de tip cantitativ (note). • Notele risipesc timpul profesorului și al elevului. În loc să acorde mai mult timp procesului de învățare, profesorul trebuie să se agite în legătură cu notele: discuții cu elevii, cu părinții, cu directorul, cu inspectoratul școlar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
aluvionare a lui Ion Tuculescu, după cum o naivitate infantilă, o joacă mereu proaspătă și năzuința către o anumită ordine îl amintesc pe Paul Klee. Însă aceste asocieri sînt mai degrabă imponderabile, trimiteri psihologice decît epica directă a imaginii sau similitudini factologice. Și apoi Sabin Opreanu nici nu trebuie privit astfel, adică în fluxul imaginii istoricizate, pentru că nașterea să a avut loc spontan și s-a sprijinit pe o altă materie. El este un amator, fără studii și fără nici un reper istoric
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
Cioculescu, de pildă: mai aproape de studiu, de dezbatere, cu inserții polemice în segmentul de "critică a criticii" care nu lipsește din niciuna din aceste ample comentarii [...] Istoria literară este un alt domeniu de care mă simt apropiat, dar nu istoria factologică sau cea impregnată de pasiune ideologică, așa cum o practicau istorii literari în epoca formării mele, ci cu grija de a salvgarda factorul estetic..." * TIMPUL ieșean (numărul pe iunie) reia din revista germană Das Gedicht nr. 7, 1999-2000, un top al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
el, cititorul, să înțeleagă reacții, evenimente cîndva petrecute. Palierele se juxtapun întrucît relatarea, cu inserțiuni de dialog, este întreruptă de scrisori adresate virtual mamei, de frînturi din poeziile ei dedicate sau notații de jurnal. Interesul nu rezidă însă atît în factologic, cît în puterea de a sugera percepții vagi, abisuri psihologice, nebunia (în momentele de întrerupere a canalelor de comunicare cu ființele cele mai dragi, de blocaj total) și, corelativ, reacția simpatetică la ea. Prologul pune cititorul în temă dînd primele
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
al poeticii universal aprobatoare, proprie autorului Umbriei, îl reprezintă cultura stilului. Dornic de-a reduce la minimum dizarmoniile existențiale, a dezamorsa turbulențele, a concilia contrastele, poetul mizează pe "formă" ca pe o cale specifică (estetică) a armoniei. Ieșind din gravitația factologică, din sfera brut emoțională, el interpune, așa cum arată Marin Mincu, între mărturia sa și realul periculos, un "tampon metafizic", un "căluș celest" care e dat de elaborarea stilistică. Sub pana lui Adrian Popescu, stilul dobîndește o accepție paradisiacă. Rafinamentul d-
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
a perspectivei, alternative, generate de conținutul său antropologic. Cînd acest conținut precumpănește, are loc o deschidere îmbogățitoare către viu, către spontan, către neformalizabil, precum în cazul criticii impresioniste, aflată în conflict mai mult ori mai puțin declarat cu cercetarea științifică, factologică, pozitivistă. Cu toate achizițiile filosofice (Albert Thibaudet, de pildă, a asimilat bergsonismul), critica franceză rămîne sub semnul recepției de gust și al comentariului liber, de la Thibaudet, Albert Béguin, Marcel Raymond, Georges Poulet, Jean Starobinsky la Gide și Valéry, care, după cum
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
Cristian Teodorescu Pe zi ce trece regret că n-am ținut un jurnal strict factologic, pe zile, luni și despărțind anii în caiete separate. Am tot soiul de însemnări făcute de-a lungul timpului, pe foi disparate, dar nimic nu e datat. Cînd am nevoie de reconstituirea unui anumit moment sînt nevoit să fac un
Scăpările de memorie cu antidoturi plicticoase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12016_a_13341]
-
decît s-au ocupat aceștia de producția sa, și l-ar putea trece fără sfială pe regretatul exeget în genealogia lor, de care, în bună conștiință literară, au nevoie. Datorită răsucirii mai mult ori mai puțin persiflatoare a frazei, elementul factologic devine, sub pana lui Cornel Regman, atractiv, derizoriul scos la iveală într-un fel agreabil devine comestibil. E un soi de reciclare a inevitabilei mediocrități, chiar în situațiile în care nobile intenții îi stau la temelie și pioase simțăminte încarcă
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
Transcrieri (1976). O a doua „carte” îi aparține Roxanei Sorescu și cuprinde o consistentă cronologie a vieții și a operei fundoiene, urmată de un studiu cvasi-exhaustiv cu privire la Receptarea poeziei antume a lui B. Fundoianu; nu e vorba de un demers factologic sec, ci de unul reconstitutiv și participativ, din filigranul căruia nu lipsește dimensiunea critică. Împreună, cele două „cărți” ar putea alcătui nucleul unei noi monografii centrate pe poezia antumă a lui Fundoianu. În fine, „miezul” (și obiectul) prezentei ediții îl
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
un volum imens, de vreo 1 400 de pagini, care trebuie pu]in redus și rescris, în sensul că vreau să-l modific spre o autobiografie pur intelectuală, ideologică și culturală. In prima versiune este prea anecdotic, prea istoric, prea factologic". Doi ani mai târziu, în 1999, Adrian Marino revine asupra manuscrisului și hotărăște să-l rescrie integral pe noi baze, completându-l cu anii postdecembriști. Această a doua versiune, agreată de autor, o publică acum Editura Polirom, prin amabilitatea dnei
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
altfel decât prin atacuri la persoană? O fi rezultatul a cincizeci de ani în care n-a existat dialog în spațiul public? O fi superficialitatea omului de cultură, care cască plictisit când se vede obligat să se înalțe din bătătura factologică la nivelul agorei teoretice? Inapetența pentru idei a atâtora dintre "practicienii" scenei culturale românești? Se prea poate. Dar mai e, cu siguranță, ceva: "Manifestul" lui H.-R. Patapievici e una dintre cele mai tăioase declarații anti-amatorism, anti-provincialism de gândire, anti-segregație
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
critic e mai pregnant pe palierul "hasdeenilor din categoria a doua, cea a exegeților cărora nu li s-ar putea atribui anvergură unor N. Iorga, G. Călinescu, M. Eliade. Aceștia sînt amendați prin prisma mai lesnicioasa a constatării unor inadecvări factologice, a unor inadvertente ale comprehensiunii istorice propriu-zise. Pasînd cu delicatețe așa cum se și cuvine, pe tărîmul ideilor generale ale filosofiei hasdeene, autorul e mai ferm în planul aprecierii unor relații ale contextului politic și publicistic, ale "strategiilor publice. Astfel ni
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
este un inginer diferit de șefii de tipul "supraomului", din garda uzinală anterioară. Roman al actualității cotidiene, "justițiar", desfășurat chiar în mediul juridic, Anchetatorul apatic, 1972, este și unul erotic, în trei secțiuni, modern, riguros structurate. Narațiunea pierde din substanța factologică, devine insistent, fin și precis analitică. Este elaborată cu o vie însuflețire critică. Ca metaroman analitic in pregress și nu deliberativ, Anchetatorul apatic impune o omologie structurală între existență și ficțiune. Ratarea existențială ajunge să fie substituită de realizarea anchetei
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Modalitatea de roman se schimbă mai puțin, în sensul clarificării retoricii narative și a unui spor de comunicare cu cititorul. Duda devine și mai decis autobiografic, fără a se dispensa de protocolul ficțiunii. Restructurate și adecvate în funcție de substanța reflexivă și factologică, romanele sale par lipsite de evoluție. Mult mai mult se modifică relația cu materia literară, societatea "socialistă", din perspectiva lumii libere și a celei postcomuniste. România. Sfârșit de decembrie, 1991, este un volum care ajunge la non-ficțiune. Memoriile reflexive despre
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
ani. Dacă Ovid S. Crohmălniceanu a transcris riguros întâmplările din propria tinerețe angajată, se mai poate discuta. Abaterile de la realitate, câte or fi fiind, nu le-au dăunat, postum, nici lui Călinescu, nici lui Barbu. (Mai ales că eventualele daune factologice au fost cu asupra de măsură compensate interpretativ). Că în schimb, față de foștii lui studenți deveniți scriitori s-a purtat înduioșător de corect, nu mai încape vorbă. Pentru a se impune, acestora le trebuia o mitologie. Le-a construit-o
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
și cu o manualitate ireproșabilă. Cu asemenea instrumente era imposibil ca, din punct de vedere mecanic, el să lucreze ezitant, caricatural și derizoriu, așa cum sînt realizate bietele obiecte ce-i sînt atribuite. Dincolo de aceste observații stau nenumărate argumente de ordin factologic, estetic, istoric și tehnic pentru care acest spațiu nu este suficient. Cert este, însă, că atît atentatul la opera brâncușiană prin ,,restaurarea" lui Varia, cît și atentatul prin falsuri, denotă un singur lucru: istoriografia noastră de artă nu a reușit
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
gradul al doilea (personajul) - alteritățile funcționează autonom și specific. Jocul respectiv poate fi, cînd alteritatea apare ca inexistentă, o calitate; nu, însă, în ordinea valorii și nu ca un criteriu de ultimă instanță, instaurator, al demersului critic. Drept care, ridicată deasupra factologicului îngust, didactic, istoria literaturii a pierdut, pe drum, se pare, "romanul autobiografic", și aceasta pentru că - așa cum notează același N. Manolescu - "operele artistice se cuvin citite (și recitite) înainte de orice pentru arta lor..." (p. 15).
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
a sugera planul subtil, inaparent, al ființei cristice. Și tocmai în acest moment intervin și marile dificultăți ale filmului și se decide fără echivoc situarea lui ăntr-o zonă ipocrită și impură a comercialului. |n vreme ce discursul propriu-zis, acela strict factologic, exploatează pănă la grotesc scenele de violență care nu sunt prin nimic diferite față de nenumăratele naturalisme din orice alt film a cărui miză o constituie doar senzațiile tari, planul celălalt, al proiectului divin, singurul în măsură să justifice cruzimea, să
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
execută parcă o figură de balet într-o sală a gigan- ților, chipul impenetrabil al divinităț ii aduce cu hieratismul statuilor khmere și întreține atmosfera difuză de ritualitate și inefabil. Toate aceste stilistici adiacente te fac să uiți uneori puținul factologic și schematismul tramei, chiar și încâlcelile ei. Vizualul ia adesea locul poveștii, imaginea creează starea, ca și în fața unor peisaje de dincolo de lume, cuvântul nu mai are putere, tăcerea devine singura notă în măsură să exprime ceva. Cel puțin în
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
aluvionare a lui Ion }uculescu, după cum o naivitate infantilă, o joacă mereu proaspătă și năzuința către o anumită ordine îl amintesc pe Paul Klee. Insă aceste asocieri sînt mai degrabă imponderabile, trimiteri psihologice, decît epică directă a imaginii sau similitudini factologice. Și apoi Sabin Opreanu nici nu trebuie privit astfel, adică în fluxul imaginii istoricizate, pentru că nașterea sa a avut loc spontan și s-a sprijinit pe o altă materie. El este un amator, fără studii și fără nici un reper istoric
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
lui I. L. Caragiale, de Șerban Cioculescu, a fost salutată încă de la apariție (1940) ca una dintre puținele biografii-model din critica noastră. Și, totodată, alături de Viața lui Al. Macedonski, de Adrian Marino, singura care, deși alcătuită deliberat pe principii pozitiviste și factologice, stă fără complexe pe același raft cu biografiile călinesciene. Pe coperta a IV-a a recentei reeditări de la Humanitas, Dan C. Mihăilescu scrie: „În istoria noastră literară, Șerban Cioculescu reprezintă pentru Caragiale ceea ce a însemnat G. Călinescu pentru Eminescu: uriașă
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
pe același raft cu biografiile călinesciene. Pe coperta a IV-a a recentei reeditări de la Humanitas, Dan C. Mihăilescu scrie: „În istoria noastră literară, Șerban Cioculescu reprezintă pentru Caragiale ceea ce a însemnat G. Călinescu pentru Eminescu: uriașă defrișare documentară, sinteză factologică, biografie și textologie.” Semn că trecerea timpului a estompat asperitățile unei dispute critice care, în anii ’40, a fost mai mult decât una de personalități: a fost o confruntare de metodă, între „impresionismul” călinescian și raționalismul criticilor lovinescieni, cu Șerban
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
ambiguitate. Cu 20 de pagini până în final, Cezar oferă cititorului, singur și "nesilit de nimeni", explicația propriei obsesii. Apoi, secvențele diaristice, necesare, semnificative pentru "desenul din covor", cu un rol bine conturat în desfășurarea largă a narațiunii (căci condiționează palierul factologic și accentuează caracterul polifonic) și care oferă avantajul unei varietăți a registrelor stilistice (eseistic sau poetico-oniric), sunt și ele, însă, mult prea dezvoltate. De unde ar fi trebuit să rămână, totuși, un filon secundar, în a doua parte a romanului, ele
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
există alți doi-trei scriitori români ce pot fi considerați mai mari și mai îndreptățiți." (pag. 137) Critica lui Ion Simuț dă peste cap câteva dintre obișnuințele cititorului. Și, de cele mai multe ori, o face cu folos. Atunci când nu instrumentează o istorie factologică, ci una mentalitară, atunci când abandonează amănuntul precis pentru a se lansa în divagații și analize sociologice, atunci când partiționează locurile comune din jurul fiecărei analize cu miez, el reușește să fie un nemaipomenit critic de context. Actualitatea de dincolo de cărți, care, la
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]