91 matches
-
1938 încoace, abia este începută pe ici pe colo." Pe de altă parte, tradiție culturală, Alexandru George mărturisind cele două mari modele ale criticii sale, Camil Petrescu și Zarifopol, cu alte cuvinte o critică "a judecății categorice", "fără menajamente și fandoseli", dar și o critică a "comentariului secund". Textele adunate în acest volum nu sînt însă, cum spuneam, de critică literară, sau nu sînt în totalitate de critică literară, pentru că atingerile cu literatura sînt altfel inevitabile. Ele sînt "observații și reflecții
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
înșel, poate am să revin cândva asupra ei, poate am să adaug alții. Important e să-mi asum preferințele și să numesc niște scriitori care poate m-au ajutat prin scrisul lor. Știu că ne vom lovi de foarte multe fandoseli și de despicarea firului în patru. Dar ne asumăm acest lucru." Și, pentru ultima dată, același Cronicar le explică, tacticos, celor care nu se vor găsi pe liste faptul că nici un critic literar nu-și concepe mizele tăind, partinic, dintr-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7559_a_8884]
-
mele cele mai bune a făcut o disertație despre Heidegger, disertație pe care a luat-o de altfel în serios -, mi se face rău și astăzi, spunea Reger. Acest nimic este fără temei, este absolut ridicol, spunea Reger. Însă nemților fandoseala le impune, spunea Reger, nemții sunt pasionați de fandoseală, asta-i una din însușirile lor cele mai frapante. Iar cât despre austrieci, ei sunt în toate aceste privințe și mai răi. Am văzut o serie de fotografii făcute de o
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
Heidegger, disertație pe care a luat-o de altfel în serios -, mi se face rău și astăzi, spunea Reger. Acest nimic este fără temei, este absolut ridicol, spunea Reger. Însă nemților fandoseala le impune, spunea Reger, nemții sunt pasionați de fandoseală, asta-i una din însușirile lor cele mai frapante. Iar cât despre austrieci, ei sunt în toate aceste privințe și mai răi. Am văzut o serie de fotografii făcute de o fotografă extrem de talentată lui Heidegger, care avea mereu aerul
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
Prin afluența lui extraordinară, publicul a reacționat foarte bine la această provocare. În schimb, a mai existat un tip de reacție, izolată, dar simptomatică: aceea a ,teatragiului" român (formula, strălucit-grotescă, a folosit-o Constantin }oiu și sugerează, prea bine, toate fandoselile unui tip special de moftangiu). Spre deosebire și de spectatorul cu bun-simț, și de omul de teatru autentic, ,teatragiul" român - fie el cronicar, regizor sau actor - se plictisește repede la asemenea spectacole, dacă nu e chiar dinainte sastisit. Ce poate
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
comentarii să aibă un real caracter analitic, dezvăluind continuitatea de jurnal dintre Fragmente dintr-un carnet găsit, De două mii de ani și Jurnalul asumat direct, cu viziera ridicată. În loc să conțină asemenea eseuri analitice, dosarele menționate conțin pe deasupra tot felul de fandoseli narcisiste ale unor comentatori, care, luînd ca pretext Jurnalul sebastianic, țin să se alinte cu propria „jidanitate” simbolică. (Nu oricui i se cuvine să vorbească despre „jidanitatea“ lui emblematică, pentru că nu oricine este Marina Țvetaieva.) Toate acestea sînt, repet, caracteristice
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
am prea avut tabieturi la scris și asta m-a ajutat în perioada când copiii erau mici : în copilăria mea împărțeam biroul cu fratele meu, ca adolescentă am locuit mereu prin internate și cămine, iar asta m-a lecuit de fandoseli. Dacă ai ceva de scris, scrii. Cronică nu am scris nici disciplinat, nici constant, ci mai degrabă pentru a păstra un anumit exercițiu de interpretare pe text, precum și priza la literatura cea mai recentă. Nu mă atrag nici astăzi ierarhiile
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
înțeles ministrul Andrei Pleșu refuzul atâtor oameni, în a căror bună-credință și-n al căror sprijin necondiționat era îndreptățit să creadă, de a-și potrivi pasul și ceasul cu mizele libertății proaspăt câștigate? Ce va fi crezut Ion Caramitru despre fandoselile mele, în decem brie ’96, când ideea de-a păstori „Direcția presă și tipărituri“ a Ministerului Culturii însemna pentru mine coșmarul suprem? Cum să demonstrezi unor oameni atotputernici și binevoitori că tu nu vrei să conduci, că nu vrei putere
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
compromiterea noțiunii de trădare. Cum să mai vezi în ea o plagă morală, când Nenea Iancu a coborât-o între păcatele veniale? Supremul relativism al lui Farfuridi (, Dacă e trădare, adică o cer interesele partidului, fie!") e întrecut doar de fandoseala gnoseologică a lui Brânzovenescu (,Dar cel puțin s-o știm și noi."). Trădăm la scenă deschisă, în sunet de fanfare, sub răpăit de gloanțe (ca-n decembrie 1989), trădăm din greu, vital, triumfător, împrăștiat. Trădăm și suntem trădați cu o
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
Nu, nu, nu pot accepta pomană. ― Dar mi-ai spus că ai venit fiindcă sunteți săraci. ― Chiar și așa, familia mea nu a acceptat pomana nimănui. Numai mândria ne-a mai rămas. ― Femeie, îi obosești pe Înălțimile Lor cu asemenea fandoseli? Ai înnebunit? țipă Alarik. Ia naibii banii ăștia și du-te și cumpără de mâncare. ― De ce strigi la ea? întrebă Kasser calm. Mie îmi plac oamenii mândri. Poate te aceea te disprețuiesc pe tine atât de mult. Fața lui Alarik
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
doar unii dintre impecabilii noștri disidenți, ci și scriitori aparent „necompromiși” nici de politică, nici de principialitate, plini de ifosele vechi și noi, sub care nu era greu de ghicit ipocrizia și interesul cinic imediat. Sorin refuza spontan, fără reținere, fandoseala „intelectuală”, disprețul față de omul simplu, „condamnat”, pasămite, să nu Înțeleagă Înaltele „idealuri”, limbajul „superior”. Mă simt și azi reconfortat, mărturisesc, să-mi amintesc rapiditatea scârbită cu care Sorin evalua orice caricaturi simandicoase, oricât de simandicoase. Nu mi-am putut refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și T-shirt, o șapcă americană, cu cozoroc lung, bleu, seara la restaurantul Petit Chef unde era un soi de client onorific, apărea elegant și excentric, cămăși roz sau roșii, papion În desene aiurite. O comportare firească, deschisă, fără gomă sau fandoseli. Părea un fermier sau un bătrân aristocrat sau artist În vacanță. Mă Întreba despre colegiul Bard unde predase În tinerețe și unde locuise Împreună cu prietenul său negru, Ralph Ellison, autorul capodoperei Omul invizibil, un soi de „aristocrat” literar și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dorit, dacă nu s-a lăsat până n-a obținut acest drept. E leșinată să facă tot ce face bărbatul și totodată îi place să se lase instruită de bărbat, pentru ca până la urmă să facă tot ce-o taie capul. Fandoseli și alintăciuni de doi bani, da, cică să le arăți, să le explici, că ele abia așteaptă s-o bage la urnă, hă-hă-hă... Treaba cu băgatul la urnă, deh, cât de precaut să fii cu animalul ăsta care uneori dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-o întâlnească iarăși. Și față de ea ar fi făcut pe înțeleptul. Mai c-ar fi sfătuit-o să se smerească, să ia aminte la căile care i se deschid, și uite că ea tot cu plecatul afară, plină de fandoseli și abureli de doi bani. Nu se putu stăpâni să n-o întrebe ce ar rezolva plecând. Ce-și închipuie că o așteaptă acolo? Câinii cu covrigi i-au prins alții, care s-au trezit mai de dimineață decât ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un an și n-ai ce să pui în loc? Neliniștile astea le-au mai trăit și alții - Robert Sabatier, de exemplu, credea că „bătrânețea e vremea în care aniversările nu mai sunt sărbători“. Hmm, înseamnă că am îmbătrânit? Ce mai fandoseli, câtă descurajare pentru o vârstă atât de mică. Și totuși, dacă s-ar putea, mi-aș alege singură o zi din an (probabil aceeași ca acum, că e oricum cea mai frumoasă) și aș numi-o „zi de cadouri“. Fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
limitat la un comentariu de ansamblu, pe care vreau să-l consemnez, pentru că este un model de înțelegere a celuilalt, de pedagogie subtilă și echilibrată. "Ai obținut în primul rând - mi-a spus - o acreditare a termenului "peratologie". "E o fandoseală", ți s-ar fi putut replica până acum. De ce nu, în fond, "limitologie"? Or, analiza semantismelor tale vine să arate că nu e vorba de o fantezie doar, că "peratologia", așa cum crește de pe solul viu al unei limbi, există, ascunde
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în relația noastră, urmăriți să-mi insuflați dezgust față de el, să faceți în așa fel încât eu să-l părăsesc. De-abia mai târziu am înțeles despre ce-i vorba: pur și simplu vi s-a năzărit că prin aceste fandoseli faceți o faptă măreață... Ei bine, cum puteați să-l iubiți, dacă vă iubiți atât de mult vanitatea? De ce n-ați plecat pur și simplu de-aici decât să-mi fi scris niște scrisori ridicole? De ce nu vă măritați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
CECELIA: Roz? ROSALIND (de afară): Da! CECELIA: Foarte șic? ROSALINDA: Da! CECELIA: L-am găsit! (Se zărește În oglinda mesei de toaletă și Începe să-și rotească șoldurile entuziasmată.) ROSALIND (de afară): Ce faci, o probezi? (Cecelia se oprește din fandoseală și iese, ducând articolul de Îmbrăcăminte pe umărul drept. Pe cealaltă ușă intră ALEC CONNAGE. Își rotește repede ochii În jur și strigă cu o voce puternică: Mama! De alături răzbate o salvă de proteste și, Încurajat, Alec pornește Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
m-ar lasă la nevoie în urmă, în cazul în care aș fi căzut undeva în spatele frontului. Și nu vorbesc aici de literatură. Dacă e să zic de literatură, apreciez la Dan curajul de a scrie povești aparent simple, fără fandoseli stilistice. În calitate de cititor al cărților sale, nu mă simt păcălit de tot felul de „prăjituri“ estetice, care dincolo de ornamentele ochioase, iti lasă într-un final gustul amar al aditivilor. Îmi dă impresia că își iubește personajele - că nu le judeca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
într-o epocă în care cartea este un lucru foarte important, mai ales pentru acela care, trecut prin experiența vieții, se retrage în tihnă și meditație. Nu există nimic mai bun decât cartea și literatura.” Hovhannes Tumanian 652. „Prefața e fandoseala cărții.” Hacob Paronian 653. „Cărțile scrise, pe vremuri, cu pană de gâscă erau gândite - în mare parte - cu inimă de porumbel.” Eghia Demirgibașian 654. „Mai bine să studiezi un om, decât zece cărți.” Hacob Paronian 655. „Ar fi un lucru
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării.“ Metoda ar putea fi numită „culegerea florilor cu excavatorul“. Artistizarea forțată a textului. Reprezintă o penibilă fandoseală a autorilor care cred în mod greșit că trebuie să recurgă la un un stil afectat ca să facă literatură: „Încremenirea - surdă. Aleargă. Simultan, din toate direcțiile. Înlăuntru, din toate direcțiile. Afara sorbindu-se cu cer cu tot. Cercuri largi. Vârtej
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lor prin atingere și aflarea în cele din urmă a pluralităților / deconectante și a schimburilor paramforiale.“ Excesul de neologisme - preluate îndeosebi din terminologia științifică - și inventivitatea lexicală exersată în gol, fără să producă emoție estetică, creează o impresie dezagreabilă de fandoseală de coana Chirița. Poetul încearcă să-l intimideze pe cititor cu un limbaj sofisticat, dar nu reușește decât să-l amuze. Descoperiri tardive La începutul secolului XX, un țăran francez dintr-un sat de munte a confecționat o bicicletă, din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la suprafața textului. Dar cade iar, într-o altă capcană: „Am fost în fața norului purpuriu, în fața - sau, mai exact, m am adăpostit - zidului care, moloz-moloz, picură sub asfalt, sub căpriorul care bate asfaltul cu coarnele.“ Ce e cu toată această fandoseală stilistică din volumul publicat în 2001 (la Editura Ramuri din Craiova) de Ioan Lascu? Titlul nu ne spune nimic: Sublima persiflare. Represalii 1984. Ce urmărește autorul desfășurând în fața noastră atâtea prețiozități? Aparent, este vorba de un volum de proză scurtă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
puțin, apoi se Întoarse și el În curte. - Și tu ce părere ai? Întrebă mezinul, sprijinindu-se de gard, așa cum făcea, pe vremuri, moș Onofrei. - Păi, cine Îmi cere mie părerea? - Uite că ți-o cer eu. - Sincer? - Sincer. - Fără fandoseli? - Fără ce? - Mă rog... mai ai de Învățat cuvinte... păi, tata tot amână s-o ceară pe Erina de nevastă de cel puțin zece ani, din câte știu eu... - Și mama? - Și mama ce? - Nu știu... - Păi, au divorțat atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca niște apostoli întârziați ai lui Wagner, orchestre nevăzute și păreau să aibă în acest timp un numeros public în spate. Unora le era de ajutor partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap. În rest, din Bayreuth, cu fandoseala lui respingătoare de plebe proaspăt îmbogățită în preajma monstruosului hambar cultic, nu mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați, împopoțonată cu ciucuri, aristocrația banului se expunea. Iar amintirea unei excursii inițial nevinovate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]