1,257 matches
-
în viața mea. (O afirmație pe cât de tranșantă, pe atât de riscantă, dar perfect acoperită de realitatea faptelor.) În amintirea mea, el rămâne artistul care și-a purtat crucea talentului pe drumul unei Golgote înțesate de fani, dar și de farisei. Cei dintâi l-au admirat infinit, apreciindu-i cu decență realizările fără pereche. Cei din urmă i-au inflamat orgoliile și fantasmele conform cărora triumful nu poate fi decât absolut, adică trebuie obținut prin sacrificiul suprem. Un sacrificiu depus cu
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
planetei de către profitorii hrăpăreți, înainte de producerea unei catastrofe ecologice devastatoare. Fericire Adevărata fericire a omului ar trebui să izvorască din izbânda că i-a ajutat și pe alții să fie fericiți. Mentalitate Cel ce-și trâmbițează binefacerile are mentalitate de fariseu. Sfat Când faci un bine nu te gândi la răsplată. Îndemn Ferește-te de palavragii și mistificatori. Ceas Ceasul rău nu are sonerie de avertizare. Risc Cine aleargă după bogat și frumos Riscă să tragă un loz păgubos. Eroare Persoanele
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
el vine inevitabil. Crezare Cine limbă lungă are Multă crezare nu are. Cod Codul mimico-gestual devine un prețios auxiliar al comunicării verbale dacă este cunoscut și utilizat de către toți participanții la dialog. Păcate Necredinciosul poartă un păcat: cel al necredinței. Fariseul care mimează credința și se fălește cu acest lucru săvârșește două păcate. Mari. Amatorism Amatorismul politic, practicat pe scară largă în România, poate avea urmări dezastruoase atunci când este însoțit de incompetență și corupție. Speranțe Se speră ca votul uninominal să
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
-l putea lăsa indiferent pe moralist, care își vede astfel propria utilitate: "Despre scriitorul moral, etic, demn și responsabil întru Credința sa creștină, despre acest artist autentic în conflictul său cu lumea, dar mai ales cu artiștii și criticii reprezentând fariseii, saducheii, dar și cărturarii acestei lumi trecute-prezente-viitoare, despre acest om și vremurile când a fost, este și va fi cenzurat, respins, ignorat cu premeditare, izolat cu îndârjire, despre acest scriitor mai înainte laconic definit și despre cărțile sale - nu amintesc
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
mai Înflăcărată Îmbrățișare. Îmbrățișarea de „adio”! N-am să găsesc niciodată cuvinte suficiente pentru a descrie grandoarea acestei Îmbrățișări. Și niciodată nu voi putea descrie prăbușirea mea Într-o cumplită și agonică suferință... Ești singur În fața durerii. Amăgirea e zadarnică. Fariseii vor Încerca să se scuze, să invoce timpul pentru a se ascunde de propria lașitate. „Liniștește-te, lasă că o să treacă...”, și alte expresii fade, lipsite de conținut. Existența este o căutare continuă care cere un preț mult prea mare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lor Înarmați cu săbii de foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gândind că are de‑a face cu‑n sforar, căutând Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpânirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osânda. Și acum Îl pândeau și pe el, doar s‑o trăda cu o vorbă - să spună, până la urmă, pentru ce venise, ce atâta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să apuce vânjoșii lor purtători să‑i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atât de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mânjite pe ziduri de mâna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mâzgâlituri nerușinate ca și scârnă de om păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în cazul celor de teapa lui și, dacă mai ai la dispoziție, așa ca mine, plicurile alea burdușite de date și le studiezi pe îndelete atunci ai să-ți răspunzi cu siguranță, nu, acesta este fără doar și poate un fariseu, mult mai periculos decât unul care acționează pe față, în văzul tuturor, cărând după el dezaprobări și umilințe, având și el de fapt același scop, dorința de a se cățăra către un locușor mai călduț și mai dulce. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vreo ureche să ne-audă, află că lui Arghezi i-a fost pregătită "revizuirea" încă din februarie '45, în "România liberă". I-a făcut-o Miron Radu Paraschivescu. M.R.P. compusese primul poem pentru Stalin, în '44. Acuze: parvenit, compromis, profitor, fariseu, rău cetățean, rău tovarăș, mincinos, tată denaturat. "Arghezu" încă mai sufla, în iarna lui '46. Uite, citește asta: "Dac-ați fi mai inteligenți și mai identificați cu tradițiile culturii, ați desființa definitiv cenzura și ne-ați lăsa să lucrăm după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
umplu pereții redacției. Se poate descifra orice în colajele mele: un fluture înghițind un elefant, o libelulă ori un Concorde, harta României într-o gură de rechin, o gură căscată a urlet, un elefant cu gît de girafă. Așa e. Fariseul de Leandru Diță-Lerești, care-și mărturisește religia pentru cARTE (urît mai îmbătrînește: obrajii fleșcăiți, conjunctivita, pavilioanele urechilor galbene) ne-a făcut să nu mai comunicăm între noi. De-aș fi avut SIDA și nu m-ar fi ocolit așa Fluturel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
distingi sinceritatea, onestitatea, competența de luciu, de suprafaț..., de superficialitate, de impostur... și de oportunism. Unii sunt isteți, descurc...reți, dar sunt goi - se vede c... „împ...râtul nu are straie”. Aroganță ieșit... din comun a altora este întreținut... de farisei ai momentului. Mulți pretind a fi ceea ce nu sunt, vorbesc f...r... noim..., sunt fanfaroni. Te intrebi dac... își dau seama ce fac. Rușinea, ca sentiment, bunul-simț, par s... nu existe pentru asemenea personaje. Exist... și texturi de interese care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
plouă. Am fost în casa ta, Doamne, nu m-ai văzut. Biserica era plină de Sfinți, de Îngeri, Cuvioși, Arhangheli, Mucenici și mai erau în casa ta, Doamne, câteva cete de demoni smeriți și mai erau niște hoți, tâlhari, desfrânați, farisei. Undeva, dincolo de ei, eram eu, nu m-ai văzut. Crucea mea era mai mare decât crucea lor, capul meu era mai plecat, umerii mai împovărați, genunchii mai căzuți. Doamne, până la brâu, până la creștet și mai adânc ar trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vasul de alabastru, gest care va declanșa brusc drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski în Idiotul). Luca însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena în casa unui fariseu, nu lepros, pe nume Simon. Contextul lucanian este unul de polemică antifariseică, unctio încheind un capitol în care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
plasează scena în casa unui fariseu, nu lepros, pe nume Simon. Contextul lucanian este unul de polemică antifariseică, unctio încheind un capitol în care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează în cel mai înalt grad (Luca 7, 36-50): Iar unul dintre farisei L-a rugat (I-a cerut) să mănânce cu el. și intrând în casa fariseului s-a întins pe pat (katekl...qh)8
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
antifariseică, unctio încheind un capitol în care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează în cel mai înalt grad (Luca 7, 36-50): Iar unul dintre farisei L-a rugat (I-a cerut) să mănânce cu el. și intrând în casa fariseului s-a întins pe pat (katekl...qh)8. și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El șade la masă în casa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează în cel mai înalt grad (Luca 7, 36-50): Iar unul dintre farisei L-a rugat (I-a cerut) să mănânce cu el. și intrând în casa fariseului s-a întins pe pat (katekl...qh)8. și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El șade la masă în casa fariseului, aducând un șvasț de alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
L-a rugat (I-a cerut) să mănânce cu el. și intrând în casa fariseului s-a întins pe pat (katekl...qh)8. și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El șade la masă în casa fariseului, aducând un șvasț de alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-a șters; și a prins a-I săruta picioarele și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-a șters; și a prins a-I săruta picioarele și I Le ungea cu mir. Văzând fariseul, cel care-L chemase, a grăit în sinea lui zicând: Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce hram poartă (exact: ce fel este) femeia care se atinge/prinde (haptetai) de El: că este o păcătoasă. Urmează răspunsul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
va iubi mai mult? Cel mai îndatorat, firește. La fel stau lucrurile și cu femeia de față: mult va fi păcătuit, dar și mai mult iubește, pentru că ea a îndeplinit toate riturile de bună primire și dragoste frățească pe care fariseul s-ar fi cuvenit să le îndeplinească față de oaspete. În final, Isus îi iartă femeii păcatele, spunându-i că propria ei credință a izbăvit-o. Să reluăm povestea din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-o. Să reluăm povestea din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și în cazul lui Marcu și Matei, intră în casa fariseului Simon cu un vas de alabastru în mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „în spate” și începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rezervorul sufletului, din care țâșnește „ploaia” căinței, stropind picioarele Mântuitorului. Apoi Le miruiește în semn de prețuire. Lacrimi și mir: două simboluri extraordinare, pe care tradiția patristică le va specula îndelung. Ar mai trebui remarcată și utilizarea verbului haptein de către fariseu, același verb pe care Isus îl folosește în scena discutată mai sus: Noli me tangere. și acest element, aparent nesemnificativ, dar cât se poate de real, apropie cele două personaje din Luca și din Ioan. La Ioan, Isus interzice „atingerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
folosește în scena discutată mai sus: Noli me tangere. și acest element, aparent nesemnificativ, dar cât se poate de real, apropie cele două personaje din Luca și din Ioan. La Ioan, Isus interzice „atingerea” afectuoasă din partea Mariei Magdalena, în vreme ce aici fariseul condamnă atingerea vicioasă a „păcătoasei”. Spre deosebire de Marcu și Matei, unde gestul femeii are un sens premonitoriu, echivalând cu o îmbălsămare avant la lettre, Luca își construiește scena cu o semnificație evident penitențială. Femeia intră în casa fariseului ca să-și plângă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Magdalena, în vreme ce aici fariseul condamnă atingerea vicioasă a „păcătoasei”. Spre deosebire de Marcu și Matei, unde gestul femeii are un sens premonitoriu, echivalând cu o îmbălsămare avant la lettre, Luca își construiește scena cu o semnificație evident penitențială. Femeia intră în casa fariseului ca să-și plângă păcatele, ca să și le spele cu lacrimi și, în cele din urmă, să fie iertată și izbăvită. Ea se apleacă deasupra picioarelor lui Isus, pe când femeia din relatările lui Marcu și Matei varsă mir peste capul Acestuia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întâmplă la ceilalți evangheliști, Luca are notița despre grupul ucenicilor lui Isus, unde Maria Magdalena este descrisă ca o fostă posedată din care „au ieșit șapte demoni”. O asemenea învecinare nu poate fi cu totul inocentă. Deși femeia din casa fariseului nu poartă nici un nume, faptul că la câteva versete apare o „demonizată” numită Maria Magdalena poate sugera, dacă nu chiar impune, o relație, chiar identitatea între cele două personaje. Dar lucrurile nu sunt enunțate răspicat. Ne aflăm în registrul sugestiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
femeie oarecare (n-o caracterizează în nici un fel), care intră în casa lui Simon și-I varsă lui Isus parfum peste păr. Luca vorbește clar despre o „păcătoasă”, cunoscută ca atare de lumea din oraș, care intră în casa unui fariseu pe nume Simon și-I toarnă lui Isus parfum peste picioare, după ce I Le spală cu lacrimi și I Le șterge cu părul despletit. Tot Luca, în capitolul imediat următor, amintind numele Mariei Magdalena, spune despre ea că a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]