163 matches
-
unde Yates o și plasează, la nivelul acestei bovarice femei la 30 de ani a cărei vitalitate și sensibilitate nu găsesc un plasament, un spațiu de rezonanță, o descărcare simbolică. A discuta despre ratare în cazul acestor doi tineri este fastidios, cu adevarat, ei nu au ce rata, si este greu de presupus că odată lansat într-o aventură peste ocean, cuplul și-ar fi găsit echilibrul și un mediu favorabil împlinirii dorințelor. De asemenea, nu-1 pofi judeca pe Frank Wheeler
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
clar al inabilității teoretice de care dau dovadă articlierii. Faptul se poate explica prin criza, mereu ascunsă sub preș, pe care o traversează astăzi critica autohtonă. Foarte puține din lucrările de gen apărute de un deceniu încoace reprezintă altceva decât fastidioase culegeri de recenzii. În atari condiții de antrenament, se înțelege de ce ochiul cititorilor profesioniști e mai sensibil la precizia verdictelor decât la construcția ansamblurilor.) Istoria este, lăsând deoparte pretextul autorității fără precedent pe care l-au invocat până la saturație comentatorii
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
inconștientului. Este chiar titlul capitolului în care Roxana Melnicu întreprinde o sinteză a celor știute din enorma bibliografie consacrată acestui fenomen și protagoniștilor săi. Cu o salutară importanță acordată intruziunii anecdoticului în demersul său, care, altfel, poate, ar fi devenit fastidios, Roxana Melnicu realizează o retrospectivă captivantă prin accentul personal ce s-ar putea sintetiza în câteva fraze concluzive, precum aceasta: "ș...ț psihanaliza parcurge un traseu "mitic": începe prin a avea caracterul profan al unei întreprinderi burgheze, trece prin mitul
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
nfruntarea dintre Matei Damian și Tănase Scatiu, iar cel de-al doilea roman, încheiat în mod precipitat și sumbru, ni-l arată pe Scatiu sfîșiat de țărani. Deznodămîntul ambelor romane are, pentru o singură dată, nerv și concentrare, fără comentariile fastidioase ale autorului. Tănase Scatiu, caricatură antipatizată de însuși creatorul ei, rămîne pînă la urmă singura apariție vie din tot ciclul; vulgaritatea limbajului este la el funcțională, iar modul isteric în care se comportă cu ceilalți face din el o apariție
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
deșchizi, ceriul să deschide,/ De mînă mă iai, foc simt că m-aprinde./ În brață-ți mă ții, fulgeră văzduhul,/ La sînu-ți mă strîngi, caz și îmi dau duhul” ( În lipsa ei). Alteori, după zeci de versuri banale și de repetiții fastidioase, survine ca din întîmplare cîte o turnură metaforică ingenioasă. Iubita este „dulce minune” ori „îngerul meu cel de viață”, iar o definire a amorului, una între multe altele, aparține unui poet adevărat. Cine-i Amoriul ilustrase latura epidermică a atracției
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
exact și pentru volumul Omul disponibil din 2009. Trecerea de la un spațiu ancestral, mistic, plin de rezonanțe religioase la tentativa de a realiza tabloul îngroșat al lumii contemporane duce la artificializarea limbajului, la golirea lui de "miezul ritualic", "până la prozaismul fastidios, iar melodicitatea lui aspră se pierde în enunțuri inexpresive". Mai mult decât atât, câteva versuri din actualul volum pe care le subliniasem ca exemplu de reușită poetică sunt reproduse identic în Istoria... lui Radu G. }eposu scrisă la sfârșitul anilor
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
înrudite. Steinhardt nu spune, de pildă, că nu e bine să fim invidioși, ar fi fost prea simplu, ci spune nu e bine să fim "niște pizmăreți, niște bădărani și niște răi la suflet." (p. 88) Enumerările acestea nu sînt fastidioase, ci cu predilecție expresive, ca niște întăritori de gust folosiți din abundență. Un fel de torent descriptiv prin aliterație sinonimică. Dincolo de stil sare în ochi atitudinea prevenitoare a părintelui. Steinhardt se livrează cu dăruire dialogului, nu provoacă întrebările, atinge cu
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
etc. Au apărut, în consecință, dublete conceptuale contrastative sau doar paralele, înglobante sau limitative, modelatoare sau rigidizante, în orice caz de natură a dilua intensitatea inciziei în realitatea textului datorită proliferării aproape necontrolate a obiectului. Enumerarea lor devine ea însăși fastidioasă: sinceritate/eu, realism/viață, transparență/scriitură, ficțiune/autoficțiune, ficțiune/mistificare, adevăr/fals, autobiografie/ficțiune, oglindire/realitate, mimesis/veridicitate, personaj/mască ș.a.m.d. Cum categoriile și conceptele "tari" s--au dizolvat curînd în codul "slab" al gîndirii (ne-a spus-o
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
luptase în oastea de panduri a lui Tudor, silit fiind să se ascundă după înăbușirea răscoalei, a fost adăpostit la mînăstirea de la Gura Motrului de Eufrosin Poteca. Cît despre partea memorialistică, se vede lesne că, spre deosebire de scrisori, șubrede prin tonul fastidios de perorație goală, amintirile au o temperatură sufletească de apostat creștin, de unde și elanul cu care călugărul își mărturisește escapada pe care o trăise la o casă de toleranță din Pesta, caz în care, povestindu-și amorul pentru curtezana unguroaică
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
postceaușiste al lui Dan C. Mihăilescu și veți găsi acolo, disimulată, o curată metafizică a morilor de vânt! De la această regulă facilă face în primul rând excepție Florin Manolescu. Nimic scandalos, așadar, în Cu ochii pe mine și totodată nimic fastidios. Om al micilor deprinderi, inclusiv formale, dacă ne gândim la obiceiul de a consemna, la finalul fiecărei zile, reperele istorice ale datei respective, Florin Manolescu nu se lasă, totuși, dominat de acestea. El e, de fapt, un paradoxal inventator de
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
găsi, teza Monicăi Spiridon își păstrează nealterat interesul. Ea vorbește despre o relectură a publicisticii lui Eminescu și, vorbind, nu ezită s-o pună în practică. Înainte de a fi citate și antologate, textele acestuia sunt citite până la virgulă: fără digresiuni fastidioase, fără preambuluri teoretizante, în fine, fără încărcate referințe de subsol. Cu o luciditate, în schimb, care aparține unei viziuni critice veritabile.
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
fost compus, dacă are sau nu implicații oculte, ce mijloace și trucuri a folosit poetul și ce dificultăți a învins sau doar a ocolit traducătorul pentru a stabili versiunea românească. Produsul final este mult mai mult decât rezultanta acestei studieri fastidioase. Aproape de fiecare dată, o licărire magică, un declic care deschide o perspectivă neașteptată, o nouă, mereu alta, probă de ingeniozitate, de virtuozitate, de intuiție incredibilă, dau copiei o valoare comparabilă (nu neapărat în dezavantajul ei) cu aceea a originalului. Tiparul
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
foarte rar abordat și acesta, „pe viu”, în concert, este cel semnat de compozitorul postromantic german Max Reger, anume Varițiuni și Fugă pe o temă de Telemann; este o elaborare componistică pe cât de amplă pe atât de savantă, în parte fastidioasă, o elaborare ce conciliază stilul monumental organistic cu scriitura pianistică de mare spectaculozitate. Tocmai acest aspect i-a reușit pe deplin pianistului Jerzy Sterczyński, un invitat al Institutului Polonez. Nu poți să nu observi, lumea solistului este dură, este captivantă
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
sine și a pronunțării despre ce se întâmplă în lume, în societate, despre ce s-a întâmplat în istorie sau se mai poate întâmpla. Cei doisprezece spun ce cred și despre unele și despre altele, în discursuri ample și uneori fastidioase, dar nelăsând dubii, până la urmă, asupra poziției pe care fiecare a adoptat-o. Radu Pavel Gheo este volubil și câteodată debordant, face istoria plecării peste ocean cu Alina și a tentativelor apoi de întoarcere, astfel cum apar și în cărțile
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
dezinfecta mușcătura). Finețea constă însă în felul în care Cristina gestionează momentul. Își lasă deoparte mefiența, pentru că, simte, nu e timp pentru asemenea rătăciri. Aceasta e, de altfel, și „rețeta” romanului, în care parcă niciodată nu e timp pentru introspecții fastidioase. Neavând ambiții tendențioase, Kinderland e doar o carte despre copilărie (și despre toate ale ei). Una remarcabilă, amintind în anumite momente de Nostalgia lui Mircea Cărtărescu. Împănată cu povești extraordinare, cu personaje pe cât de reale în autenticitatea lor, pe atât
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
inexpresivă a scrisorilor însele: un amănunt care dădea jocului pe care-l făcea doamna S. tocmai acea măsură ridicolă și patetică... mi amintesc că, pentru a se răzbuna - "nu atît pentru insistențele ei, la rigoare benigne, cît pentru tot acel fastidios drum în derivă", avea să mărturisească Varnali -, el alese un prilej onomastic. De ziua numelui său, doamna S. invitase același cerc infim de intimi. Privilegiul de a fi posesorul scrisorilor mătușii sale îi acordase peste noapte lui Barbu Varnali prerogative
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
trebui să.... Până una, alta, asta i-a ieșit, și cronicarul nu a pus degetul pe rană și diagnosticul exact al cărții, filmului, piesei. Cronicile sunt șchioape, lipsite de duhul analizei, lovind din laterală, slab, anemic, inesențial. Neologice, metaforice, poetizante. Fastidioase și fără nerv. Străine de ambiția performanței. Umplutură. Nu au jargon adecvat, nu au instrumentar specific. Criza specialiștilor în diverse ramuri culturale nu pare să irite pe nimeni. În definitiv cuvântul este instrumentul valabil pe orice teren. Omnipotent. Experiența în
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
a vocalei din mijloc, ca un behăit!), Saba intensifică o durere compactă, acea tensiune rară pe care știe să o rețină doar marea poezie. Poezia poate să fie un exutoriu al durerii. Saba a aflat-o înainte de a începe o fastidioasă psihanaliză care l-a proiectat cu forță în câteva momente dureroase ale biografiei sale. Dar se spune că tot el ajunsese chiar să nu-și dorească ,vindecarea", de teamă că i s-ar fi astupat izvorul! Însă nu cauți durerea
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
în deriva trufașă a unei iluzii. Cei mai tineri poeți de azi mi se năzare ori într-adevăr sînt altfel? Nu știu ce să cred. în orice caz n-aș vrea să alunec pe schema pe cît de repetitivă pe atât de fastidioasă a gîlcevei dintre generații. Se va vedea dacă subliniata lipsă de atenție a tinerilor actuali față de înaintași e rodul unei mutații benefice de conștiință sau doar al unei regretabile slăbiciuni...
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
comună. La finețea auditivă a prozatorului au făcut referire toți criticii. Senzația e că Sorin Stoica prinde (acesta e cuvântul cel mai potrivit) ritmul și ticurile vorbitorilor de azi și le transcrie savuros. Fără infatuare parodică și, evident, fără intenții fastidios pedagogice. Scrie, de pildă, exclusiv io (în loc de eu) pentru că, e convins, așa se pronunță de fapt. Acesta e uzul. Și, sincer vorbind, cam are, și de data aceasta, dreptate. Nu e nimic omagial în ideea publicării acestei ediții. Doar o
O limbă comună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4163_a_5488]
-
în: Ediția nr. 1084 din 19 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ultima bătălie Căutare anxioasă, oase de cal, limita imită inima, înverșunat mergi pe blat. Voi spune DA în ultima clipă, umil treci doar de o milă. Ah, picioarele, aripioarele, fastidios, insidios, duios, osos, os. Printr-un culoar se strecoară și poeții mari. Not yet, niet. Avem și părți blestemate ca niște nestemate. Essai sur le don, Armaghedon. Insuficiență, pace și cadență, cine-o râde și-o vorbi s-o mănânce
ULTIMA BĂTĂLIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363459_a_364788]
-
acolo unde îi este locul: în contextul literar romantic și în funcția sa culturală majoră, decisivă pentru orice literatură europeană, aceea de Scriitor național. Un tratament istorico-literar adecvat al lui Eminescu poate demonta multe dintre falsele polarități și dintre beligeranțele fastidioase alimentate de tratamentul său actual, cel puțin lamentabil“. Astăzi avem tipărite cele cincisprezece mii de pagini din „Caietele Eminescu“, dar și studiul lui Constantin Noica - Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, contribuția esențială a fi losofului în
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
acolo unde îi este locul: în contextul literar romantic și în funcția sa culturală majoră, decisivă pentru orice literatură europeană, aceea de Scriitor național. Un tratament istorico-literar adecvat al lui Eminescu poate demonta multe dintre falsele polarități și dintre beligeranțele fastidioase alimentate de tratamentul său actual, cel puțin lamentabil“. Așa dar să lăsăm opera și să ne îndreptăm spre omul Eminescu. 1. PĂRINȚII DIN PĂRINȚI Copilul Eminescu a avut doi părinți, o mamă și un tată și o familie numeroasă. Stabilirea
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ŞI ADEVĂR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351713_a_353042]
-
camera 173, locul în care îmi aștern acum memoriile. Tânără jurnalistă de succes, cunoscută în toată lumea, un nume notoriu, o viață perfectă. Așa suna un titlu banal dintr-o revistă glossy, înaintea interviului acordat de mine, unei jurnaliste cu totul fastidioase. Deși buletinul îmi arăta onorabila vârstă de 48 de ani, cred că existența mea încetase să mai înainteze după prăbușirea regimului comunist din România. Rămăsesem blocată în acea perioadă atât de noroasă a vieții mele. Am venerat comunismul, am fost
PRIVIND CU NOSTALGIE, TINEREŢEA, COMUNISMUL... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344228_a_345557]
-
simbolurile pe care le codifică și le decodifică poezia (poezia mea, firește). NO: Unde credeți că se încadrează cel mai bine activitatea dumneavoastră lirică- tradiție sau modernitate? Cât la sută este tradiție și cât modernitate? ED: E greu, e chiar fastidios, pentru mine, să mă hazardez la un atare răspuns. N-am încercat niciodată, și nu voi încerca nici acum, să fiu comentatorul propriilor scrieri, după cum n-am încercat niciodată, și nici nu voi încerca, să fiu impresarul lor. Am convingerea
POEZIE ŞI METAFIZICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372342_a_373671]