119 matches
-
dincolo de ea, după ea și lângă ea? Pararevoluția și metarevoluția, cum s-ar spune. Verdicte dure sau formule eliptice, ori, dimpotrivă, exaltări edulcorate, mulți morți (peste o mie) și răniți (peste trei mii), câțiva sinucigași de după revoluție, familii mortificate, morminte fanate sau, dimpotrivă, încă bine îngrijite, fotografii, discursuri politice în preajma Crăciunului, rugăciuni ritualice, lacrimi și lumânări aprinse oficial sau individual, o memorie înghesuită și limitată (împestrițată cu boabe de neghină), dar mai cu seamă uitarea ce se așterne peste orice fel
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
și fac fotografii cu telefonul mobil, chiar înainte de a ajunge la momentul zero, atingerea raclei ; nu înțeleg pe moment atitudinea lor neobișnuită, apoi totul se lămurește : în apropiere se găsește o femeie de circa 40-45 de ani, atrăgătoare, o frumusețe fanată, pe care am remarcat-o și anterior în rând. Acum se află pe iarbă, lângă raclă, sprijinită în mâini și în genunchi, cu bărbia în sus, într-o poziție corporală cu trimiteri oarecum sexuale, fapt observat de tineri și exploa
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se deosebește pelerinajul de la Mănăstirea Prislop de cel de la Suceava, aș răspunde fără nici urmă de ezitare că la Prislop miroase a brad și a aer de munte, tare, pe când la Suceava avem aroma discretă a florilor de tei deja fanate și a gazonului din curtea mănăstirii, zdrobit sub tălpile pelerinilor. Schopenhauer desemna mirosul drept simțul memoriei, datorită puterii sale de evocare, Rousseau amintește puterea afectivă a memoriei, capabilă să stimuleze imaginația și dorința (Corbin, 1982 : 10). „Mirosurile înscriu memorii în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ai noroc, să fii sănătoasă. Îngrijește de tine ca de cea mai mare comoară de pe lume, gelos, egoist. În ziua aceea, pe 19 noiembrie, citește mai întâi acest final de scrisoare. E bietul meu buchet de flori, îndepărtat, modest și fanat. Noroc, fata mea dragă. Fii vitează, loială, demnă și mândră. Este darul etern pe care ți l-am făcut în acel prim 19 noiem brie al vieții tale. Permite-mi să fiu mândră de tine, în ochii tuturor, fără să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gustul mă împinge către fragment, miniatură, figurină. *Inițial, am crezut că are (ca să mă exprim în felul ei) une sorte de malaise, într-o formă recurentă. S-a oferit să mă conducă o porțiune de drum prin parc. Era complet fanată, cu o mască a suferinței greu de privit. Cîțiva pași n-a spus nimic. Cînd a început să vorbească, s-a referit mai întîi la episodul cu Jean-Noël, amintindu-mi că i-am atras atenția „să nu se expună”. „Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bărbat de o vârstă mijlocie, la piciorul stranei păstrând în mână alpenstockul ce o ajuta la mers, se vedea că tocmai coborâse de pe munte de una singură, la capătul unei prelungite drumeții probabil pe crestele munților noștri. Chipul ei ușor fanat, cu părul nins de anii ce nu-i mai puteau ascunde vârsta, trebuie că era de câțiva anișori buni octogenară, te făceau să crezi că doamna, nu de pe versanții Bâlei sau ai Vânătorii lui Buteanu coborâse, ci de pe unul din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pe coturni dramatici - Existența -, adulată de atâția, decât printr-un violent și persuasiv, vecin cu o anume delicată demență, „anti-elogiu”! Când toți vor Îngrămădi la picioarele albei și Înghețatei statui complimente răsuflate și metafore previzibile, tu-i vei arunca florile fanate și rele ale unei negări calculate și vii, extrem de suspecte tocmai prin violența și insistența ei, prin frenezia unei anumite obsesii care ascunde rău o fascinație ireversibilă. Prin acest „compliment, fascinație pe dos”, prin această adulare neagră, intensă, insuportabilă aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Pe Ravelstein Îl excita să vorbească despre celebrități. O dată, la Idlewild, a zărit‑o pe Elizabeth Taylor și aproape o oră a urmărit‑o prin mulțime. I‑a făcut plăcere mai ales faptul că a recunoscut‑o. Era atât de fanată, Încât Îți venea greu s‑o recunoști. Și părea conștientă că farmecul i se spulberase. - N‑ai Încercat să‑i vorbești? - Nu. - Ca autor al unui best‑seller ești pe picior de egalitate cu oricare alte celebrități. - Ba nu. Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Decuble nu respectă norma poeticului. Sau așa-zicând nu pe aceea în vigoare astăzi. Că se revendică dintr-un strat gros, demult apus, al retoricii clasice. Că vine dintr-un ev rece, rectangular și privat de emoție. Și totuși, aerul fanat al poeziei din Eclectica nu e de găsit nici în ceea ce se scria acum două (sau trei, sau patru) sute de ani, aici sau aiurea. Aparent datată, formula lui nu e, sub nici un chip, databilă. Nici chiar în poemele ticluite
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
asupra de măsură de Dragomirescu, și curând uitate. La distanță de doi ani de prima apariție, D. Anghel și Șt. O. Iosif scot volumul II din Caleidoscopul lui A. Mirea, colecție de însemnări ironice și umoristice à la page, repede fanată și ea, ca și lumea ei. În proză, domină tabloul Agârbiceanu, cu Două iubiri și În întuneric. Primul volum, apărut la Tipografia Neamului Românesc, strânge schițe și povestiri din lumea moților, întipărind figuri dure, scene de viață grea, obidită, fără
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
și fotograf în Beirutul devastat. Evocările sînt învăluite într-o tentă nostalgică, conferită și de virarea în sepia și de imaginile furate din zborul helicopterului. Pe măsură ce amintește principiile dure ale profesiei inoculate învățăcelului, maestrul - învestit cu farmecul imbatabil (deși ușor fanat) al lui Redford - le încalcă unul cîte unul, riscîndu-și reputația în fața colegilor ostili, sacrificîndu-și banii pentru o bătrînețe tihnită. Aceasta dintr-o nobilă devoțiune pentru la fel de fermecătorul Brad Pitt, al cărui personaj seducător s-a avîntat în hazardata expediție din
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]
-
era copil, a făcut-o din pricina și cu revolverul oferit anume de această femeie și ține nu numai s-o cunoască, dar s-o și posede fizic. Bizară pornire la un tînăr față de o femeie nu numai ticăloasă, dar evident fanată. Nora Ionescu recunoaște în fața lui Gelu că nu îl iubea pe tatăl acestuia și nici pe un altul, ce o întreținea concomitent, ci pe un partener al ei de scenă. E limpede că autorul, un obișnuit al teatrelor, avea o
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
faci, precum călugării medievali, jurăminte de eternă sărăcie, nu care cumva să se lipească unsuroșenia aceea inconfundablă, cu iz de mahala și aroganță, și de tine. Dar "românul care se bagă în seamă" poate fi și o ditamai femeiușca binișor fanată, abandonată de admiratorii de anțărț, și care se adresează, prin ciur-dârmonul experienței sale, competitorilor politici cu un familiar-ciobănesc "La treabă, băieți!" E femeia-plutonier, care nu rabdă să nu-ți reamintească, din două în două minute, c-a văzut ea bărbați
Românul care se bagă în seamă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12595_a_13920]
-
care trece cu bine de-o alunecare de teren și printr-un potop de vară trăgînd, în sfîrșit, la peronul deplinei, ultimei singurătăți, vine la bal, printre fete cu laptop și domni cu celulare (semnele subtile ale timpului...) o lume fanată, scăzută de iubirile de serie. De duzină. În deschiderea-închiderea ochilor, ba aici, ba acolo, joacă un trecut de două feluri. Unul gol, drapat cu povești bine scrise, a căror față, ca fața societății, se urîțește din ce în ce, trecînd
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă cosmică, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi leneși, adumbriți, volutele fumului: alte și alte
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
cere, de fapt, voie nimănui să o facă: vine și se instalează ca nesimțitul (ne trezim cu el peste noapte), cu tot calabalâcul lui imund (saci și sacoșe de hârtii scrise și mototolite: mototolite prin scriere) într-o convenție deja fanată, căreia îi acordă privilegiul ultim de a o squatta, de a o locui." Dincolo de aerul puțin vetust al majusculelor, intuiția lui Bogdan Ghiu funcționează. Se mai pot inventa și inventaria oare textualisme la finalul unui fragment de acest fel? În
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
Depărtare.” Jocurile de cuvinte devin jocuri de expresii, jocuri de tropi, jocuri de distihuri șiaș a mai departe, într-o expansiune invers proporțională cu valoarea. Alte asemenea amintiri perdante, asupra cărora n-am să insist, provin din imageria lexicală (demult fanată) a lui Nichita Stănescu: „nedurere” și „nenimica” apar, la un vers depărtare, într-un poem (Istoria mersului pe ape) altminteri grațios. Cum de un poet totodată intuitiv și experimentat, cum e Traian T. Coșovei, poate să cadă în capcane atât
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
Robinson (Mickey Rourke) este unul dintre protagoniștii acestor show-uri, unul consacrat cu ani în urmă, trăind în siajul gloriei de odinioară, la marginea societății. Singurătatea îl apropie de Cassidy (Marisa Tomei) stripteusă la unul din barurile din cartier, puțin fanată, dar încă atractivă, storcând acest farmec de ultimele picături înainte de a se pierde în masa anonimă de nonames. Poate că acest sentiment al eșecului contribuie la legătura dintre cei doi, una minată de neîncrederea femeii care știe foarte bine să
Această viață Sportivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7553_a_8878]
-
și cu un remarcabil profit în ordinea lirismului. Acest succint “roman de provincie 1920”, construit ca schimb epistolar între un “El” și o “Ea”, alimentat de reverii de sursă livrescă (“despre timpul pierdut / în romane cu prieteni frumoși în amurgul fanat / din saloane”; Mai știi melodrama / din strada Bastiliei zece” /.../ Șoseaua e plină de albe femei cu landouri, / de bănci tăinuite-n tufișuri, de chitare, / de pantaloni în carouri”...) propune o lirică de atmosferă, de album vechi, cu evocări de interioare
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
copaie, luntre, corabie bezmetică la apă!!! Liber, voios, încredințat că voi muri la rîndu-mi (deja se inventase și pentru mine o probă martor de probă martor, destul de simpatică și abjectă!) , începeam să-mi amintesc... să combin visul recent cu realitatea fanată, pierdută, regăsită, iar pierdută... Se cuvenea să rezist ca inițială probă martor... el, Mihai, adevăratul poet, în camera lui albă de sub pămînt, din aer, de pretutindeni... eu în camera mea albă de pe Cuza Vodă... celălalt, nou introdusul în joc, la
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
școală și gospodăriile agricole de stat, apoi registrul de activitate extrașcolară și metodică (sau „condica de basne” intrată astfel în folclorul dascălilor), caietul de asistențe la ore al „adjunctului”, planul consiliilor profesorale, planul bibliotecii (păstorită de o ființă blondă - excesiv -, fanată și ignară, planul atelierului de lăcătușerie în care mirosea îngrozitor a motorină, al comisiei de protecția muncii, al achiziționării de material didactic cu totul fantezist și încă altele pierdute în memoria colbuită a documentelor. În nebunia aceasta a hârțogăriei, plecarea
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
sfîntă naivitate... Literatura vremii lui (confuze) îi pare lui Lovinescu suspendată undeva între "lumea veche" și "lumea nouă", între "militantismul" romantic și turnul de fildeș al modernismului. Fără să lupte pentru vreun ideal, dar fără să aibă nici eleganța ușor fanată a retragerii din lume, "arta" pe care o critică este un fel de miles gloriosus, de soldat fanfaron: "vremea noastră nu e vremea cronicarilor și a rapsozilor, ci a teologilor lacomi, ipocriții unei vieți și cinicii unui minut de sinceritate
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
satisfăcute... era la început de tot când nu apucasem să-i recit versurile lui T. S. și când ea spusese încântată că fac atmosferă... și Marietei îi plăcuse mult și mă pupase ea prima ca un premiu... era o femeie fanată oarecum, dar nu cine știe cât... trecută puțintel așa că frigiderul îi cunoștea experiența... clănțănitul des din dinții ei mărunți când frigiderul scoțând un mic pocnet și dârdâitul lui electric se oprea din zumzăitul său și care aproviziona foamea și mai nesăturată și
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
multe și de întrolocate petale se află o divinitate postmodernă." De discutat dacă e postmodernă, și dacă o fi divinitate sau demon nou, cum crede eroul, Călin Adam, că trebuie să descopere scriitorul. Dar ceva tot se ascunde în roza fanată încă înainte de-a se fi deschis. Un burghiu fin, care-i mănîncă miezul, menajîndu-i coaja. Pare că se ține, cum s-ar ține un om care cade din picioare, cînd, în fapt, o imensă greutate de-a trăi trage
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
mai cunoscut, stă și cartea lui G.M. Zamfirescu din '38, de la Fundația Pentru Literatură și Artă "Regele Carol I", Mărturii în contemporaneitate. Procurat dintr-un anticariat pătrat, la parterul librăriei Academiei. Calea Victoriei, lîngă Zlătari. O poezie de extreme sincerități, ușor fanată astăzi, dar nu fără delicii pentru cei ce gustă genul înțepător. Bunăoară, despre memoriile unei actrițe: "Rar am întîlnit un suflet mai pauper și o viață trăită mai inutil. Dacă e adevărat că paradisul va fi al celor săraci cu
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]