90 matches
-
în Biblie nu se spune explicit pentru ce anume a creat Dumnezeu Lumea. Poate din plictiseală. Dar se precizează curiozitatea, uimirea, bucuria și plăcerea creației. Atribute esențiale, cred. Celelalte, partea, să-i zicem, neplăcută a actului creator este clamată din „fandoseală“. Nu poate fi libertate în suferință. Greșesc, poate. Dar îmi place să cred asta și, mai ales, să cred că am trăit astfel. Nu știu dacă-i adevăr în asta. Dar e adevărul meu și nu văd de ce m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puțin, apoi se Întoarse și el În curte. - Și tu ce părere ai? Întrebă mezinul, sprijinindu-se de gard, așa cum făcea, pe vremuri, moș Onofrei. - Păi, cine Îmi cere mie părerea? - Uite că ți-o cer eu. - Sincer? - Sincer. - Fără fandoseli? - Fără ce? - Mă rog... mai ai de Învățat cuvinte... păi, tata tot amână s-o ceară pe Erina de nevastă de cel puțin zece ani, din câte știu eu... - Și mama? - Și mama ce? - Nu știu... - Păi, au divorțat atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dorit, dacă nu s-a lăsat până n-a obținut acest drept. E leșinată să facă tot ce face bărbatul și totodată îi place să se lase instruită de bărbat, pentru ca până la urmă să facă tot ce-o taie capul. Fandoseli și alintăciuni de doi bani, da, cică să le arăți, să le explici, că ele abia așteaptă s-o bage la urnă, hă-hă-hă... Treaba cu băgatul la urnă, deh, cât de precaut să fii cu animalul ăsta care uneori dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-o întâlnească iarăși. Și față de ea ar fi făcut pe înțeleptul. Mai c-ar fi sfătuit-o să se smerească, să ia aminte la căile care i se deschid, și uite că ea tot cu plecatul afară, plină de fandoseli și abureli de doi bani. Nu se putu stăpâni să n-o întrebe ce ar rezolva plecând. Ce-și închipuie că o așteaptă acolo? Câinii cu covrigi i-au prins alții, care s-au trezit mai de dimineață decât ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Gicu la canal, ca fost legionar. Pe fete le-au dat afară de la școală. Casele pe care le moșteniseră în Bârlad le-au naționalizat pe toate, au băgat țigani în ele, să le pună la pământ. Și copiii ce mare fandoseală au făcut? Fetele s-au măritat după popi de țară, în ideea că o să-și crească plozii pe bătătură și o să aibă mămăligă în ceaun. O să fie doamnele satului. Ce să-ți zic! S-au țărănit toate și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înțeles ministrul Andrei Pleșu refuzul atâtor oameni, în a căror bună-credință și-n al căror sprijin necondiționat era îndreptățit să creadă, de a-și potrivi pasul și ceasul cu mizele libertății proaspăt câștigate? Ce va fi crezut Ion Caramitru despre fandoselile mele, în decem brie ’96, când ideea de-a păstori „Direcția presă și tipărituri“ a Ministerului Culturii însemna pentru mine coșmarul suprem? Cum să demonstrezi unor oameni atotputernici și binevoitori că tu nu vrei să conduci, că nu vrei putere
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
unele dubii. Nu mai sunt sigur nici că mi-am păstrat o privire lucidă asupra mizeriilor de la noi. Dovadă că mă surprind, uneori, fiindu-mi dor de bârfele de-acasă! Orașele noastre, cu mahalaua extinsă, deseori, până în centru și cu fandoseli cosmopolite cam provinciale (altădată, firmele erau, cu plăcere, "franțuzite", acum, cu o plăcere și mai mare, sunt "americanizate") îmi par, mai degrabă, aglomerații urbane decât producătoare de civilizație urbană, dar, în clipa aceasta, aș putea vorbi liric despre gropile și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am prea avut tabieturi la scris și asta m-a ajutat în perioada când copiii erau mici : în copilăria mea împărțeam biroul cu fratele meu, ca adolescentă am locuit mereu prin internate și cămine, iar asta m-a lecuit de fandoseli. Dacă ai ceva de scris, scrii. Cronică nu am scris nici disciplinat, nici constant, ci mai degrabă pentru a păstra un anumit exercițiu de interpretare pe text, precum și priza la literatura cea mai recentă. Nu mă atrag nici astăzi ierarhiile
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
Să nu se-nnegrească de tot. Mai bine cobor eu. BRUNO: Țțțț! Cobor eu. (Se leagă cu o funie de mijloc; GRUBI îl ajută.) Dă-mă-ncet. GRUBI: Ah, să nu se-ntâmple-o nenorocire. Îmi tremură genunchii. BRUNO: Lasă fandoseala. Dă-mă! GRUBI: Să nu faci vreo-prostie, acolo, jos. BRUNO: N-are-a face. GRUBI: Să nu se roadă funia. BRUNO: N-are cum. GRUBI: Mamăăă... BRUNO (Coboară încet în groapă.): Ține strâns! Mai fă un nod! Ține de amândouă capetele! (I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din sărite. BRUNO: Rabdă. GRUBI: Lasă-mă să-i ard. BRUNO: Ba nu. GRUBI: Zău... În doi timpi scăpăm. BRUNO: Dă-i încolo. GRUBI: Grețoși mai sunt. BRUNO: Sunt alții și mai răi. (Pauză.) GRUBI: Ce-i tot zice? BRUNO: Fandoseli d-ale lor. GRUBI: Ăștia vor să surpe groapa. BRUNO: Nu s-apucă ei. Vor să sugă totul ș-apoi se cară. (BRUNO și GRUBI își iau fiecare câte o sticlă cu lapte și încep să bea; apoi își continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
limitat la un comentariu de ansamblu, pe care vreau să-l consemnez, pentru că este un model de înțelegere a celuilalt, de pedagogie subtilă și echilibrată. "Ai obținut în primul rând - mi-a spus - o acreditare a termenului "peratologie". "E o fandoseală", ți s-ar fi putut replica până acum. De ce nu, în fond, "limitologie"? Or, analiza semantismelor tale vine să arate că nu e vorba de o fantezie doar, că "peratologia", așa cum crește de pe solul viu al unei limbi, există, ascunde
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Așadar, cum voi putea să admit o creație de tip fatalist, văzând asemenea slujitori? Nu vreau să domnesc, nu doresc să fiu bogat, am refuzat comanda militară, urăsc desfrâul, nu practic navigația pentru lăcomie, nu concurez pentru coroane, am abandonat fandoseala gloriei, disprețuiesc moartea. Sunt superior oricărei specii de boală; durerea nu-mi consumă sufletul. În aceiași operă, dar în alt loc, filozoful critică sistemul politic al vremii care înșeală oamenii, profitând de credința lor în arta divinatorie: Ordinea lumii este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spui? Ștefan: Vreau să-ți spun că și tu trăiești, numai că nu prea-ți dai seama de asta. Ilie: Nu mai spune! Ștefan: Ba mai spun. Și uite cam ce: n-o mai fă pe mortu-n păpușoi, lasă naibii fandoseala, sau angoasa, cum i s-o mai fi spunînd, ieși dintre dosarele alea soioase în care stai îngropat, că ăsta-i cavoul tău și altul nu-ți mai trebuie, și uită-te, frate, la lume, dar știi cum, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de aristocrat disprețuitor și sarcastic", personajul sfîrșind prin a-i deveni detestabil: "omul era însă detestabil și de cîte ori pozează în aristocrat și în înțelept îmi amintesc de turpitudinile lui." Pe aceeași linie, Ovidiu Cotruș nu trece cu vederea "fandoselile lui de nobil bizantin și de sibarit apusean", surprinzînd drama, dar și comedia acestei conștiințe dedublate al cărei purtător, ca și Macedonski, "intră prea declarativ în rolul de ales (ca) unul din ultimii reprezentanți ai seminției semețe crai exilat printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o convingă să renunțe. Eu priveam ca prostul, știam că voi coborî, lucru pe care îl așteptă de aproape o lună jumătate. Problema mea era că nu eram pregătit să înfrunt lumea altfel decât singur. A venit la mine fără fandoseli și mi-a spus: "Bătrîne, îmi pare rău, nu știu ce m-a apucat, te rog, hai să ducem la capăt ce am început. Mai avem puțin, într-o lună jumate' sîntem acasă la Marsilia. În trei zile sîntem în Africa de Sud, după
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca niște apostoli întârziați ai lui Wagner, orchestre nevăzute și păreau să aibă în acest timp un numeros public în spate. Unora le era de ajutor partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap. În rest, din Bayreuth, cu fandoseala lui respingătoare de plebe proaspăt îmbogățită în preajma monstruosului hambar cultic, nu mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați, împopoțonată cu ciucuri, aristocrația banului se expunea. Iar amintirea unei excursii inițial nevinovate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceas și constată că avea timp să prindă ultimul tren de York. Noiembrie 1990 — Hai să părăsim această adunare sordidă, spuse Findlay, apucându-mă de braț. Arătă spre tablouri. Hai să nu ne mai mânjim privirile cu aceste bazaconii, aceste fandoseli, aceste fleacuri sclipitoare ale unei societăți putrede decadente. Duhoarea bogăției adunate prin mijloace necinstite și prin automulțumire mă sufocă. Nu mai suport nici o clipă compania acestor oameni. Vreau puțin aer curat, pentru Dumnezeu! Și spunând asta, mă împinse spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și râdea neconte nit, cu lacrimi în ochi. Cum de-i putuse fi teamă de domnul Neacșu? Era un bărbat tern, cu început de burtă și de chelie, cu glas na zal nesuferit și cu privirea galeș-inofensivă... Un fanfaron cu fandoseli de om cult și cu ifose de mare crai. Și semăna izbi tor de mult cu domnul Ionescu. Ce mi-e Ionescu, ce mi-e Neacșu! Parcă erau frați. Toată lumea de la masă se înveseli ca la unison văzând-o pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în relația noastră, urmăriți să-mi insuflați dezgust față de el, să faceți în așa fel încât eu să-l părăsesc. De-abia mai târziu am înțeles despre ce-i vorba: pur și simplu vi s-a năzărit că prin aceste fandoseli faceți o faptă măreață... Ei bine, cum puteați să-l iubiți, dacă vă iubiți atât de mult vanitatea? De ce n-ați plecat pur și simplu de-aici decât să-mi fi scris niște scrisori ridicole? De ce nu vă măritați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai dureroasă a vremii pe care o străbatem. Îți mulțumesc încă o dată că nu ai pierdut ocazia să spui răspicat acest adevăr, neplăcut pentru mulți, într-o epocă de derută pustiitoare. Îmi place și cum scrii. Simplu, inspirat și fără fandoseli. Spui și nu spui tot. Suficient de încifrat și, totuși, suficient de limpede pentru a stârni interesul. Unele teme le-ai abordat direct, aprofundat, iar altele le-ai sugerat, ai lăsat să funcționeze intuiția, visul. Suntem amândoi de acord, îmi
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
un an și n-ai ce să pui în loc? Neliniștile astea le-au mai trăit și alții - Robert Sabatier, de exemplu, credea că „bătrânețea e vremea în care aniversările nu mai sunt sărbători“. Hmm, înseamnă că am îmbătrânit? Ce mai fandoseli, câtă descurajare pentru o vârstă atât de mică. Și totuși, dacă s-ar putea, mi-aș alege singură o zi din an (probabil aceeași ca acum, că e oricum cea mai frumoasă) și aș numi-o „zi de cadouri“. Fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
XXI Consfințit în Occident, sfârșitul postmodernismului este atât de greu de acceptat în România încât, în dimensiunea lozincilor clamate de mai mult de 15 ani, nu putem distinge decât gregaritatea limbilor de lemn și impostura. Plasați în turnul grandomaniilor, mușteriii fandoselilor au falsa senzație a conexiunii lor europene. Senzație "intraductibilă" căci e mult prea "complexă" și "postmodernă" și presupune o "intensitate superioară" producătoare de o "prea-necesară" și "prea-vitală aroganță. Explicabil fenomen din momentul în care îi vedem vorbind despre "racordarea la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dar respectivul, ca și țipătul său caraghios, "n-a ajuns decât până la ura de țară, lăsând disperarea lui Cioran", altfel zis Patapievici n-are cum să fie decât o tipică personalitate dedublată. Și Theodor Codreanu nimerește formidabil atunci când afirmă că fandoselile lui Patapievici, cum că suferă pentru România, nu pot fi cotate altfel decât "o minciună specifică mutanților spirituali și etnici". Remarcabile rămân de asemenea considerațiile din zona finală a volumului, reunite sub genericul Singurătatea lui Adrian Marino, care reușesc să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să-l respecte. În mintea unui asemenea exemplar, succesul încetează să mai fie cuplat la ideea de înzestrare, de efort aplicat și pricepere tehnică. Ceea ce contează e manageriatul „deștept“ al relațiilor, descurcăreala „superioară“, „flerul“ combi natoriu. Restul sunt naivități vetuste, fandoseli. Omul fără meserie nu va fi niciodată înclinat să grădină rească buna evoluție a meseriilor, asanarea mediului social și juridic în care ele pot prospera. Insul care nu știe să facă nimic determinat (chiar dacă poate mima îndemânări circumstanțiale, sau foste
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
țanțoși, simptome ale unui anumit parvenitism cultural. A spune „a viziona“ în loc de „a vedea“ sau „a lectura“ în loc de „a citi“ e o afectare inutilă. Nu spui nimic în plus. Spui doar că ești băiat „fin“ (sau fată „fină“), că iei fandoseala lexicală drept inteligență, că ți se pare șic să vorbești țuguindu-ți buzele. „A viziona“ un spectacol, „a lectura“ o carte sau un articol nu sunt ocupații de om cumsecade. Omul cumsecade vede și citește. Și, pentru că vede cum trebuie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]