75 matches
-
nou, musafirii se înviorară; toți se ridicară de la masă ca să-și dezmorțească picioarele și să se plimbe pe terasă. Numai Keller rămăsese nemulțumit de discursul lui Lebedev și era extrem de surescitat: — Atacă civilizația, predică barbaria din veacul al doisprezecelea, se fandosește, și o face chiar fără nici un pic de inocență sufletească: cum și-a agonisit casa, dați-mi voie să întreb? întreba el cu voce tare, oprindu-i pe toți și pe fiecare în parte. — Am văzut un adevărat tâlcuitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întrebă Ganea. — Nu are importanță, principalul e că vă vedeți pentru prima dată după șase luni. Ascultă-mă, Ganea: orice s-ar întâmpla, oricum s-ar întoarce lucrurile acolo, să știi că e ceva important! Mult prea important! Nu te fandosi iarăși, nu da greș din nou, dar vezi să nici nu te apuce lașitatea! Crezi că putea să nu-și dea seama de ce m-am tot dus pe acolo timp de-o jumătate de an? Și, imaginează-ți: nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
flancată de umor (dacă se poate și negru) e un afrodisiac acceptabil pentru această lume de veșnic râvnitori a lucruri noi și nemaivăzute. Dar când erudiția se preschimbă în talmeș-balmeș e vai și-amar. Creierul nu mai reacționează, lectura se fandosește, memoria e sclifosită. Ce-i de făcut atunci? Cum să procedezi în așa fel încât inteligența să aibă foițe transparente de ceapă care să facă să-ți lăcrimeze ochii, nu din reflex pavlovian sau ocular, ci de emoție - măcar estetică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
verificat cum e pregătită pogorârea pe Bega a desantului Polirom-Supliment, mi-am zis că mă pot avânta cu ultimele puteri la cea mai așteptată întâlnire, pe care am tot pritocit-o împreună cu trei foști colegi de liceu. N-o să mă fandosesc zicând că n-are rost să număr anii care s-au scurs, câtă vreme blabla sufletul a rămas tânăr. Dimpotrivă. Recunosc cu mare bucurie că vineri, 18 mai, am sărbătorit 40 de ani de când am absolvit clasa a XI-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
o bijuterie narativă“ un text din care nu aflăm decât că autorul vrea să se remarce cu orice preț, chiar și cu prețul de a deveni ininteligibil? Cum poate vedea cineva „un profund simț artistic“ la un prozator care se fandosește (stilistic) în loc să povestească ce are de povestit? Singura apreciere cu care putem fi de acord este aceea cu „perspectiva telepatică“. Într adevăr, numai intrând în telepatie cu Ion Avram am avea șanse să aflăm ce anume a vrut să ne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să mergem... spui da... iar... dacă nu vrei... spui nu și atunci am înțeles totul. Dealtfel, înțelesesem eu mai demult, numai că... Ce înțeleseseși? se zburli Ilinca? Eh, căă... Căăă..., se strîmbă Ilinca scoțînd puțin limba. Nu vezi că te fandosești degeaba?... Degeaba, Virgil... repetă ea privindu-l cu o duioșie cu totul aparte, care-l făcu pe Virgil să se jure în sinea lui că, pentru nimic în lume, n-o va mai supăra vreodată pe Ilinca. N-ai nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se interfera cu cea a Scorpionului (zodia Mathildei). Iar Între ele plutea o altă zodie nedefinită. Triunghiul conjugal, gândi Noimann-cinicul. „Am făcut-o pentru binele dumneavoastră. Dacă nu puteți dispune de Mathilda, de mine puteți dispune oriunde și oricând”, se fandosi Noimann-târâtorul. Glasul penitentului era tot numai lapte și miere. Fața lui se destinse Într-un zâmbet pervers. Ochii Îi străluceau de satisfacție. Triunghiul conjugal luă forma unui pentagon, apoi cea a unui hexagon, multiplicându-se În spațiu. Da, Noimann-penitentul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
protesteze molatec: D-apoi, unde s-a mai văzut profet însurat și care să-și ia nevastă cu cununie, ca oamenii de rând?... Urmărind, cu ochii, cum oleana lui nouă vira șovăitor din coadă, după capriciile vântului schimbător, s-a fandosit, ca un om trecut prin multe în viață: Cunoaștem și noi și de unele și de altele: cei din cinul domniei tale, cică, sunt jurați, ca și monahii de la noi, să-și petreacă viața numai holtei. Adică, fără de muiere legiuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și pe-asta! Gicu râde cu gura până la urechi. Las’ că dă el un rând, două, că trebuie să facă și cinste. Nu facem toți așa? Doar n-o să ne schimbăm obiceiurile, trebuie să fim conservatori. Criza vine, trece, se fandosește un pic și gata, viața merge Înainte, berea tot bere va fi. Da, da’ mai scumpă, murmură Șpriț. Nu vedeți, bă, că se scarpină lumea În fund, Își roade lumea de sub unghii și așteaptă ziua de mâine cu inima-n
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a reluat expunerea, dar a repetat, În parte, ceea ce mai spusese, omițînd ceea ce era esențial pentru logica Întregului. O zi proastă, și-au zis, Îngăduitori, studenții; Îl apreciau pe Thomas, o studentă era aproape Îndrăgostită de el sau numai se fandosea. Nici ziua următoare nu a fost mai bună. Apoi a venit sîmbătă: Thomas nu a ieșit din casă. Răstignit În pat, privea țintă În tavan, ceasuri Întregi; țigările fumate nu l-au liniștit, nici paharul cu votcă poloneză, umplut de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
românii locu’!! Da voi ce păziți?... Vezi că te toc, fata mea, dacă n-o să am loc, pe tine stau, să moară mama, îți calc toate oasele! Hai, români, care veniți să luați locu’, uite-aicea, lângă mine, începu să se fandosească alta, crăcită pe două scaune. Stai, fă, se-aude din spate, uite ce puțin mai am și-o termin... Nu știi că eu sunt ca alcolistu’ ăla din metrou, ăla, fă, care era să piardă trenul că nu vroia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ușa. De ce nu poți să dormi? Era clar, Felicia venise pusă pe inventat primejdii și se prefăcea îngrozită de propriile fantezii: N-ar putea...? N-ar putea să se răstoarne un tren și să se dărâme peste casa noastră? se fandosi ea. Prostii! De-asta nu poți să dormi? Felicia nu găsea nimic de răspuns. Doar îl privea adânc, drept în ochi, stând nemișcată. Despre ce ai scris în compunere? O revistă, deasupra teancului, rămăsese deschisă în cercul de lumină al
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
este savurată la o repriză de bârfă cu vecina de pe palier sau cu cea mai bună prietenă; 5. Dacă doriți să evitați „vorbele” care pot să apară despre tratația la cafea, serviți delicioasa licoare împreună cu Pekinezul dumneavoastră, care nu se fandosește și nici nu duce vorba; 6. În fine, vă propun să încercați o experiență care s-a dovedit eficientă pentru alții. Poate vi se potrivește și 36 dumneavoastră. Un bun amic, vizitându-mă la ora cafelei, mi-a tratat oferta
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
îi iese doar fețișoara. Pe degete are inele cu pietre mari de stică roșie. La gât, covorul de lănțișoare de argint se încheie, pe sâni, cu o grămadă de amulete, pandantive și talismane. Înveșmântată în nestemate. O fetiță care se fandosește. Desculță. Are vârsta pe care ar avea-o și fata mea, dacă ar mai trăi. Helen se întoarce în cameră, clătinându-se. Își apucă limba între două degete, apoi face turul încăperii, stingând conurile de tămâie cu degetele umede. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șanse mai mari decât s-o fi luat p-a-ntîia... În mai puțin de-un minut, îmi scrisesem peste tot numele ăsta scump al tău: Nora! Nora! Cum să fi arătat? Eu aveam picioarele strâmbe, tu, musai, să ai niște picioare fandosit de drepte, mamă-mamă! Îmi și imaginam cosițele astea pe care bunicuță-ta începuse să ți le-ntoarcă cu fierul. Chestia revoltătoare e că nu ți le întorcea numai ție, i le întorcea și verișoarei tale de-a doua, o batoză
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dar are dreptate. E nebun dar are dreptate. INAMICUL (Iluminat.): Pâine zici? Scoate o pâine din nimic și o pune pe masă.) (Cei trei privesc, fascinați, pâinea.) MACABEUS (Mângâind-o.): Pâine?! E chiar pâine...? PARASCHIV: De unde ai, mă, pâine...? INAMICUL (Fandosindu-se.): Am... MACABEUS (Atingând sfielnic plinea.): Pâine... pâine... Ce frumoasă e... PARASCHIV: Nu se poate să fie pâine... INAMICUL: E pâine, e pâine... MACABEUS (Pentru sine.): O fi pâine?... N-o fi pâine? INAMICUL (Speriat ușor.): E pâine, jur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
repetau destul de des. Totul era normal; nimic neobișnuit. Fiica ei Sanda, elevă în ultimul an de liceu, ieșise pe ușă puțin mai înainte. La ora șaisprezece avea o întâlnire la școală cu colegele de clasă, pentru care întâlnire s-a fandosit cel puțin o jumătate de oră în fața oglinzii. Soțul, profesor de limba franceză, trebuia să se întoarcă de la program după orele douăzeci, la o oră când, în mod obișnuit, întreaga familie se aduna pentru cină. Singura problemă era Ana Maria
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sportiv. Mustață tunsă la șubler, pantofi văcsuiți, Sportul popular oleu, e citit omu'! la purtător, la vedere, zâmbet în dungă; ce mai tura-vura, parcă era desprins din telenovelele cu Isaura... Și de unde ai pasiunea asta pentru mușcate?... Joc la mica fandosea, dau a înțelege că sunt croit pur și simplu din naștere așa; nu-i nimic special... Omul cu iuțeală de picior nu pare prost. Bagă mâna în vistierie și scoate una bucată lovea. Mi-o-ntinde, ca din întâmplare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a provocat cercetarea asta, tot de 1 mai când, provocată la rândul ei (să-și justifice vegetarianismul care-mi jignise talentele culinare), s-a lansat Într-o expunere ecologică. Îi pusesem Întrebarea pe care o puneam tuturor celor care se fandoseau cu vegetarianismul: - Cum de faci amor? Asta presupune Înghițirea a cel puțin două fluide corporale. Cantități mici, dar tot proteină animală se cheamă. N-am avut de lucru. Mi s-a răspuns cu un adevărat manifest. Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se închise cu un pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva de lemn negeluit și Ulrich fu zdruncinat într-o groapă vecină cu mormântul lui Tinel Păpușoi, „gunoier șef și tată de familie model”. Cerșetorii se fandosiră pentru taxa de ceremonie. Cristina le împărți bomboane de mentă. Ăia doi începură să urle, dar văzând că popa, țârcovnicul și groparii aleargă la Soliman fără să mai aștepte vreo răsplată, spălară putina și ei. Știau o scurtătură. Cerul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
te-ai trezit și tu, vecine? Mă lași să mă devoreze emoțiile și tu, vorba ceea, <huci margineaă” - l-a dojenit Gruia. „N-au nici o șansă, prietene. Uite aici sâneața. Sunt un bun țintaș! Nu-mi scapă nici unul!” - s-a fandosit gândul de veghe. Ia adu-ți tu aminte de momentul examenului pentru postul de asistent... Ai venit la Iași - tu, țăranul de la Pomârla - jumătate mort de emoții sau mai bine zis de teamă. Și?... Ți-a stat cineva În cale
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zi, Încercând să asculte, iar Eduardo a terminat cântecul: — „I think we’re alone now. There doesn’t seem to be anyone a-rou-ound. I think we’re alone now. The beatin’ of our hearts is the only sou-und!“ S-a fandosit și și-a avântat un braț În sus. I-am făcut un semn aprobator și am auzit declicul de deschidere al ușii metalice. — Poftă bună, Andy! mi-a strigat el, Încă rânjind. — Și ție la fel, Eduardo, și ție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire, este primit. El a trimis cuvîntul său fiilor lui Israel și le-a vestit Evanghelia păcii prin Iisus Cristos.»” Vedem că tartorul frăției nu se fandosește a recunoaște că întreaga înțelepciune pe care o vîntură ei, este cunoscută și dăruită și altor neamuri, astfel ajungînd și la urechile lor înfundate de otravă satanistă. În Manualul de Disciplină, la capitolul intitulat Despre îndatoririle ce decurg din Legămînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a apropiat, mi-a căutat conspirativ privirea și m-a întrebat șoptit dacă una din uși nu e cumva ușa casei lui... Ilie Pintilie. Aferim! 7 iulie Cînd stăpînii nu-s acasă, slugile se-mbracă cu hainele boierești și se fandosesc înde ele sau în oglinzile odăilor. Complexul slugii, extins, ne dă imaginea unei Românii care a trăit, în ultima jumătate de secol, cel mai dezonorant răstimp istoric. Tagma comuniștilor, ajunsă la putere prin tancurile ocupantului și obrăznicindu-se progresiv, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rugîndu-l să-mi susțină eventuala accedere la premiul Academiei pentru pictură. Ce vreți, lanțul slăbiciunilor (moldovlahe)! (Scrisoarea-mi era însoțită de volumul meu, Viețile după Vasari.) Păstrez scrisoarea marelui... reporter și o fac acum publică, evident, nu pentru a mă fandosi, cît pentru a-i divulga frumusețea. Frumusețea unui gen atît de uitat într-o Românie care l-a practicat cîndva cu superbie. Acea Românie din care venea însuși cel căruia-i fusesem emoționat cicerone. Nu poate fi ocolită, desigur, voluta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]