99 matches
-
fiul său. Povestiri din copilărie (1905) și culegerea de versuri Povestea lăcrămioarei (1908) sunt scrieri imature, repudiate mai târziu de autorul lor. Începând cu volumul O istorie din alte vremuri (1921), B. e atras de aura fabuloasă a trecutului și fantazează romanțios pe marginea unor pagini de cronică, înțelegând epicul numai ca acumulare de fapte senzaționale - lupte, comploturi, măceluri - și neglijând logica narativă, urmărirea unei semnificații. Față de povestirile anterioare, romanul Vijelia (1969) reprezintă un oarecare progres în reconstituirea istoriei, aici - nestatornica
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
Exact asta avea nevoie să audă. Ea știa că teama lui nu era destul. Își va face griji. Va căuta mereu moduri prin care să fie cât mai precaut. Cu toate că Rupert păruse deranjat să fie tratat ca un zeu, acum fantaza despre Fratele Alb Mai Mic și Regele Naților. Își derula În minte o versiune animată a sa În aceste două roluri. Câteodată era copac sau o pasăre sau o piatră. Altă dată purta masca unui martir cu o grimasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mă surprindeam uitîndu-mă la alte femei, mai tinere decît mine, ducînd copii de mînă. Păreau fericite sau Împăcate, de parcă acele mici făpturi, În insuficiența lor, ar fi umplut toate golurile rămase fără răspuns. Atunci Îmi aduceam aminte de zilele cînd, fantazînd, ajunsesem să mă imaginez ca una dintre femeile acelea, cu un copil În brațe, un copil al lui Julián. Apoi Îmi aminteam că fusese război și că cei care Îl Înlesniseră fuseseră și ei cîndva copii. Într-o zi, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
normal că și mama lui Avery tânjește după chestia asta. —O, Pen, e perfect! Voi doi sunteți un cuplu așa de drăguț și acum toată lumea poate vedea asta! am cotcodăcit eu. Ar trebui să le auzi, Bette, e oribil. Amândouă fantazează deja despre toate școlile alea particulare snoabe pe care le pot trece acolo. Știi că am auzit-o pe mama când vorbea la telefon zilele trecute cu redactorul de la Nunți, și-i spunea că vrea să menționeze și școlile rudelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pedepsindu-mă pentru că o abandonasem ieri seară. În plus, făcuse și pipi pe perna mea, dar n-aveam timp să fac curat. Am reușit să fac slalom printre metrouri și să ajung la birou la nouă și un minut fix. Fantazam despre cum o să devorez singurul remediu eficient Împotriva mahmurelii, o cafea mare și șuncă, ouă și brânză pe o felie de pâine prăjită cu unt când Elisa m-a chemat cu un semn. Îmi păstrase un loc lângă fereastra cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
comună a doctorului Powell, răsfoind un număr vechi de doi ani din Redbook și rugându-mă În tăcere ca domnul supraponderal de lângă mine să nu-și mai morfolească guma. Am privit cu jind ușa pe care scria VIP și am fantazat În legătură cu paradisul dentar de pluș care se deschidea cu siguranță de partea cealaltă. M-am resemnat la ideea că voi fi Întotdeauna dintre cei care se uită de pe margine. Dar iată-mă, la numai câteva luni după asta, În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
face prea multe probleme În clipa asta. Tu concentrează-te ca totul să meargă bine În seara asta. O să fie excelent, nu crezi? Am murmurat „excelent“ de câteva ori și m-am târât afară din biroul ei. Deja Începusem să fantazez despre confruntarea mea cu Abby. Existau un milion de posibilități și fiecare suna delicios. De-abia când m-am Întors la masa circulară, privindu-mi fix laptopul, am realizat că nu puteam face absolut nimic În legătură cu asta. Nu puteam spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
răspuns el făcându-mi cu ochiul. S-ar putea chiar să mă mut la New York. Și odată ajuns acolo, o să-l caut pe Luke ăla și-o să-l pun la punct. Ochii mi s-au încețoșat și-am început să fantazez. Mă vedeam întorcându-mă în New York, la brațul lui Chris, mergând la Cute Hoor împreună cu el, iubindu-ne la nebunie. Chris depășind pragul emoțional al unui copil de doisprezece ani. Amândoi dorindu-ne să ne distrăm. Mă vedeam împreună cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prieten. Cred că v-ați gândit, cel puțin la început, că sunt bolnavă psihic. Dar pe urmă mi-am zis că toți reacționăm și simțim la fel, pot să pun pariu că nu e nici unul dintre voi care să nu fantazeze cu ochii închiși înainte de culcare, seara, nici unul care să nu-și dorească să-și pedepsească fostul sau fosta pentru suferința care le-a fost cauzată... Nici nu mai știu de când adorm seara cu muzică și cu lumina aprinsă. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de clipă, gândurile se suprapun, iar pulsul nu poate ține pasul, dacă bați la mașină se Încalecă literele, nu poți Înainta cu iuțeala sinapselor tale, ci numai În ritmul butucănos al mecanicii. Cu el, cu acesta (aceasta?) În schimb, degetele fantazează, mintea atinge tastatura, hai sus pe aripi aurite, plănuiești În fine severa rațiune critică după fericirea de la-nceput. Și iat acum cefac, iau acst paragrf de treatologii ortigrfice și comand mașinii csă cipieze și să srsteze În memoria de trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
animalic ceva copi lăros, înduioșător, ceva pe care ți-l amintești, după ce ai uitat plăcerea, ca pe adevărata bucurie a acelor ore. Cum nu dau doi bani pe fanteziile puse-n practică (pentru că, concretizate, ele își pierd tocmai idealitatea: pot fantaza despre un sex party, de pildă, dar unul real trebuie că e dezamăgitor printr-o mul țime de amănunte concrete), la fel un act sexual în care corpurile nu se cunosc mi se pare ratat de la bun început. Corpul meu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
noapte, dar n-o uită de fapt niciodată și legă tura lor se ruinează... Aleseseră ultima mea seară cu ei, vorbiseră poate mult între ei despre asta. Poate puseseră totul la cale în nopțile precedente, pe întuneric, mângâindu-se și fantazând. Sau poate o făceau frecvent, poate foarte mulți făceau asta acolo frecvent. Am băut în seara aceea de iulie foarte multă grappa, încât nu mi-am dat seama că nu aprinseseră, cum făceau de obicei, lampa care cobora foarte jos
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la plimbări pe plaja înghețată, lăsându-l singur cu „meditațiile lui încărcate de testosteron“. Când fetele plecară, Sylvie se afundă într-o depresie postsărbători, de tip cuibul-rămas-gol. Doar multele ore petrecute la Wayfinders cu cazurile sociale păreau s-o ajute. Fantază cum și-ar putea trata propria cădere de sărbători cu piracetam, un medicament nootrop care, din câte se știa, nu era toxic și nici nu dădea dependență. Ani întregi citise relatări uluitoare despre capacitatea medicamentului de a îmbunătăți cogniția prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o repetiție a relației mele cu tata și trebuia să văd aici o homosexualitate refulată. Notele mele bune la franceză simbolizau raporturile sexuale cu tata. Răspunsesem că ăsta era un pleonasm, deoarece mi se părea dificil pentru un băiat să fantazeze raporturi homosexuale cu tatăl lui. „Asociațiile dumitale dovedesc limpede“, Îmi răspunsese nu mai știu care din cei trei psihanaliști pe care-i consultasem, „că ai simțit admirație pentru tatăl dumitale copulînd cu mama, și că ai dorit să iei parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
au fost Îndeplinite, chiar și pentru scurt timp. Îi urează În gînd multe, multe filme Înainte, cu finaluri din ce În ce mai fericite. Cu Margot odată plecată și cu ciocănitul infernal care nu dă nici un semn că s-ar ostoi, Wakefield Începe să fantazeze despre cum ar fi să trăiască undeva, pe un maidan pustiu, sau, și mai bine, În mlaștină sau Într-un parc național. Citește cărți despre casele portabile și mobila nomazilor. Orice nu poți Împături și lua cu tine este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Un fiu, nu reușea să se gândească la altceva. Dacă va mai avea un fiu, va rămâne legată de Elio pentru tot restul vieții. Toate discursurile ei, toate proiectele ei erau doar vorbe. Maja nu avea să-l părăsească niciodată. Fantazează despre schimbări majore, despre cei treizeci de ani ai săi, despre viitoarea ei viață așa, ca să pălăvrăgească, să-și creeze iluzia că mai exista o cale de scăpare. Lunile s-au scurs una după alta, iar eu n-am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Spink ideea că trebuie să notez la ce lucrez, în fiecare moment al zilei, m-a cam speriat. Mă gândeam: Și dacă nu fac nimic șase minute ? Ce scriu ? 11.00-11.06 Privit în gol pe fereastră 11.06-11.12 Fantazat despre cum o să dau peste George Clooney pe stradă 11.12-11.18 Încercat să-mi ating nasul cu limba Dar adevărul e că te obișnuiești. Te obișnuiești să-ți împarți viața în bucățele mici. Și să muncești. Nonstop. Dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar adevărul e că te obișnuiești. Te obișnuiești să-ți împarți viața în bucățele mici. Și să muncești. Nonstop. Dacă ești avocat la Carter Spink, nu-ți permiți să stai degeaba. Nu te uiți în gol pe fereastră și nu fantazezi. Nu o poți face, atunci când șase minute din timpul tău înseamnă atât de mult. S-o luăm așa : dacă las șase minute să treacă fără să realizez nimic, am irosit 50 de lire din banii firmei. Douăsprezece minute: 100 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Familia e strânsă în jurul mesei ; bunica spune rugăciunea. Iau o gură de vin și simt că încep să mă relaxez. Dintotdeauna am iubit în secret Familia Walton, de când eram mică. Când toți ai mei erau plecați, stăteam în întuneric și fantazam că locuiesc pe munte, lângă Waltoni. Iar acum e chiar ultima scenă a episodului ; cea pe care o aștept mereu : casa familiei Walton în întuneric. Luminile licăresc ; greierii cântă. John Boy, naratorul, povestește. O casă imensă, plină de oameni. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am admirat. Întotdeauna am simțit că e ceva între noi. Șovăie. Și m-am întrebat dacă și tu simți... la fel. E ireal. De câte milioane de ori mi l-am imaginat pe Guy spunându-mi asta ? De câte ori n-am fantazat cum o să mă fixeze cu ochii ăia întunecați și lichizi ? Însă acum, când o face în sfârșit, e prea târziu. Nu sună deloc cum trebuie. — Samantha ? Deodată, îmi dau seama că mă uit la el ca la un zombi. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ale lui v.înnopteanu, privindu-l fără să clipească. Și totul este relatat în acest limbaj transparent, direct, obișnuit. Se ghicește, în această mimată seriozitate, o anumită înrâurire a lui Urmuz, însă - așa cum s-a observat - în ciuda plăcerii de a fantaza în marginea absurdului care îi apropie, la Mircea Ivănescu „desenele sunt sistematic împiedicate să ia o înfățișare suprarealistă, ca la Urmuz”375. Fiindcă, în pofida caracterului absurd al celor mai multe situații, se constată că, mai totdeauna, capătă câștig de cauză opțiunea pentru
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de umbră al oprobriului public și moral, sinuciderea se metamorfozează, dobândind forța de expresivitate a unui act „de creație”, În gest creator de semnificații. Importante, Însă, nu sunt felurile În care un scriitor se sinucide, ci modalitatea În care el „fantazează” pe marginea acțiunii fatale. E mai puțin important dacă el moare ca un Cato ori ca un Romeo. Nu mai contează dacă la originea impulsului suicidar stă obsesia datoriei ori pasiunea oarbă. Toate acestea trec În planul al doilea. Important
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Lerian/ Negrea nu suportă s-o vadă pe Lulù jucând tenis. 67 Dorința femeii se aprinde la lectura următorului fragment din Arhondologia lui Sion (celebră mai mult pentru fantezia paharnicului decât pentru rigoarea documentară), pe care Lovinescu l-a inventat, fantazând pe marginea sintagmei "ră de muscă": "Că de la hatmanul Constantinică rămânând numai o fată Luțica, și foarte ră de muscă fiind, n-au găsit în toată Moldova, din toți feciorii de boieri, unul să o poată sătura. Au purces, au
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ego al poetului nu se confundă cu pronumele Eu, acesta fugind din Sinele anxios pentru a se identifica iluzoriu cu alții Simplu joc ingenuu? Amăgitoare nostalgie de întregire? Pe marginea acestui Eu plural, subiect de tropisme și ipostazieri factice, ironistul fantazează liber, aparent nonșalant: "Mă distrez de minune cu mine. / În diminețile foarte senine de primăvară / mă salut cu "un salve" și mă duc la plimbare". Alteori, el e Napoleon ori Socrate, însă transferul de personalitate nu se oprește aici. "Alcibiade
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
conștiinței pure), prin sublimități la o distanță de jumătate de veac și folosirea, cu obstinație, a unor sintagme care se doresc eliberatoare de încărcătură emoțională (Am fost odată la Roma). Scriitorul Petre Barbu simte plăcerea de a străpunge timpul realității, fantazând, precum în Mi-e dor de Moș Crăciun. Suferința 68 transfigurează ființa (La o crâșPă din Fundeni). Câte-o doză de hilaritate pigmentează microuniversul său familial, atunci când vrea/ar fi vrut să-i reușească postura de... Moș Crăciun pentru propriul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]