129 matches
-
într-o scriere de factură umilă, iar noua întrebuințare le coboară solemnitatea în registru familiar și glumeț. Permanenta raportare la antichitate constituie un reper al distanțării scriitorului de însoțitorii lui pe drumuri de munte și măsoară contrastul dintre un călător fantast și anturajul său prozaic, oarecum în maniera în care atitudinea față de romanele cavalerești îl separă pe Don Quijote de preotul și de bărbierul din sat. Dascălul Alecu din Văratic, călăuza aleasă pe drumul către Sihla, nu are formația clasică a autorului
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
ales pe cea din Muntenia. S-a afirmat deseori despre Heliade că ar fi fost doar în tinerețe un autor interesant și rezonabil, pentru ca - din clipa cînd italienismul militant l-a luat în stăpînire - să se transforme într-un scriitor fantast și ilizibil; și că, prin urmare, i-am putea fixa perioada fericit-creatoare pînă spre anii 1840- l841, dată la care apare Paralelismul între limbile română și italiană. Faptul că această teză fusese sugerată de Eminescu însuși, pentru ca, mai tîrziu, să
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
un deghizament explicit): Beclean pe Someș (pp. 48 - 50) și, mai încolo, Șapca poetului (pp. 125 - 128). În prima, se derulează un întreg eurotrip cu începere din barul gării Beclean. Ca și în cunoscutele „hagialâcuri” ale crailor de Curtea-Veche, traseul fantast e lung și neverosimil de întortocheat (Beclean, Cluj-Napoca, Pietroșița, Gara de Nord, Atena, Zagreb, Graz, Viena, Budapesta, Arad, Simeria, Teiuș, din nou Cluj-Napoca și din nou Beclean). La capătul lui așteaptă răbdător „poetul”, cu o remarcă îndelung pregătită: „Unde ai lipsit atâta
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
nici o urmă de obiectivitate și care nu poate fi luată drept izvor istoric: asistăm doar la o laudă de sine a autorului, dincolo de limitele rezonabile, la un fel de autoelogiu jenant și uneori involuntar comic. Prin caracterul ei ficțional și fantast, scrierea se încadrează într-adevăr literaturii, pentru că în ea domină invenția pură și exagerarea. Scrisă cu părtinire, plină de zvonuri incerte, cartea nu este nici pe departe o operă istorică; după cum nu este nici operă secretă, „de sertar“, pentru că Tabla
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Cosmin Ciotloș Florina Ilis, Viețile paralele, București, Cartea Românească, 2012, 688 p. Cu puține vorbe, Viețile paralele e un roman realist codificat în registru fantast. Această ambivalență structurală ar putea fi înșelătoare. Induși în eroare de parada conspiraționist securistică, mulți se vor mărgini, probabil, să vadă numai butaforia livrescă (de un comic acaparator, e adevărat). Sub decorurile de carton însă, trebuie spus din capul locului
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
Viiața lumii), iar Pavel Dreptu, cu noblețea sa triumfînd din mijlocul abjecției în care se complace, își estetizează, teatral, misterioasa viață dublă. Hotel Universal e o narațiune fastuoasă și complexă, rafinată și enigmatică, vădind legături de sînge literar cu romanele fantast genealogice ale lui Alice Botez, cu proza lui Ștefan Agopian, dar și cu estetismul retro al congenerilor Filip Florian și Daniela Zeca- Buzura (cea din Demonii vîntului). „Vecinătatea” cea mai sesizantă îmi pare a fi totuși Pe Strada Mîntuleasa. Ca
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
a doua realitate: "Înclinării spre vis se alătură efortul cotidian de a fi absent din iazma promiscuității. Începe a miji a doua realitate, dincolo, mie doar consubstanțială; realitatea știută n-are acces spre aceea în care trăiesc literalmente dematerializat și fantast" (p. 69). Când are o vagă relație cu o doamnă, observă că aceasta îl suspectează de perversiune; reacționează cu o bravură jucată și o "ironie fantastică" (p. 68). Are momente când pierde simțul lucrurilor, iar viața îi pare "un joc
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
În seara asta de Crăciun, în seara sfântă Totul în juru-mi dansează ritmic, ca un puls Ochii-mi închid, călătoresc spre Galaxia blândă Spațiu după spațiu traversez sub vechi impuls Mii de scântei multicolore, în joc fecund Într-un imens, fantast potop de frumuseți Magnific mă întâmpină, ca pe Pământ Când raze ating cristale rotitoare-n dimineți În seara sfântă de Crăciun, în seara astă Ajunge-voi biruitor la Tine Doamne iar Protecție îți cer, nu mă lăsa să cad, adastă
SEARA DE CRĂCIUN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384569_a_385898]
-
ajuns în vreun impas, Aș vrea să scriu chiar un pantum. Eu sunt atât, doar un atom În colosalul circuit, Îmi place să rămân bonom, Cu stea în frunte miruit. Înscris pe orizontul vast În ineditul maraton, Erou al basmului fantast, Prin Univers - doar un filon. Fără-nceput, fără sfârșit, Un cântec magic și etern, De dor de viață cucerit, Și pașii drumului s-aștzern. De ce-aș vedea prăpăd și scrum În lumea plină de lumini? Ca Ieri, să mergem și
PELERIN, DE ADRIAN SIMIONECU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364465_a_365794]
-
sine că se doare [13] Iar când nechează Calul în adevăr se-aude-n gâtlejul Europei un horcăit râzând și-atunci Cetatea-ți pare creierul de girafă al acestui Monstru venind din când în când [14] Iar de departe totul și mai fantast se vede ca sub un clar de lună de pe altă vecie parc-ar veni din neguri un fel de arătare un călăreț de calu-i călărit pe câmpie [15] Și în lumina lunii și-a straniei vedenii unul un sunet
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
negri minunați sub niște sprâncene pe care nu le poți numi decât distinse și un ten frumos, ușor roz; se știa că era de o frumusețe impunătoare, bizantină, pe care o sugerau la fel de bine numele și caracterul ei, orgolios și fantast. Trebuie să aduc imediat corecții acestor două adjective: orgoliul ei nu avea nici o legătură cu vanitatea sau snobismul, și era, mai curând sentimentul de a fi diferită de toată lumea, ceea ce era evident, și era de aceeași natură cu orgoliul unei
O POVESTE ADEVĂRATĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366944_a_368273]
-
extrase acele forme spiritualizate, din cultura acestui popor, au trecut prin mintea sa unde au fost metabolizate până la sublimarea în artă... (E.A.) GÂND PENTRU BRÂNCUȘI Coborâtor din pisc pelasc și dac Frate cu martirul Horea din Albac Te-nsuflețește visul fantast, inedit Să urci eterna Coloana-n infinit! Pe mal, în umbra unduiosului arin Simți cum se curmă șerpuitorul chin Și la tainica, pietrificata Masă a Tăcerii Se sting pe rând undele durerii. Lași apoi timp gândului să se abată Pătrunzi
GÂND PENTRU BRÂNCUŞI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349607_a_350936]
-
În seara asta de Crăciun, în seara sfântă Totul în juru-mi dansează ritmic, ca un puls Ochii-mi închid, călătoresc spre Galaxia blândă Spațiu după spațiu traversez sub vechi impuls Mii de scântei multicolore, în joc fecund Într-un imens, fantast potop de frumuseți Magnific mă întâmpină, ca pe Pământ Când raze ating cristale rotitoare-n dimineți În seara sfântă de Crăciun, în seara astă Ajunge-voi biruitor la Tine Doamne iar Protecție îți cer, nu mă lăsa să cad, adastă
SEARA SFÂNTĂ DE CRĂCIUN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370127_a_371456]
-
parte (O tipologie „domestică”) a acestui capitol cuprinde o caracterizare generală a tipologiei feminine, subliniind trăsăturile comune sau pe cele care le diferențiază, ajungând la constatarea că „femeile[...]au credibilitate și autenticitate”, chiar dacă ele sunt „fixate bufonard, satiric, realist ori fantast”. În următoarele trei capitole dedicate personajelor feminine din proză și din creațiile dramatice, cu deosebire din comedii, într-un stil inimitabil, concis și deosebit de expresiv prin șarjele umoristice, autorul trece în revistă „figuri și personaje feminine” care îl urmăresc întreaga
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
518 din 01 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Mângâietorul Cerescule Tată! Sufletul meu căuta În duioșie, cea de-a treia ipostază a Ta Mai fervent de când Fiul a vorbit Despre Mângâietor!acum iată! s-a ivit! El, îmi apare aici, fantast, pe mare Dar nu ca o magnifică arătare Și nici ca un Poseidon al grecilor Ci Duh plutind deasupra apelor! Este aici! E dincolo! Este peste tot! Și sus pe munte Este, ca un Tot Învăluie Pământul în iubire, cu
MÂNGÂIETORUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357567_a_358896]
-
picioare... Din toate, am făcut un om... Sufletul care i-a fost insuflat, cu o fărîmă de nebunie lirică, provine din rezervorul lumii moderne... suflet expresionist, descompus, otrăvit de literatură bizară, fără stăpînire de sine, fără ritm... Suflet nordic și fantast, care s-a întrupat într-o vreme cînd ne hrăneam cu Doctorul Caligari și cu filmele avangardei germane, sufletul unor generații de decadenți!... Și m-am pus în el pe mine însumi, cel din clipele mele de anarhie intelectuală, păstrînd
UNITER 25 si Revolutia la TVR cu spectacolul CE ZI FRUMOASA luni 18 mai () [Corola-blog/BlogPost/339398_a_340727]
-
să și le-ncarce Arde-n noi câte-o feștilă Și la orice adiere Suflul ei îndată piere Dup-o lege mai subtilă Unde merg, unde adast Doar pe tine eu te văd Pregătind un alt prăpăd În decorul meu fantast Prind mașinile viteză Pe traseul vieții noastre Populată de dezastre Și o nouă diateză Cine sunt strănii-acești Cățărați pe metereze Care-ndeamnă la asceze Și ne spun numai povești? Vine timpul și scadența Macină un orologiu Căruia-i aduc elogiu
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340751_a_342080]
-
ce jucăuși aprind/ Lumini care se pierd în străluciri”. (Iarna). Fizionomia autentică a aceste poezii nu bate totuși la ochi. Actul ei de naștere ne amintește, doar, de registrul liricii lui Radu Stanca. Melancolia, imageria ambiguă, ne dezvăluie un romantism fantast cu rădăcini pivotante în solul realității. Această poezie este un amestec de optimism care glisează spre tragicul vieții, provenit din presimțirea degradării lumii și decăderea ei în incertitudinea metafizicii: „Când îmi îndrept spre tine privirea mea bolnavă/ Ca muribundul ochi
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
ce jucăuși aprind/Lumini care se pierd în străluciri. “( Iarna). Fizionomia autentică a aceste poezii nu bate totuși la ochi. Actul ei de naștere ne amintește, doar, de registrul liricii lui Radu Stanca. Melancolia, imageria ambiguă, ne dezvăluie un romantism fantast cu rădăcini pivotante în solul realității.Această poezie este un amestec de optimism care glisează spre tragicul vieții, provenit din presimțirea degradării lumii și decăderea ei în incertitudinea metafizicii: “Când îmi îndrept spre tine privirea mea bolnavă/ Ca muribundul ochi
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
culoare se așeza, acum cîteva după-amiezi, în preajma unor pubele, întrebarea cvasiidentică formulată de alt pictor care, prin imaginația lui abracadabrantă, se autoizolase demult, se îndepărtase total de dinamica cetății în materie de artă. Ascultînd, oarecum amuzat de simetria formulării, întrebarea fantastului căutător de noutăți plastice prin reziduurile vieții exprima și ea o derută persistentă, iată, și după aproape patruzeci de ani, nepierzînd prea mult din insidioasa sevă: ce se mai pictează, dom'le? mă întreba jumătate șui, jumătate candid pictorul retras
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dacă, în final, la Valsul lui Ravel, năluca ar fi coborît de pe scenă și ar fi invitat la dans una din frumoasele din primele rînduri. Sau, de ce nu, pe una din nu mai puțin frumoasele din orchestră. Încă un amănunt: fantastul dirijor n-a avut nevoie de obișnuitul podium. (De pe acesta, ar fi atins cu creștetul tavanul.) Și încă un amănunt (amănunt?): năluca franceză (franceză?) a purtat și un nume: Misha Katz. Vă dăruiesc desenul ce i l-am făcut în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
etc., iar versurile alunecă uneori în convențional și circumstanțial. În al doilea rând, D. e un poet al suavității și purității florale (volumul Noapte de grație, 1982, este relevant), temă îngemănată cu aceea a feminității, al cărei devot este himericul. Fantastul rupe trandafiri din parcuri, „Pe care îi împart femeilor frumoase / Cu mers legănător, cu gene somnoroase”, în vreme ce „eu supus sunt să plătesc amenzi / Și ele știu, și-mi ies în cale și acuma...” Așadar, conchide cântărețul, „Mai sunt femei ce
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
de elementul fantastic. Ciclul Heptameron (1861) cuprinde câteva povestiri care utilizează înscenarea fantezistă, narațiunea rămânând, de fapt, în planul real, ca mai târziu la D. Anghel, dar și altele care imaginează subiecte din epoci legendare, în reconstituiri cu un caracter fantast. Mai târziu, în romanele Biciul lui Dumnezeu (1884) și Fontana zinelor (1896), unul despre domnia lui Vlad Țepeș, celălalt coborând spre vremea întemeierii Moldovei, B. oscilează între adevărul istoric și scenariul fabulos. Cel mai cunoscut în epocă a fost un
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
un simțământ adânc de drept și adevăr; deși dorința sa de a fi liber de defecte luase poate tocmai de aceea o direcțiune care părea a decurge din prejudețe înrădăcinate, căci rar e cineva așa de plin de prejudețe ca fantastul ce se crede liber de ele. Eu îl vizitam și-l aflam adesea ocupat cu lectura, însă el ascundea totdeuna cartea dacă vineam eu. O dată însă o văzui totuși; erau scriptele lui Jung-Stilling. - Domnule conte, zic, dumneavoastră citiți istorii de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
construire, ca și cea colectivă. Țesută din fanteziile specifice fiecărui individ și din legendele noastre intime, cartea individuală personală este pusă la lucru În dorința noastră de lectură, adică În felul În care căutăm apoi să citim cărțile. E obiectul fantast În căutarea căruia trăiește orice cititor, iar cele mai bune cărți peste care va da de-a lungul vieții nu vor fi decât fragmente imperfecte, Îndemnându-l să continue să citească. Tot așa, ne putem imagina că orice scriitor e
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]