2,528 matches
-
trupul, și-n ureche îți crește-un creștet nou, îți url-o altă gură - e-un vai netrupuit de-o stranie natură, ci-a ei, și-a lui, și-a ta - iubite, rase, arse cărți de nisip à trois profane, sacre, farse. un vai mai am, un Doi, un Mai, o Vamă netrecută, veche; hai!”
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
Ako 2000. Sub pseudonimul Marek Van der Jagt, a semnat Povestea chelirii mele și, cum nimeni nu știa că e opera lui, cartea a primit un nou premiu pentru debut. Penultimul său roman, Lăudată fie umanitatea, este tot din categoria farselor opresante, prin care Arnon Grunberg își exprimă exasperarea în fața ideilor primite de-a gata și a miturilor false ale societății contemporane. Cel mai nou roman al tînărului autor deja celebru și în America (acum trăiește la New York, de unde trimite săptămînal
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
întîi/ Dar ce-nghițea scuipa verzui/ Silă de pe limbă și căinți./ Și ce de lucruri moi i-am dat?" ( Rîsu’ plînsu’). Așa încît efectul e deviant, solemnitatea se dezumflă, tragicul se trage din text în subtext. Domină un aer de farsă, încă prevăzut, e drept, cu conceptele gravității, precum aspectul unui funambul care intră în spectacol numai pe jumătate costumat, în rest păstrînd elementele unei ținute de gală: "S-a spînzurat copacul celebru / Cel care făcuse cu mine un copil/ Lui
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
mici și bîrfe... 27 mai. Alissa și Diana - la care se adaugă Dinu Tănase, celălalt membru al juriului - ne spun încîntaț ce bun este Albinosul! O să-l recuperăm cumva (pe casetă?). Vedem Mein Bruder der Vampir/Fratele meu, vampirul, o farsă germană făcută în stil Lola rennt, amuzant, cu multe găselnițe ingenioase - dar parcă, totuși, nu de premiu... Apoi Slepa pega/ Punct mort, film sloven cu multe puncte moarte și o imagine bună, dar atît de plin de fițe ("ifosativ", cum
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
porci, împușcat de jandarmi) și Sadoveanu (firi pătimașe, nestăpînite, în dragoste și în beție). Lipsa originalității aici mai vădită decît oriunde. Păscălierul e o versiune comică a temei preotului dintr-un sat izolat. Cititorul ia însă la fel de greu în considerare farsa cum o ia preoteasa care se pomenește în patul conjugal al bețivanului ei soț cu un călugăr. Peste Strigoii sau Faraonii plutește, la o lectură actuală, umbra lui Vasile Voiculescu. În fine, Jandarmul e singura care i-ar fi putut
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
fosfenele ivindu-se cu și mai mult aplomb în intemperia lor sau conspirând împotriva mea ori, pur și simplu, urându-mă. Nu folosește la nimic trucul pe care îl încerc fără convingere, ți le și înapoiez? pentru că ea continuă cu farsa și cu fandoseala și spune că mi-o trimite pe cea mai drăguță, iubitule, pe care eu o adăpostesc cu un suspin de recunoștință, în timp ce o văd intrând colerică, atacându-mă cu toată puterea ranchiunei acumulate, lovindu-se de pereții
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
al identităților răvășite și peticite cu bucăți pestrițe de textile. Deși trebuie să recunosc că și intriga cărții este un element al atractivității, inclusiv de tip comercial, de la misterul crimei sau lumea afaceriștilor la reflecția asupra tehnologizării vieții sau la farsele de pe Internet. Ne putem întreba, ironic, dacă toată acțiunea și înscenările din roman nu sunt decât niște simulări ale circuitelor personajului-narator, Qrin, un robot umanizat, când simpatic, când demonic. Mai mult, aș fi tentată să spun că strălucirea și culoarea
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
clipă a reprezentației: un lanț de tuburi cu leduri orbitoare, montate pe toată lățimea scenei, la marginea dinspre fosa orchestrei - metamorfozata, de regizor, în mlaștină. Artistul vizual a avut, probabil, în vedere generarea unui soi de halou între public și farsă tragi-comică de pe scenă, pentru că “baza reprezentației” (partea cea mai de jos) să fie cufundata într-o ceață ultrafină, într-o ambiguitate cu sensuri de toate felurile. Secvență de început (înainte de ridicarea primei cortine) lasă impresia că durează cel putin 166
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
taie treptele de piatră Împărații credeau că vor muri doar gladiatorii În tomba lui Archimede doarme adevărul fizic Cred că am mai fost pe aici cândva în surghiun pentru nu știu ce vină Ca și noi ei au construit pentru tragedie și farsă Sub portocalul înflorit iarba face sociologie Diseară va fi un concert de muzică rock. Marea Unda de șold a femeilor creează geologice unde În oglindiri simetrice cu pescărușii stoluri de pești aleargă cu luna pe frunte Stânci aride alhambre forme
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
mare Al Iubitei Mame Cibela Către care m-am născut, trăiesc și mă-ndrept De pe când nu-i fusesem samavolnic și nedrept Smuls de la divinu-i piept Să mă înlocuiască Petru și Pavel cu Puradelul Acela. 13.X.2009 Ca o farsă, istoria Așa a fost și-atunci: în Agora, Păstorii daci Mergeau cu mieii din cetățile de stânci Purtați la piept de mândrii baci, Bărbații Cavaleri Kabiri, Care susțineau acolo convorbiri, Prelegeri în parabole, pilde și fabule Ciugulindu-și codrul de
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
să dea seamă în ciuda marilor ziditori de doctrine Care pălăvrăgiseră-n Agora odată cu laptele de mamă, Fiind absorbiți de volbura gnoselor protocreștineD Schimbarea credinței nu se mai consideră mare rușine, Simbolul Istoriei a rămas Roata întoarsă, Peste noapte tragodia devine farsă. De două mii de ani dospește-acest gunoi La temeliile Creștinătății în care ne-am născut și-o să pierim cu toții: Și neamurile vechi și semințiile mai noi. Ridică-te, Mândra mea Păgânătate, Să-mi fac loc și eu într-o cetate în
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
un cer hașurat de privirile tale ca două sintagme ermetice Câteva sunete familiare mă prind mă înconjoară cu brațe strident-fantomatice Atunci ochii mi se deschid larg precum niște găuri negre deasupra în spațiu Brusc alerg jur împrejur ca într-o farsă ca într-o ramă ce-și strânge în sine conturul Am luat-o în sus pe-o cărăruie uscată cu soarele de august în spate De-o parte și de alta pe pietre ce-ți furau ochii cu sclipiri mincinoase
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
Gheorghe Grigurcu În loc de ființî Vis pur chiar în miezul mocirlos al trudei braț ce s-a preumblat de unul singur o zi întreagă prin pădure lacrimă diluînd spre seară alcoolul tare-al farsei idee în care se pierde cărarea deznădăjduită ca-ntr-un desiș spinare culcîndu-se-n imensul pat al limbajului plămîn plin de grandioasele cascade văzute-ntr-un film ochi bucurîndu-se copilărește de parfumul unei comete cuvînt ca o răzvrătire ce te unește
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
familiare joacă un rol de căpetenie. Apelînd la un limbaj primenit (săteanul actual citește presa, ascultă radioul și urmărește televizorul), poetul descoperă un fond carnavalesc străvechi. Ritualul se dizolvă în bună dispoziție, angoasa trece în bonomie, spaima se topește în farsă. Extincția e tratată prin antidoturi umorale, înecată în chef: „Dar e sinistru, dragă. Ascultă,// coborîrea pe Phobos avînd să se facă după un drum de două/ sute de zile... Nu de 40, nu de jumătate de an,/ fără pomană? Fix
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
a criteriului istoric ar fi creat posibilitatea de a înregistra și opere importante în evoluția unor genuri și specii literare, dar mai modeste din punct de vedere estetic. Văd, astfel, ca înregistrabile și scrieri cum ar fi Occisio Gregorii... (o farsă studențească importantă în istoria teatrului românesc) sau romanul neterminat Tainele inimei de Mihail Kogălniceanu, ce era chemat în sumar de un alt roman cu același titlu de Cristian Teodorescu. Un astfel de dicționar este mult prea important pentru a nu
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
apoi, sub impuls fiziologic, să urineze în craniul întors, „pînă ce lichidul începu să se reverse prin găurile orbitelor. Ceilalți doi priveau fără vorbă, cu un zîmbet strîmb“. Răzvan Petrescu e aici aproape de comportismul nuvelelor de început ale lui Preda. Farsa, a doua povestire din volumul Eclipsa, e o transpunere modernă a poveștii biblice a lui Cain și Abel. Umorul e negru, povestea se joacă cu lipsa de sens - finalul trimite mai degrabă la mitul lui Sisif și la absurda, necontenita
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
nu pot fi absolviți de responsabilitatea de-a fi pus umărul — din inconștiență și din meschinărie politică — la instaurarea unui regim de mână forte în România. Visând cai verzi pe pereți, pavează drumul spre puterea absolută a șlehtei profitorilor iliescani. Farsa în care ne bălăcim de vreo cincisprezece ani a compromis — nu știu dacă iremediabil, dar cu siguranță pe multe decenii — ideea de democrație. Ca instrument de promovare a intereselor de grup, democrația românească a funcționat perfect. Orice mediocru știe că
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
Cătălin Mihuleac este, în primul rând, satirică. Umorul lui este cinism trecut prin filtrul ficțiunii. Prozatorul vânează orice așa-zisă slăbiciune umană, iar derizoriul este privit prin lentila fantasticului și a absurdului. De aceea prozele sale sunt, mai toate, niște farse, deși unora le pot părea pamflete deghizate. Sigur, pe undeva se face simțită și o firavă tendință moralizatoare, dar această impresie ține de natura subiectului în sine. Poate fi aici și o parodie la adresa literaturii satirice (istoricizate oricum), dacă nu
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
luptă, pe care-l admiră. Și spune încă o dată Wonderful.” ... Peste o jumătate de pagină și peste un salt de vreo 40 de ani de la această întîmplare, Pintilie propulsează scurt, cu un umor suprarealist, acel “Wonderful” conjunctural în zona unei “farse transcendentale”, care e însuși scenariul nostru existențial, un fel de malentendu cosmic, derizoriu și totuși “Wonderful ”. Un scenariu care respiră beckettian; “Il n’y a rien de plus drôle que le malheur” ( e motto-ul cărții, și un cifru al
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
o cicatrice îngrozitoare pe față, care stigmatizează însă la fel de rău pe top-modelul ceh, ca și pielea de animal pe prințesă, în varianta de acum trei secole. Incestul și moda par a o preocupa și pe sumbra dar totodată iubitoarea de farse Christine Angot - ce se joacă nepedepsit cu publicul, propunîndu-i un vertij de autobiografie și autoficțiune - în textul publicat numai cu cîteva luni în urmă, cu titlul Pielea-de-Măgar, un fel de “capriciu”, în care autoarea romanului Incestul rezumă viața de eșecuri
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
cunoscând binele și răul". (Facerea 3:5) Afirmația biblică trasează perimetrul unei mizanscene pe care vor urca vraci șamanici, preoți cunoscători ai tehnicilor divinatorii, scriitori, muzicieni, medici, și toți aceia care și-au amanetat parcursul unui "destin apocrif", deci unei "farse metafizice". în aceste două formulări, Gheorghe Grigurcu sintetizează una dintre cele mai eliptice și mai frumoase definiții ale drogului. În contextul dat, este binevenită intenția celor de la revista Secolul 21, aceea de a prezenta într-o formă elaborată problematica consumului
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
personal, confesiv, nejucat, curajos în felul lui își găsește astfel loc lângă o minunată broderie ficțională cum e mica metanarațiune istorică Zaraza. Cine sunt eu? sau Două feluri de fericire sunt două mici eseuri confesive, în timp ce Irish Cream e o farsă de un comic mortal căreia cred că îi pot pune alături Fata din Java a lui Vasile Voiculescu. Plecând cel mai adesea de la un "accident" biografic, fiecare povestire conține un nucleu emoțional sau imaginativ îndeajuns de puternic să favorizeze pe
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
sinistră a tărășeniei e că indivizii care ne cereau să nu devenim o Ucraină deveneau ei înșiși susținătorii unei Ucraine abuzive și dictatoriale, condusă tocmai de mâinile de fier ale comunisto-kaghebiștilor. Ucraina aici, între Carpați și Dunăre? Ce glumă! Ce farsă! Proteste de stradă la București? Poate un concurs mondial de mers în genunchi și o olimpiadă a capetelor plecate! La astfel de competiții am fi avut cu siguranță șansă la medalii - dar nu și la una a onoarei și responsabilității
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
încrederea în posibilitatea fericirii (idila, pastorala, ecloga, poezia ceremonială, oda etc.) este astăzi considerat literatură de calitate îndoielnică, dulcegărie depășită. Chiar și specia comediei (fortificare sufletească prin rîs compensatoriu) a dispărut complet sau s-a transformat în specii hibride, precum farsa tragică ori comedia amară. Nu găsim nicăieri scris acest program de deviere a literaturii spre culoarea neagră, dar traducerea lui conștiincioasă în act se observă cu ochiul liber. Marea literatură a secolului XX ar putea fi definită, cu toate excepțiile
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
cantitate de lucruri, când grave, când patetice și când de-a dreptul tragice despre care vorbește cu un firesc de-a dreptul halucinant. Despre eșecurile proprii, despre calvarul părinților și bunicilor, despre bolnavii de cancer, despre "îndrăcirea" societății contemporane, despre farsa politică și escrocheria la scară mare, devenite însăși esența lumii românești. N-am văzut-o, însă, nici o clipă doborâtă de amărăciune sau resentiment. Nici când evocă abuzurile inimaginabile ale comunisto-securiștilor, nici când povestește dramele de familie, feminitatea sa dogoritoare nu
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]