204 matches
-
postura de profitoare. Perversa strategie a Securității ca și detestabila, condamnabila ei longevitate, chiar și după prăbușirea regimului comunist în România, sunt dezvăluite de laureata Premiului Nobel pentru Literatură într-un volum apărut recent la Editura Wallenstein, intitulat Christina și fantoșa ei sau Ceea ce nu stă scris în actele Securității. Amara confirmare a veridicității opiniei potrivit căreia Securitatea trăiește pe mai departe (cum se intitula și un eseu al Hertei Müller publicat în „Die Zeit") o dă în presa scrisă din
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
nu-i lăsat la locul lui. Înșiși termenii sunt clintiți jumătate de pas mai la stânga sau mai la dreapta. O astfel de preocupare ține, tehnic vorbind, de un categoric manierism formal. Efectele de suprafață, butaforia, intercalările diverselor voci narative, personajele fantoșă, jocurile de limbaj, toate iau locul convenției realiste. Să nu pretindem de la un roman ca acesta (sau ca de asemenea recentul, Cel mai bun roman al tuturor timpurilor) să fie altceva decât este. Să nu-i inventăm, deci, adâncimi pe
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
povestire, Iane e mai degrabă o umbră.) Dacă în ultima, care-l are drept protagonist, Doina Ruști i-ar fi dat ceea ce i se cuvenea (carnație adică), ar fi ridicat nivelul întregului volum. Așa, singurul salt e de la fantomă la fantoșă, iar povestirea se îneacă în kitsch. În plin București fanariot, Iane întâlnește o fată descinsă direct din secolul XXI. Cum a ajuns ea acolo, ne-am obișnuit să nu ni se spună. Reproșul meu e, oricum, altul: ca să-și treacă
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
a conturat un Caragiale echivalat în prezent cu un portret-robot. Altfel spus, contrazicînd marile ei prestigii. De la T.Maiorescu, G.Ibrăileanu, G.Călinescu, T.Vianu, ș. Cioculescu purcede figura unui satiric, ins al zeflemelei incontinente, creator al unei lumi de fantoșe rizibile, al unui guignol autohton. Atitudinea lui Gelu Negrea e tranșantă: o aproape sistematică respingere a înțelegerii moral-depreciative, mizantropice, clădite pe cinism a personajului caragialian, punîndu-se în chestiune „criticismul excesiv al comentatorilor lui Caragiale", ce „împing personajul într-o zonă
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
omenesc. E ca și cum ai deschide un catastif de procese verbale în care autorul dă declarații oficiale despre oamenii pe care, întîlnindu-i în viață, a avut nefericita idee de a-i încondeia. Cititorul vede cum prin fața ochilor i se perindă niște fantoșe abstracte fără altă identitate decît cea a numelui și carierei, fiindu-i cu neputință să-și facă, de pildă, o imagine despre Iorgu Iordan, Alexandru Rosetti sau Sextil Pușcariu (pentru a pomeni doar trei din zecile de nume de filologi
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
repede, într-un discurs despre Artă și Ideologie, în care rolurile principale sunt jucate de Poet și Revoluționar. Pe un ton ludic, Andrei Codrescu vorbește, de fapt, despre lucruri de-o enormă gravitate. Tzara și Lenin nu sunt doar două fantoșe care, în vitrina cu jucării a istoriei, își execută baletul mecanic. Ei sunt promotorii unor gesturi și acțiuni care au consecințe. Deși un creator minor, gălăgios, nu prea talentat, Tzara e un „revoluționar” al cărui profil se reflectă mereu în
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
explică șarja la adresa semioticii (sunt delicioase paginile care transcriu prelegerile lui Florin Angelescu Dragolea, dedicate, fără excepție, lui Proust) sau, la celălalt capăt al spectrului, hiperbola marotelor privind insuportabila ușurătate a studenților de azi (Bubu și Lulu fiind două splendide fantoșe modelate pe tiparul acestei prejudecăți). Observațiile acestea țin, cumva, de evidență. Dar romanul, în întregul lui, e construit cu mult mai multă subtilitate. Pe scurt: cele două amazoane fac o bruscă și nu tocmai justificată pasiune pentru profesorul de literatură
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
Camil Petrescu, n-are forța și profunzimea ca să trăiască și să moară prin ea însăși. Cu atâta infuzie de viață, care lovește din toate părțile, totuși se moare prin surogate. Ceea ce ar fi putut fi suflete tari sunt doar niște fantoșe.
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
o elasticitate etimologică amintind de regimul infinit permisiv al jocurilor copilăriei. Sunt, o parte din ele, cuvinte-valiză, cu sonoritate ușor argotică (ceea ce justifică o dată în plus tușele caricaturale din desenele care le însoțesc). Cu ce se ocupă, în definitiv, aceste fantoșe imaginate de Mușina? Cu nimic. Își exercită, pur și simplu, biografia. Toate par să rămână, de la un punct încolo, ancorate într-un prezent fără sfârșit. Așa încât observațiile privitoare la structură pot glisa fără mari probleme de la un poem la altul
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
contează, ci istoricul relației dintre comunitatea minoritară și cea majoritară. Paradoxal, antisemitismul fără evrei se manifestă mai simplu și este mai eficient. Nu mai este detestat „evreul real” din colțul străzii, ci „evreul imaginar”, evreul generic, un construct fantomatic, o fantoșă în seama căreia pot fi puse toate viciile imaginabile. „Evreul real” nu va mai fi prin preajmă ca să infirme toate aceste aberații. Mai rămâne un pas de făcut până la teoria „conspirației iudeo-masonice”, a „guvernului mondial”, a „finanței oculte” care declanșează
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
mine, la mijloc e o confuzie pricinuită de titlu și nimic mai mult. Sunt simple anecdote scriitoricești, cel mai adesea răutăcioase și lipsite de haz. Autorul se amăgește (și ne amăgește) cu ideea că ar fi încercat să descopere „nu fantoșa, ci omul”, reușind în cazul unora, continuă el, să lămurească „taina actului creației”. Fără doar și poate, e dreptul lui Danilov să exalte ridicolul ca pe-o calitate, să creadă sincer că momentele proaste (sau jenante) din viața unui literat
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
ce ne îndreaptă gîndul spre prototipul genului, jurnalul Monicăi Lovinescu. Popoare întregi, constată cu durere Alice Voinescu, au fost abandonate de americani „în plata dușmanului”, „comunismul prepară o cultură întemeiată pe ură”, comuniștii români n-ar fi decît niște „improvizați”, fantoșe ale oportunismului cras, regimul în ansamblu „e fals, e monstruos, o viziune de nebuni”. La polul opus, Nina Cassian, vestala sistemului abuziv, tentînd o redempțiune atunci cînd falimentul acestuia n-a mai putut fi ocolit. N-ar putea fi vorba
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
punct, acele lucruri pe care mi le predicase ea de atîtea ori, avînd surpriza să constat că, deși ridicole, nu erau mai puțin convingătoare! Ia te uită, mi-am spus eu mirat, aceasta este imaginea mătușii mele în fața lumii; această fantoșă dezarmant de distorsionată care i-a supraviețuit - asta, și nu alta - este imaginea ei adevărată... La ce bun mai există scrisorile? Ce-ar mai putea corecta ele? Dimpotrivă, odată revelate, ar avea aerul incongruu al unor mesaje de dincolo de mormînt
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
folosirii unor instanțe ,autonome", care le scriu, așa-zicând, romanele, într-o relație a intimitățurilor profitabile. Legături bolnăvicioase e acum la ediția a doua, revăzută. Revăzută de Cecilia Ștefănescu, care se uită în oglindă pe copertă, sau de simpatica sa fantoșă textuală, care spune la revedere firicelelor și nu vrea să mai dea ochii cu ținătorul-ei-de-mână? Mă trece un fior de groază: oare cum va arăta ediția a treia?
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
poate dormi decît luînd somnifere. Inspirația i-a dispărut și elanul de luptător pe care îl avea în Rusia i se pare acum o amintire iscată de o memorie capricioasă. Pe scurt, gladiatorul de odinioară a devenit o mascotă, o fantoșă mediatică plimbată și garnisită cu toate onorurile și premiile oficiale. Și cu cît are parte de mai multe reverențe, cu atît Soljenițîn simte că, dacă nu va face ceva cît mai curînd, riscul de a fi devorat de caruselul mediatic
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
termeni, iar amănuntul statistic că, printre intelectuali, sînt atîtea carcase umane golite de orice urmă de emoție, amănuntul acesta, departe de a reprezenta o dezmințire, are darul de a arăta altceva: că intelectualii în cauză nu sînt intelectuali, ci biete fantoșe purtînd masca unui statut pe care nu-l merită. Cartea Ascensiunea și declinul intelectualilor în Europa este confirmarea indirectă și pesimistă a acestei stări de lucruri. Cuprinzînd trei conferințe ținute în felurite împrejurări, lucrarea lui Wolf Lepenies, profesor de sociologie
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
lui Eliade și modul în care își convertea umilințele sau înfrîngerile în tot atîtea cauze de imbold personal - toate aceste detalii psihologice dau cărții un aer de verosimilitate și fac din Eliade un personaj viu, credibil, și nu o simplă fantoșă livrescă, lipsită de alura plauzibilă a unei ființe în carne și oase. În plus, în paginile acestei lucrări solid construite documentar, contextul social, politic și cultural al epocii interbelice este înfățișat cu pertinență și acuitate. Singurul lucru pe care i-
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
cum s-ar fi rostit Kierkegaard, nu o contestare a lui Dumnezeu, ci o față a imperfecțiunii creaturii sale. Scoasă din priza transcendentului, făptura umană face drumul înapoi al evoluției sale, spre regnul animal. Individul dezumanizat, redus la funcția de fantoșă hilară, nu e decît produsul unei atrofieri a organismului spiritual. Imaginea sa nu e o "găselniță" beletristă, ci o răsfrîngere a unei teribile stări reale. Ca urmare mesajul nou-vechi al autorului Rinocerilor e cel al unei etici întemeiate pe reîntoarcerea
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
stars system, jucând chiar și fabulatoria carte a unei dizidențe „cu voie de la poliție”, a unei suceli și răsuceli de incomozi contrafăcuți. Beneficiile simbolice și nu numai au fost imense. Cei doi nu au avut concurență, dând viață nu doar fantoșelor propagandistice ale regimului comunist, dar împachetând dezirabil minciuna fie într-un consumerism de esență occidentală, fie într-un controlat libertinism flower power marca Woodstock. Filmografia și poezia cenaclieră au servit drept supapă psihologică în momentul în care austeritatea depășea cotele
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
de încet și nimeni nu-i nicăieri se preumblă guarzii tăcerii în mantii de-asfalt și nimeni nu-i nicăieri pescarii își aruncă undițele-n meschinul abis al întîmplărilor și nimeni nu-i nicăieri noi ființe zilnic se nasc cum fantoșele din biete petice și nimeni nu-i nicăieri viii și morții din decembrie locuiesc în bună înțelegere în aceleași palate. ßi e tot ce știi Și e tot ce știi e tot ce gîndești albit doar de gîndul de zăpadă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
nostalgicilor fără program. Deși nu în mod explicit, deasupra acestor personaje cu biografii amputate se află în permanență ceva: un sistem represiv minat de dezinteres, un elicopter plin de turiști îngroziți, un tavan ipotetic. Acțiunile difuze se coagulează, încrederea în fantoșele romanești e maximă. Adăugând, abia acum, motivațiile discret politice, se va revela o dramă de intensitatea aceleia din celebrul film al lui Emir Kusturica - Underground (1995). De intensitate apropiată, spun, nu și de o elocvență pe măsură. Beciul în care
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
vise țese colindăm pe drumuri fără adrese. Drumețule drag, mi-ai furat zorii de zi fiorii iernii mă vor înzăpezi te voi aștepta în serile mai reci în miezul nopții pragul să-mi treci. Drumețule, privesc lumea prin zăbrele și fantoșele mânuite de sfori și curele lumina se pierde prin tenebre în șaluri pofte rebele râvnesc în iatacuri . Drumețule, îți flutură faldurile hlamidei, vântul te duce departe despică cerul și pământul rostesc în gând o rugă și cer iertare îngenunchez pe
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
în urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are viziuni apocaliptice; trage bășini devastatoare, vomită, plânge. Filozoful s-a ramolit și el, și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul era - dintre toți - cel mai potrivit să devină un inițiat, avea o experiență, dar precis că s-ar fi împotmolit la ultima probă: ispita sexului. Eu sunt prea impur. Ce să fac? Să devin un hierofant? Să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
același entuziasm. Ca să-l salveze pe om de la iad... Ia te uită! Îl Înșfăcase iarăși de braț. Eliberându-se din nou din strânsoare, Dante se hotărî În sfârșit să privească scena. În centru, un tinerel Îngenuncheat susținea din spate o fantoșă de cârpă, construită În așa fel Încât să semene cât de cât cu un bărbat despuiat. Pe partea anterioară a capului era schițat un chip grosolan: doi ochi larg deschiși, cavitățile negre ale nărilor și o gură plină de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îngeri, cu fețele prostite Într-o beatitudine idioată, psalmodiau laude Într-o latină anapoda. — Îngerii Încearcă să le smulgă diavolilor sufletul mortului. Ia te uită! mai zise omul de lângă el. Într-adevăr, la stânga era mare agitație. Ceata de diavoli Înconjurase fantoșa, Împungându-l cu furcile și sfâșiind În mai multe locuri suprafața de pânză. Din răni ieșea un val de rumeguș. Capul fantoșei se legăna violent, Însă expresia rămânea aceea de stupoare Îndurerată, imprimată de artizan, ca și când n-ar fi priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]