230 matches
-
Concertul pentru pian nr. 1, "nu este una dintre cele mai bune lucrări ale mele". Versiunea ce a avut premiera în 1795 este cea care este interpretată și înregistrată astăzi. Lucrarea este orchestrată pentru pian solo, flaut, două oboaie, doi fagoți, doi corni și coarde. Concertul este structurat în trei părți: Prima parte este versiunea de concert a formei de sonată. Orchestra prezintă în introducere tema principală și tema subordonată. A doua introducere este în Fa major. Dezvoltarea variază în tonalități
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
Operei din Paris sub bagheta lui Serghei Koussevitzki, cu Marcel Darrieux în calitate de solist. Igor Stravinski a avut debutul său ca dirijor în cadrul aceluiași concert, dirijând Octetul pentru Suflători. Concertul este orchestrat pentru 2 flauturi, piculină, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, 4 corni, 2 trompete, tubă, timpane, tobă mică, tamburină, harpă, coarde și vioară solo. Concertul este structurat în trei părți: În ciuda evenimentelor care au dus la abdicarea Țarului Nicolae al II-lea și în cele din urmă la Revoluția din
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
pe lângă grupul instrumentelor cu coarde el le folosește și pe cele de suflat cu rol solistic. În Concertul nr. 5 în Re major flautul, împreună cu vioara, alcătuiesc grupul solistic. Concertino-ul primului concert conține și el instrumente de suflat: oboi, fagot, corn. Fundamentul armonic este realizat de un bas și cu "basso continuo". Și în Concertul nr. 6, scris fără violine, diferențierea dintre "concertino" și "ripieni" este foarte puțin conturată. În creația sa, orchestra capătă o expresivitate proprie. Atât în Concertele
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
compus în Elveția în 1878 și a avut premiera pe 4 decembrie 1881 în Viena cu Adolph Brodski în calitate de solist și Hans Richter dirijor. Concertul este orchestrat pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete în La și Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, două trompete în Re, timpane, coarde și vioară solo. Lucrarea este structurată în forma tradițională de concert în trei părți: Nu există pauză între ultimele două părți. Durata tipică a concertului este de aproximativ 35 de
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinații ritmice și armonice și a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-și face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul și nici flautul, pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, și chiar alte instrumente încă mai marginale, ca mandolina sau trompeta. Din practicile de la San Marco, a moștenit atracția pentru a face
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
în partea a doua calitatea exprimării, iar în partea a treia își exprimă virtuozitatea. Dintre cele 350 de concerte scrise pentru un instrument solo cu coarde, peste 230 sunt pentru vioară. Alte instrumente solo pe care le folosește Vivaldi sunt: fagotul, violoncelul, oboiul, flautul, viola d’amoure, o vioară adoptată să sune ca o trompetă maritimă, block-flöte și mandolină. 3. Concertul cu mai mulți soliști și orchestră, unde cântă alternativ ansamblul sau orchestra. Formează o categorie mai deosebită, caracteristică stilului baroc
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
Schumann a mai compus încă două lucrări pentru pian și orchestră: "Introducere și Appassionato în Sol minor" (Op. 92) și "Introducere și Allegro Concertante în Re minor" (Op. 134). Concertul este compus pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane, coarde și pian. Concertul este structurat în trei părți: Nu există pauză între ultimele două părți ("attacca subito") Schumann a preferat ca în concert lucrarea să existe sub forma a două părți: Cea mai folosită
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
de Cristian Stănoiu (proiecții video mixate în timp real). De-a lungul timpului au făcut parte din formație: Oana Ropotan, Raluca Slave (vioară); Sorin Neacșu, Augustin Creznaru, Alex Hanganu, Gabriel Toma, Argin Marchiș (flaut); Valentin Turcu, Bogdan Tanislav, Marius Neag (fagot). Proiectul „Isvor (Dimitrie Cantemir: Cartea științei muzicii și Muzica tradițională românească)” face o paralelă între compoziții ce-i aparțin lui Dimitrie Cantemir și creații tradiționale românești ale vremii. „Isvor” reprezintă viziunea Imago Mundi asupra muzicii vechi și tradiționale românești, un
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
Ștefănescu (mandol, chitară, ukulele), Daniel Ivașcu - percuție (darbuka, bongos, shakers, rainstick). Primul proiect „Imago Mundi”, „Musica Viva” este și primul album al formației. Proiectul propune muzica veche interpretată într-o manieră originală, prin alăturarea instrumentelor culte moderne (flaut, vioară, oboi, fagot) celor tradiționale de percuție (djembe, darbuka, tamburină). În viziunea formației, piesele pornesc de la interpretarea fidelă a muzicii curților europene, ajungând până la improvizații libere pe teme populare medievale. Componența formației din acea perioadă era Augustin Creznaru (flaut, flauto dolce, chitară), Oana
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
viziunea formației, piesele pornesc de la interpretarea fidelă a muzicii curților europene, ajungând până la improvizații libere pe teme populare medievale. Componența formației din acea perioadă era Augustin Creznaru (flaut, flauto dolce, chitară), Oana Mariș (oboi), Oana Ropotan (vioară, violă), Marius Neag (fagot), Daniel Ivașcu (percuție).
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
recapitulare a temelor "de plimbare" Gershwin suprapune temele blues lente din secțiunea B în ultima secțiune "Grandioso". "Un american la Paris" este orchestrat pentru trei flauturi (al treilea dublând piculina), două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, timpane, tobă mică, tobă mare, trianglu, talgere, două gonguri, xilofon, glockenspiel, celestă, patru claxoane de mașină trecute La, Si, Do, Re, saxofon alto, saxofon tenor, saxofon bariton și
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
Concertul pentru vioară nr. 1 (prin urmare, concertul în Mi minor mai este cunoscut și sub numele de Concertul pentru vioară nr. 2). Concertul este scris pentru vioară solo și orchestră clasică standard: două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane și coarde. După ce a fost numit dirijor șef al Orchestrei Gewandhaus din Leipzig în 1835, Mendelssohn l-a numit maestru de concert al orchestrei pe prietenul său din copilărie, Ferdinand David. Originile concertului se găsesc
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
din fire". Woland (Воланд) (o întruchipare a Diavolului) Behemot (Бегемот, un Motan Incaltat subversiv, numele referindu-se in acelasi timp la monstrul biblic si la rusescul pentru hipopotam ) a mischievous, gun-happy, fast-talking black cat Koroviev (Фагот, al cărui nume înseamnă fagot) un "fost dirijor de cor bisericesc" cu rol de valet, Azazello, (Азазелло, cu trimitere la Azazel) este descris ca "un ins mic, dar neobișnuit de lat în umeri, cu gambetă pe cap și cu un colț care, ieșindu-i din
Maestrul și Margareta () [Corola-website/Science/320625_a_321954]
-
ușii a cincea, unde melodia brusc modulează în Do major, luminând atmosfera. Până aici exista o ridicare treptată, de aici urmează declinul. Orchestrația lucrării conține pe lângă cvartetul de coarde, patru flaute (două piccolo), două oboaie, corn englez, trei clarinete, patru fagoturi (printre care două contrafagoturi), patru corni, patru trompete, patru tromboane, tubă, timpan, tobă mare, tam-tam, cinele, xilofon, trianglu, două harfe, celestă și orgă.
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
nu îi aparține lui Beethoven, ci lui Johann Baptist Cramer, editorul publicării engleze a concertului. Concertul are o durată de aproximativ 40 de minute. Concertul este orchestrat pentru pian solo, două flauturi, două oboaie, două clarinete în Si bemol, două fagoturi, doi corni, două trompete, timpane în Mi bemol și Si bemol și coarde. Concertul este structurat în trei părți: La fel ca și în cazul celorlalte concerte ale lui Beethoven din această perioadă, prima parte a lucrării este destul de lungă
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
Beethoven, utilizează prima temă deschisă și îi conferă o concluzie satisfăcătoare. \relative c' { </score> A doua parte în Si major, în contrast standard cu prima parte, este calmă și reflexivă. Tranziția spre partea a treia se realizează fără întrerupere când fagotul solo coboară cu un semiton de la Si la Si bemol, nota subdominantă a tonalității tonice de Mi bemol. \relative c" { </score> Ultima parte a concertului este un rondo în șapte părți (ABACABA), finalul tipic pentru un concert. Pianul deschide partea
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
avut loc pe 4 august 1952 în Massachusetts, Statele Unite. Dar multă vreme cercetătorii au fost de părere că opera este una inferioară comparativ cu celelalte opere ale lui Mozart. Opera este orchestrată pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane și coarde. Basso continuo din recitative este asigurat de clavecin și violoncel. Când lucrarea este interpretată cu instrumentele vremii se folosește adesea și pianoforte. Vitellia, fiica împăratului detronat Vitellius, vrea să se răzbune pe Titus
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
Țarul a făcut o remarcă simplă, "foarte frumos", care aparent l-a iritat pe Ceaikovski care cel mai probabil se aștepta la un răspuns mai favorabil. Baletul este orchestrat pentru piculină, două flauturi, două oboaie, corn englez, două clarinete, doi fagoți, patru corni, două cornete, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, trianglu, tobă mică, talgere, tobă mare, gong, glockenspiel, două harpe, pian și coarde. Regele Florestan al XXIV-lea și Regina au primul lor copil, Prințesa Aurora, și declară o ceremonie
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
cu coarde și arcuș (familia viorii) și un instrument de "basso continuo" (de obicei un clavecin). O orchestră din Dresda avea în 1731: 8 viori I, 7 viori II, 4 viole, 3 violoncele, 3 contrabași, 2 flaute, 5 oboaie, 5 fagoți, 2 corni, trompete (în număr variabil) și 2 clavecine (din care unul pentru basul continuu). O orchestră din perioada barocului muzical număra circa 20-25 de instrumentiști. În ansamblul lui Jean-Baptiste LULLY erau 40 de instrumentiști. Spre sfârșitul secolului XVIII (perioada
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
și un batalion de recunoaștere/atac. Echipamentul său era constituit din 56 de rachete balistice, 77 TBT-uri și 67 transportatoare ușoare; 18 tractate de artilerie de 122 mm, 53 de 152 mm și 9 de 120 mm; 70 9K111 Fagot, 19 9M113 Konkurs, 27 de arme antitanc 9K114 Șturm, un SPG-9, 45 de tunuri antitanc MT-12 de 100 mm fiecare, 30 ZU-23-2 de 23 mm și 12 AZP S-60] (armă de apărare aeriană) de 57 mm. Republica Moldova a primit
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
deoarece a orchestrat el însuși lucrarea, spre deosebire de "Rhapsody in Blue" care a fost orchestrată de Ferde Grofé. Lucrarea este compusă pentru două flauturi, piculină, două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, un clarinet bas în Si bemol, doi fagoți, patru corni francezi în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, trei timpane, percuție (tobă mică, tobă mare, glockenspiel, xilofon, talgere, trianglu și gong), coarde și pian solo. Concertul este structurat în formă clasică de trei părți: Prima
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
în 1912. Un concert într-o singură parte, este cel mai scurt din cele cinci concerte pentru pian finalizate ale sale, având o durată de doar 15 minute. Concertul este orchestrat pentru piculină, 2 flauturi, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, contrafagot, 4 corni, 2 trompete, 3 tromboni, tubă, timpane, percuție și coarde. Concertul pentru fi divizat astfel: Prima și ultima secțiune au o legătură tematică între ele deorece concertul începe și se încheie cu aceeași temă în Re bemol major
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
poate scăpa cititorului nota de molipsitor umanism cordial pe care o îmbracă la el totdeauna ideea. Nobilă, lucidă și visătoare, tema atât de frumos timbrată, dar reținută a flautului se împletește cu intervențiile grave, uneori nesupravegheate canonic, ale oboiului sau fagotului (Grigore), ca să fie re-expusă și dezvoltată amplu, pe fondul celorlalte instrumente de acompaniament, în tonul suav de „la” al primo-clarinetului, dominant pe final (Andrei). Fără a-mi fi teamă că greșesc, voi semnala cititorului în remarcabilul roman Veneticii al lui
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
MUZICĂ PENTRU FANFARĂ • Suita nr. 6, opus 72 (1953), primă audiție, București, 1953, Fanfara Reprezentativă a Armatei, Dumitru Eremia. MUZICĂ DE CAMERĂ • Quatre novelettes, opus 4 (1925), pentru cvartet de coarde și pian, Paris; • Octet în Fa major pentru clarinet, fagot, corn și cvintet de coarde, opus 8 (1928), București, 1955; • Cvartet de coarde, opus 14 (1931), București, 1954; • Sextet pentru pian și suflători, opus 20 (1934); • Cvintet pentru coarde și pian, opus 27 (1938); Suită în trio pentru flaut, clarinet
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
și cvintet de coarde, opus 8 (1928), București, 1955; • Cvartet de coarde, opus 14 (1931), București, 1954; • Sextet pentru pian și suflători, opus 20 (1934); • Cvintet pentru coarde și pian, opus 27 (1938); Suită în trio pentru flaut, clarinet și fagot, opus 28 (1939); Suită în trio pentru oboi, clarinet și fagot, opus 34 (1944); Două piese pentru cvartet de coarde, opus 68 (1952), elegie și dans; • Cvintet nr. 7 pentru suflători, opus 77 (1955); • Cvintet nr. 2 pentru suflători, opus
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]