106 matches
-
încă unul: cu discursurile. Ceea ce rezistă de minune în acest al doilea roman al lui Bogdan Popescu nu e numaidecât forța de a construi personaje, ci arta de a modela povestași. Iar, de aici pornind, tot restul: voci, narațiuni, invenții, fantazări, rectificări, polemici, bârfe, zvonuri, maliții, încrâncenări & tensiuni. Doi dintre actanți fac, prin calupuri de cuvinte, mai mult decât ar izbuti orice narator echilibrat. Chiar mai mult, îndrăznesc să cred, decât naratorul care ține în spate epica din Cine adoarme ultimul
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
de un regim de exterioritate, de un imbold centrifugal, care îi împinge " viziunea " spre un surogat, adică spre o execuție artificială la rece, din ce în ce mai puțin controlată. Nu "viziunea" proclamată constituie unitatea de măsură a acestei producții, ci ceea ce am numit fantazarea abstractizantă. Poetul își pune creația în stare actoricească, e un dibaci mânuitor de marionete lirice. Pentru a crea iluzia vitalității, se folosește de trucurile unei libertăți ostentative, de cuvinte mutate din alveolele lor, strâmbate în chip pueril, ori chiar de
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
germenii mai multor romane. Farmecul stă în ispita cititorului de a le imagina altfel, de a continua el însuși destinele, de a le lega între ele. Cu alte cuvinte, un roman deschis și incitant atât la analiză, cât și la fantazare. Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă de Haruki Murakami aduce o mare surpriză: un autor disciplinat, riguros, care se construiește pe sine, se urmărește pe durata unui an (august 2005 - octombrie 2006). Alergatul de cursă lungă descris minuțios este
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
amator de proză de ficțiune, prea multă exactitate nici nu face bine. Trecutul trebuie să aibă o anumită ceață a evocării, o porție de mister. ( Am auzit asemenea păreri de la multe persoane, care consideră că ficțiunea e aceelași lucru cu fantazarea.) Ceața și misterul în proză aparțin intențiilor autorului, nu se strecoară în text pe sub ușă decît la cei care n-au control asupra scrisului lor. Dar să zicem că în proză, mai treacă meargă. Ficțiunea rabdă multe. Am observat însă
Scăpările de memorie cu antidoturi plicticoase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12016_a_13341]
-
astfel și lumea nu știe despre cine este vorba. Mă credeam posesorul unic al acestui ,,supranume", până când, pe la paisprezece ani, a apărut la Târgoviște un văr al meu care, spre dezamăgirea mea, era strigat tot așa. - Dar capacitatea dumneavoastră de fantazare, excesul de imaginație de la cine le-ați moștenit? - Fratele meu era, de fapt, cel cu o imaginație extraordinară, cu un gust nemaipomenit pentru construcțiile neobișnuite, care frizau absurdul înainte de a auzi noi ceva despre literatura absurdului. Avea și o extraordinară
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
est printr-un protocol pedant-sublim: "Zilele acestea am fost/ foarte ocupat în patio/ cu un trandafir japonez/ l-am cultivat ani întregi/ i-am citit din Cussanus/ de pe terasă din Raymundus/ Lullus și Pierre Vicot" (27 mai 2005). O persiflatoare fantazare erudită aduce totuși un suflu de scepticism asupra relației dintre ființă și Carte, ultima mărginindu-se a masca fatalitatea noastră biologică: "La peste 11 mii de metri/ sub pămînt stăteau/ bibliotecarii și cele/ peste 27 de milioane/ de cărți ale
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
o inaugureze cu ciclul, atunci inedit, Autobuzul cu cocoșați. Miza pe faptul de viață cotidian, sugerată de acest titlu, - spațiul poetic e, nu-i așa, ce al “transportului în comun”- se asociază aici înclinației deja atestate de restul operei spre fantazarea grotescă, cu conștiința statutului degradat al teatrului mundan, văzut esențialmente sub semnul carnavalescului ironico-parodic și implicând o marcată conștiință a derizoriului. “Personajul” Sam (scris cu literă mică) - poate ipostază schițată la mijlocul drumului dintre Samuel-ul biblic, legat de revelația morții, și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Iuga, crește pe o asemenea oscilație între “refugiul în creier” și “terapia de șoc” a poeziei scrise “acum / cât creierul sângerează”, adică în momentele în care trăirea dramatică se poate dispensa de “distincția” mai mult sau mai puțin reală a fantazării lirice: joc dintre confesiunea brutală a stărilor de spirit, cu violențe coloristice și deformări ale desenului de substanță expresonistă, și ars combinatoria abil regizată, făcând vizibilă manipularea de la distanța (auto)ironiei cu accente elegiace, angajând atitudini de revoltă (C. Abăluță
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
s-ar fi manifestat "aberația maximă a intelighenției noastre violent anticomuniste: Ťnu s-a schimbat nimicť - aberație care, din păcate, mai răzbate pe alocuri și în raport". Silindu-se a-și argumenta poziția, analistul se înfundă și mai mult în fantazarea d-sale postideologizantă: "De exemplu, la p.637, unde, după teza că regimul comunist Ťa căzut doar oficial la 22 decembrie 1989ť, survine atenționarea că el a fost atunci Ťtransfigurat, însă nu transformat fundamentalť.
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
persistența unor simboluri oculte și ritualuri masonice imersate până la nivelul cogitoului prereflexiv la adolescentul Urmuz, cel care va organiza și conduce „gașca pahucilor". Aceste relicte inițiatice răzbat mai târziu până în „paginile sale bizare", iar denaturarea lor prin gratuități ludice și fantazări iraționale pot fi justificate de o incompletă apropiere a lui Urmuz de esoterismul masonic întâmplată la o fragedă vârstă. Astfel de emergențe profunde, devia(n)te până la nivelul unei halucinante identității abisale nu puteau parveni în piesa Capul de rățoi
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
Dansul lor înscriind volute neprevăzute, circumferințe lunare,/ cu o cerneală invizibilă scriu litere necunoscute, oculte, că nu/ mai găsesc intrarea în locuințele lor din dedesubturi.// Rîme călcate, facsimil ud, de nu mai știi pe unde să îți pui/ piciorul" (Banală). Fantazării i se aplică grila exclusivă a bucuriei solare de a trăi. Succesiunea versurilor nu reprezintă decît un șir de mici explozii ale contactelor insolite dintre cuvinte, ce oglindesc contactele insolite dintre lucruri, adică prospețimea trăirii care-și fabulează condiția. în
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
facem lumea invers”, el se referă la acest tip de direcție sacrala. Vibrațiile intimiste din scrisul lui Adrian Ălui Gheorghe își au, toate, resursele într-o stare unică, cercetată avid: nostalgia după sacralitatea esențială. În Urmă, autorul împrumuta din poezie fantazarea laborioasa, arhitectura singurătății și interogațiile tragice. Dincolo de toate, sugestia. Pentru că Adrian Ălui Gheorghe rămâne un expert al sugestiei. Fapt dovedit din plin și în românul de față. Mai ales că editarea cărților cu și despre părintele Iustin Pârvu ar fi
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
în cele din urmă au fost împăcate. "Contra poveștii lui Lazăr(...)." Dar, cum spunea apostolul Pavel, cât de superioară este nebunia crucii față de această înțelepciune! Despre Orobio "Orobio era un rabin atît de învățat, încît nu căzuse niciodată în patima fantazărilor ce li se reproșează atîtor alți rabini; profund, fără a fi obscur, cunoscător la multor scrieri, un om plăcut și foarte cuviincios. Filip Limborch, teolog al arminienilor din Amsterdam, a făcut cunoștință cu el în jurul anului 1685; ei discutară mult
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]
-
Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, îl dă părinților de suces, cărora le aduce la cunoștință noi mecanisme de apărare. Astfel, un alt mecanism de apărare în cazul unui conflict, alături de deplasare/înlocuire, refugiu în reverie/fantazare, proiecție, este compensarea. Reprezentând „contracararea unei slăbiciuni reale sau imaginare prin accentuarea unor trăsături dezirabile ori manifestarea unor comportamente de excelență în alte domenii, prin acest mecanism de apărare, „subiectul înlocuiește un sentiment intolerabil (inferioritate, culpabilitate) prin alt sentiment (superioritate
Părinți de succes: Mecanismele de apărare (II) – părintele în acțiune by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78575_a_79900]
-
din 1984... Și totuși, ce face dintr-o înșiruire de grozăvii, de la indiferența de copil al nimănui a recrutului Cornel din Galați (sau poate Galiția...) pînă la inflația de "închipuiți", o lectură cîtuși de puțin apăsătoare? E meritul dintotdeauna al fantazării, cînd se nimerește să aibă stofă: de-a ți le servi ca-n vis pe toate. De-a găsi partea bună a veștilor proaste. Fiindcă de partea proastă a veștilor bune se ocupă propaganda, împunsă subtil în aproape fiecare povestire
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
autorilor: sfințenia extremă, desfrîul fără margini, sau ciudate forme hibride și cuprind "tot felul de vieți experimentale" (Lucian Boia - Desfrîu și sfințenie: doi poli ai imaginarului insular, p. 23). Căutarea Insulelor Fericiților printre formațiunile insulare reale deplasează deseori descrierea în fantazare adăugînd bogății fabuloase sau, după caz, monștrii cunoscuți și necunoscuți ori obiceiuri monstruoase cadrului de multe ori real al relatării. De aceea istoria scrierilor de călătorie oferă un material generos și permite observarea în timp a imaginii insulei: insulele între
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
abisalității. De altfel, cel mai recent roman al său, Craii și morții, pornește de la ideile esoterice ale magistrului Vasile Lovinescu din Al patrulea hagialâc (1981). Ucenicul i-a urmat ipotezele, plusând în romanul său despre Craii de Curtea Veche, cu fantazări agreabile. Craii și morții nu este o rescriere în notă proprie a romanului matein. Dan Stanca suprapune mitul crailor consacrați de Mateiu Caragiale peste destinele unor indivizi ce poartă același nume în contemporaneitate. Rezultă o metaficțiune în care Dan Stanca
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
poate opera și cu incertitudinea, remarcă filosoful, atunci cititorul nu mai e sigur dacă s-a pășit în afara vrajei visului prin călcarea pe podeaua solidă a realității sau dacă visarea continuă. Un dubiu dăinuie, se strecoară o nostalgie după plutirea fantazării și farmecul imaginat. Nu numai de Kafka amintește Derrida, dar și de pălăria de paie, de Panama, care irumpe într-un vis a lui Walter Benjamin, eseistul obsedat și de un șal căruia i-a repartizat tot în somn o
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
angluzul/ urlă șomerul bate minerul// cu ceaușească rîd ceaușinii/ lîngă stalinskă puțesc stalinii/ în berlină trec berlinii” etc. (Învățăturile unui cerșetor către fiul său). S-ar putea să fie o intenție de inventivitate lexico-ludică de tip dimovian, dar fără grația fantazării de acolo. Asta n-ar fi de mirare - și nu doar pentru că nimeni nu poate fi chiar dimovian, cu excepția lui Dimov - ci și pentru că Iulian nu-i, de fapt, practicant de gratuități pure, fiind mai degrabă un sarcastic ce se
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
pe așteptările la intern și, a doua oară, la export, dorind, așadar, să umple golurile de atîta vreme reclamate [...]? Cîtă crezare - și ce pondere în judecata estetică - să acorzi firului narativ ca atare [...] de vreme ce se simte copleșitor că primatul aparține fantazării ego-hipnotizante, răsucirilor psihanalitce și pînzăriei simbolice din registrul androgino-alchimic?" Și, cum acestea reprezintă doar cîteva din gîndurile simpaticului și savurosului nostru critic literar, vă invităm ca restul să le citiți singuri. Rafinatul Zeletin Cu o impresie plăcută și durabilă a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
brațe, ca să te sărut, ar trebui să fiu o morișcă de buze" (ibidem). Prefăcîndu-se devotat manierei adoptate, Paul Aretzu o înțeapă, o foarfecă, o compromite, transformînd neutralitatea dicteului în joacă, ingenuitatea lui în persiflare. Înclinația d-sale e către o fantazare supravegheată, care se privește în oglindă. În apele acesteia se răsfrînge o clovnerie degajat satirică, prevăzută cu accente livrești. În registru buf, poetul face și desface, cu degete experte, o poezie a poeziei: "creșteau cuvinte din mine. spiritul este un
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
altele, și altele. Toate - edituri. Sau mai exact, una mai editură decât alta, după cum ne sugerează umorul lui Cătălin Sturza. Criteriile de publicare sunt - dintru-nceput - misterioase; și nu se limpezesc cu nimic la foiletare. Prilej, desigur de glosare, de fantazare și de categorizare pentru autorul articolului. În funcție de gabarit sau de potența financiară, în funcție de perspicacitate sau de frecvența dialogurilor cu mesageri ai altor lumi, practic, oricine își poate vedea numele pe o copertă. Copertă dincolo de care, e adevărat, nici cititorii nu
Prin vulturi vântul viu vuia... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9988_a_11313]
-
el pândește, analizează regizoral, apoi seduce prin poveste, virusat și el de același sindrom Lolita, ce dublează pe cel al singurătății. În Linii și cercuri avem un scenariu identic. Gheorghe Chiliman (Gicule), profesorul de arhitectură al Irinei, trăiește și el fantazările erotice nepotrivite, iar Lolita-Irina intră în jocul senzualității interzise atunci când singurătatea ei devine insuportabilă. Cea mai complexă dintre povestiri, Linii și cercuri dezvoltă la suprafață, dincolo de eșecul dublu - profesional și erotic - al celor trei arhitecți (Irina, Doru, Iulian), măștile prieteniei
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
prieteniei din Linii și cercuri. Mult mai subtil prelucrează Radu Mareș senzația de fantastic. În O bătaie în ușă se sugerează chiar că totul e o farsă, că Eleni nu are un echivalent mai tânăr, ci doar un motan negru. Fantazări, carevasăzică, de care autorul nostru trubadur are nevoie, completând datele, recunoaște el, din imaginație. Insistența pentru reveriile melancolice este evidentă: soarele, bătrânețea, ploaia - O bătaie în ușă, zăpada, muntele - Sindromul Robinson și așa mai departe. Căci „Frumusețea e concentrată în
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
față. Adevărul este, în opinia subsemnatului, că șaizeciștii îmbrățișați inițial s-au lăsat adesea în voia unei emisii textuale ample, lipsite de rigorile unei zăgăzuiri, ale unui autocontrol ce s-ar fi dovedit benefic. Deriva, desubstanțierea îi pîndea. De la o fantazare abstractizantă la erupția unui ruralism pînă la urmă îmbisericit sau rătăcit în neguri tracice pînă la un umor pe bandă rulantă, cu roade nu o dată foarte modeste, s-a ajuns la un capitol al literelor noastre postbelice, jucînd rolul defel
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]