74 matches
-
pus-o într-o lumină foarte proastă. Dar Theo nu se mai deda unor astfel de comportamente. Sub nici o formă. În vreme ce Hugo se relaxase și înflorise în calitate de tată, Theo se relaxase și înflorise în calitate de copil. Ești prea bună! s-a fandosit Amanda întinzându-și către Hugo ceașca de ceai. Aș mai vrea niște ceai, te rog... dragul meu. Nu mai avem lapte, i-a răspuns Hugo. Draga mea, a adăugat el grăbit. Amanda și-a dat ochii peste cap către ziaristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a reluat expunerea, dar a repetat, În parte, ceea ce mai spusese, omițînd ceea ce era esențial pentru logica Întregului. O zi proastă, și-au zis, Îngăduitori, studenții; Îl apreciau pe Thomas, o studentă era aproape Îndrăgostită de el sau numai se fandosea. Nici ziua următoare nu a fost mai bună. Apoi a venit sîmbătă: Thomas nu a ieșit din casă. Răstignit În pat, privea țintă În tavan, ceasuri Întregi; țigările fumate nu l-au liniștit, nici paharul cu votcă poloneză, umplut de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
șanse mai mari decât s-o fi luat p-a-ntîia... În mai puțin de-un minut, îmi scrisesem peste tot numele ăsta scump al tău: Nora! Nora! Cum să fi arătat? Eu aveam picioarele strâmbe, tu, musai, să ai niște picioare fandosit de drepte, mamă-mamă! Îmi și imaginam cosițele astea pe care bunicuță-ta începuse să ți le-ntoarcă cu fierul. Chestia revoltătoare e că nu ți le întorcea numai ție, i le întorcea și verișoarei tale de-a doua, o batoză
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
repetau destul de des. Totul era normal; nimic neobișnuit. Fiica ei Sanda, elevă în ultimul an de liceu, ieșise pe ușă puțin mai înainte. La ora șaisprezece avea o întâlnire la școală cu colegele de clasă, pentru care întâlnire s-a fandosit cel puțin o jumătate de oră în fața oglinzii. Soțul, profesor de limba franceză, trebuia să se întoarcă de la program după orele douăzeci, la o oră când, în mod obișnuit, întreaga familie se aduna pentru cină. Singura problemă era Ana Maria
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și pe-asta! Gicu râde cu gura până la urechi. Las’ că dă el un rând, două, că trebuie să facă și cinste. Nu facem toți așa? Doar n-o să ne schimbăm obiceiurile, trebuie să fim conservatori. Criza vine, trece, se fandosește un pic și gata, viața merge Înainte, berea tot bere va fi. Da, da’ mai scumpă, murmură Șpriț. Nu vedeți, bă, că se scarpină lumea În fund, Își roade lumea de sub unghii și așteaptă ziua de mâine cu inima-n
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
este savurată la o repriză de bârfă cu vecina de pe palier sau cu cea mai bună prietenă; 5. Dacă doriți să evitați „vorbele” care pot să apară despre tratația la cafea, serviți delicioasa licoare împreună cu Pekinezul dumneavoastră, care nu se fandosește și nici nu duce vorba; 6. În fine, vă propun să încercați o experiență care s-a dovedit eficientă pentru alții. Poate vi se potrivește și 36 dumneavoastră. Un bun amic, vizitându-mă la ora cafelei, mi-a tratat oferta
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ghicești vârsta dacă numărai cicatricele apoi am simțit cum veșnicia căpăta contur și mă privea din ochii tăi fără să întrebe nimic 14 mai 2011 Doar câteva cuvinte despre viață viața este frumoasă chiar și atunci când nu este uneori se fandosește în fața oglinzii merge pe tocuri înalte mișcă lasciv șoldurile clipește din gene prelungi câteodată dă cu noi de pământ ne ia de guler ne ridică scutură praful de pe haine (dacă este binedispusă) și salută cu un deget la tâmplă de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
am trezit însă mânjit pe piept cu o pastă roz de dinți, grețoasă, care-mi năclăise și pijamaua. Cocoțat în vârful patului, Cici - cum îi zicea toată lumea lui Buzdugan - se despuia de pijama cu gesturi de strip-tease, mîngîindu-și umerii și fandosindu-se. Instructorul ne-a dat pe toți afară, la înviorare, în aerul galben-strălucitor, înghețat, și ne-a luat la alergături. Ceva din spectralitatea conacului se pierdea dimineața, în schimb locurile câștigau într-un pitoresc desuet. Iedera se urca pe construcția
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
zi, Încercând să asculte, iar Eduardo a terminat cântecul: — „I think we’re alone now. There doesn’t seem to be anyone a-rou-ound. I think we’re alone now. The beatin’ of our hearts is the only sou-und!“ S-a fandosit și și-a avântat un braț În sus. I-am făcut un semn aprobator și am auzit declicul de deschidere al ușii metalice. — Poftă bună, Andy! mi-a strigat el, Încă rânjind. — Și ție la fel, Eduardo, și ție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
protesteze molatec: D-apoi, unde s-a mai văzut profet însurat și care să-și ia nevastă cu cununie, ca oamenii de rând?... Urmărind, cu ochii, cum oleana lui nouă vira șovăitor din coadă, după capriciile vântului schimbător, s-a fandosit, ca un om trecut prin multe în viață: Cunoaștem și noi și de unele și de altele: cei din cinul domniei tale, cică, sunt jurați, ca și monahii de la noi, să-și petreacă viața numai holtei. Adică, fără de muiere legiuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a provocat cercetarea asta, tot de 1 mai când, provocată la rândul ei (să-și justifice vegetarianismul care-mi jignise talentele culinare), s-a lansat Într-o expunere ecologică. Îi pusesem Întrebarea pe care o puneam tuturor celor care se fandoseau cu vegetarianismul: - Cum de faci amor? Asta presupune Înghițirea a cel puțin două fluide corporale. Cantități mici, dar tot proteină animală se cheamă. N-am avut de lucru. Mi s-a răspuns cu un adevărat manifest. Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
doua oară în privința anotimpului când e mai bine să prinzi cintezoi. Oricât ar părea de incredibil, a treia zi după ceartă, Lizaveta Prokofievna îl trimisese la el pe lacheu cu o scrisoare, rugându-l să poftească neîntârziat. Kolea nu se fandosise și venise de îndată. Cine știe de ce, numai Aglaia nu era binevoitoare cu el și îl privea tot timpul de sus. Tocmai pe ea îi era hărăzit lui Kolea s-o uimească întrucâtva. Odată, era în săptămâna Paștelui, prinzând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spuneți? întrebă prințul. — Adică, alegoric vorbind, viitorul al doilea ucigaș al viitoarei a doua familii Jemarin, dacă va exista vreuna. Chiar pentru asta se pregătește... Toți izbucniră în râs. Prințului îi trecu prin minte că, poate, într-adevăr Lebedev se fandosește și se strâmbă doar pentru că, presimțind întrebările lui, nu știe cum să răspundă la ele și încearcă să câștige timp. — Se răzvrătește! Pune comploturi la cale! strigă Lebedev, parcă nemaiputându-se stăpâni. Ei bine, pot eu oare să-l consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de gândire. — Și n-ai fugi? Poate că n-aș fugi, râse, în cele din urmă, prințul de întrebările Aglaiei. Chiar dacă-s femeie, nici eu n-aș fugi, observă ea aproape supărată. De altminteri, îți râzi de mine și te fandosești după cum îți e obiceiul, ca să pari mai interesant; spune-mi: se trage de obicei de la douăzeci de pași? Uneori și de la zece? Deci, înseamnă să fii ucis sau rănit cu siguranță, nu-i așa? — Cred că la dueluri adversarii nimeresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nou, musafirii se înviorară; toți se ridicară de la masă ca să-și dezmorțească picioarele și să se plimbe pe terasă. Numai Keller rămăsese nemulțumit de discursul lui Lebedev și era extrem de surescitat: — Atacă civilizația, predică barbaria din veacul al doisprezecelea, se fandosește, și o face chiar fără nici un pic de inocență sufletească: cum și-a agonisit casa, dați-mi voie să întreb? întreba el cu voce tare, oprindu-i pe toți și pe fiecare în parte. — Am văzut un adevărat tâlcuitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întrebă Ganea. — Nu are importanță, principalul e că vă vedeți pentru prima dată după șase luni. Ascultă-mă, Ganea: orice s-ar întâmpla, oricum s-ar întoarce lucrurile acolo, să știi că e ceva important! Mult prea important! Nu te fandosi iarăși, nu da greș din nou, dar vezi să nici nu te apuce lașitatea! Crezi că putea să nu-și dea seama de ce m-am tot dus pe acolo timp de-o jumătate de an? Și, imaginează-ți: nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
egal, zice Cristi, care n’a găsit altceva mai bun de făcut În laborator decât să-mi verifice experimental preferința. Mai bine pentru biocâmpul lui pisicesc, mi-ar urma exemplul; În locul vodcii, tot excedentare... Și așa vorbind, par că mă fandosesc În fața mâncării, când de fapt eu stabilesc compatibilitatea. Credeți c’o să vă scriu o carte de bucate? Nici nu vreau să aud. Mai ales că un șoricel Își face de lucru prin căptușeala antifonică a cabinei... „Meridian“, 16 februarie 2001
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot felul de probleme? Poate te-am plictisit, dar trebuie să fac o caracterizare psihologică a fiecăruia dintre dumneavoastră. Și timpul e prea scurt. Despre mine ce anume o să scrieți? Ce caracteristici ați surprins psihicului meu? Poate greșesc, s-a fandosit, nu mi s-a părut că prezinți ceva deosebit față de media comună. Dacă va fi timp, aș vrea să mai stăm puțin de vorbă. Pe dumneata te cunoști? Întrebarea a surprins-o nepregătită. Aveam oarecare experiență din timpul practicii pedagogice
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
verificat cum e pregătită pogorârea pe Bega a desantului Polirom-Supliment, mi-am zis că mă pot avânta cu ultimele puteri la cea mai așteptată întâlnire, pe care am tot pritocit-o împreună cu trei foști colegi de liceu. N-o să mă fandosesc zicând că n-are rost să număr anii care s-au scurs, câtă vreme blabla sufletul a rămas tânăr. Dimpotrivă. Recunosc cu mare bucurie că vineri, 18 mai, am sărbătorit 40 de ani de când am absolvit clasa a XI-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire, este primit. El a trimis cuvîntul său fiilor lui Israel și le-a vestit Evanghelia păcii prin Iisus Cristos.»” Vedem că tartorul frăției nu se fandosește a recunoaște că întreaga înțelepciune pe care o vîntură ei, este cunoscută și dăruită și altor neamuri, astfel ajungînd și la urechile lor înfundate de otravă satanistă. În Manualul de Disciplină, la capitolul intitulat Despre îndatoririle ce decurg din Legămînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
flancată de umor (dacă se poate și negru) e un afrodisiac acceptabil pentru această lume de veșnic râvnitori a lucruri noi și nemaivăzute. Dar când erudiția se preschimbă în talmeș-balmeș e vai și-amar. Creierul nu mai reacționează, lectura se fandosește, memoria e sclifosită. Ce-i de făcut atunci? Cum să procedezi în așa fel încât inteligența să aibă foițe transparente de ceapă care să facă să-ți lăcrimeze ochii, nu din reflex pavlovian sau ocular, ci de emoție - măcar estetică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
și colorată, excelând În aluzii libertine sau mici răutăți din preaplinul său Înnăscut și viril, căruia i-ar fi sacrifi cat bucuros până și necesarele lui relații cu lumea, atrăgându-și, după cum s-a și Întâmplat, dușmăniile latente ale unor fandosiți cu aere de parveniți ai culturii noastre, de bonzi universitari și academici, cum erau V. Pârvan și D. Gusti, În permanență moles tați de Bucuța atunci când lucra cu ei În Întreprinderi cultu rale, răsărite mai toate din absența personalităților creatoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
locuim cu chirie) și tocmai când eram eu cocoțat în vârf a apărut proprietăreasa, doamna Duțulescu. E o femeie în vârstă (o babă, cum se exprimă prietenii mei care sunt mult mai slobozi la gură decât mine și nu se fandosesc cu calificative din astea alese, bune pentru compunerile de la școală), înaltă, ciolănoasă, căreia îi place la nebunie să tăifăsuiască. Și dacă ar fi apărut numai ea n-ar fi fost nimic, dar a apărut, parcă ar fi fost înțelese, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sînt om”, mi-a răspuns ea nostalgic. „Omul (dacă de asta ți-e teamă) se poate (e drept, cu efort) obiectiva”, am insistat eu. „Ușor de zis, dar am un bărbat actor acolo”, mi-a amintit ea. Văzînd că se fandosește, am renunțat la „munca de lămurire”. Credeam, în fine, că pot să-mi văd de treabă, dar în birou a intrat Eugen Verman, care, îndată ce s-a așezat în fotoliu, ne-a povestit pe nerăsuflate cum a obținut el zece
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]