4,181 matches
-
profesorii, artiștii, învățătorii și jurnaliștii îl admirau adesea pe Stalin, nu în ciuda greșelilor sale, ci din cauza lor. Persoana și cultul său erau mai seducătoare când ucidea oameni la scară industrială sau când procesele-spectacol dezvăluiau fațeta teatral-macabră a comunismului sovietic. Păcatul fatal al fascismului fusese legat de obiectivele sale specifice. Țelurile comunismului, însă, erau impecabil de universale și transcendente.” (Judt 2008: 204). Dar, surprinzător, mărturiile precum și acuzele la adresa comunismului nu mai păstrau demult aspectul de noutate absolută. Potrivit unui studiu întocmit de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
muzicală și în ce fel de armonie sonoră și în vederea a ce? Nu, n-a trecut vremea poemului înalt, amețitor. Vremea lui abia vine. O simfonie scrisă de un începător. Am trăit aproape jumătate de secol, am trecut de vîrsta fatală: am încasat cîte ceva de la oameni și încă mi se pare ciudat că exist? Încă n-am privit cu adevărat realitatea în față, în fața ei grasă de femeie de casă? încă nu m-am obișnuit cu sexul, cu moartea, cu
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
adopție nu știu dacă mi-e dat să mă-nalț fără grijă și fără să am nevoie de ajutor spre o altă istorie sau să alunec pe neștiute în golul pe care-a pus stăpânire oale și ulcele îmbrățișarea noastră fatală am văzut-o cu ochii mei în preziua eclipsei m-am mirat singură cât de fericită se odihnește clavicula mea fosforescentă sub bălării și moloz în scobitura ocrotitoare a omoplaților tăi năpădiți de furnici Pe alt fus, în altî poveste
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
în față și-n spate, să nu dai peste ei noaptea, din greșeală. N-au nici o treabă: o să ajungă acasă sau la servici abia la primăvară. O nouă boală Toate gagicile din cartier - mamaiele și cucoanele, nevestele și celibatarele, femeile fatale și borfetul de rând, puștoaicele și fetițele de grădiniță - suferă de o nouă boală: depresia culturală. Nimic nu ajută: nici croșetatul, gătitul, cearta cu bărbatul, telenovelele și talk-show-urile, bârfa pe palier, epilatul, sexul torid, visele cu dactăr Nicu, ghicitul în
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
și despre fotbal, devenit mai mult decât un personaj: un capitol de istorie. Fotbalul a influențat istoria așa cum și istoria și-a pus amprenta asupra lui. Plină de eroi și de anonimi, de drame dar și de momente înălțătoare sau fatale, istoria fotbalului nu poate fi abordată doar din perspectiva divertismentului sportiv, ci și sociologic, politic, ideologic chiar. Traian Ungureanu are prestanța unui... fotbalolog, a unui nou tip de analist care poate interpreta istoria vieții private a ultimului secol doar comentând
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
par mai subțiri). Avem a face așadar cu o abordare a experienței thanatice din unghiul unei mentalități tradiționale. Dar e o tradiție deviată, eretică. Înregistrăm un compendiu liber al vieții țărănești care nu se lasă doborîtă de spaimă în fața sfîrșitului fatal, gata mereu de șotii. Banalitatea ostentativă, provocatoare ține în șah solemnitatea. Forul oralității familiare joacă un rol de căpetenie. Apelînd la un limbaj primenit (săteanul actual citește presa, ascultă radioul și urmărește televizorul), poetul descoperă un fond carnavalesc străvechi. Ritualul
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
deschisă tot la Paris, la Galliero, asaltată de un public femenin febril, și expoziția închinată unui alt tip de madonă, vulgarizată - Marlene Dietrich, a cărei melodie a cucerit încazarmații ultimului război. De fapt, o trecere în revistă a garderobei femeii fatale a secolului 20, de la articolele cele mai intime până la rochia albă somptuoasă având linia unei lebede pe care erau prinse laolaltă, în devălmășie, toate bijuteriile și decorațiile primite înainte și după cel de al doilea conflict mondial, între care și
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
se arată amețitoare. Aflând că însuși tatăl său fusese ofițer de Securitate, Vlad Chelfănescu cere confuz sfatul profesorului Șragăr, care îl încurajează condamnând ideea unui adevăr final relativ: „Din această privire unilaterală și parțială a fenomenelor, s-a născut ideea fatală, erezia gravă cum că adevărul e imposibil de aflat. Cu alte cuvinte, timpul devine iluzie pe măsură ce se desfășoară ș...ț Da, cea mai rea, cea mai primejdioasă dintre erezii, deoarece introduce în spirite gândul pervers că istoria însăși nu e
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
dependenți, în actele și deciziile lor vitale, de capricii ierarhice sau de cutume birocratice este o dovadă de superficialitate: nu în exterior, ci doar înlăuntrul său putem descoperi resorturile adevărate ale impulsului obscur care-i împinge inexorabil mâna către ștreangul fatal. Inspecțiune este o construcție sferică, autarhică, aglutinând toate datele necesare elucidării misterului acestei variante insolite de „crimă perfectă”. Să începem cu sfârșitul. La întrebarea „De ce?... de ce, nene Anghelache?”, după cum se știe, interogatul, „cumine, n-a vrut să răspunză”. Cuminte, cuminte
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
a „nenorocirii”: sinuciderea. Casa de bani - permanenta, diabolica ispită - trebuie să rămână intactă. Prețul integrității sale este viața lui nenea Anghelache. Camaradul i-a citit, parcă, post-mortem, gândurile: decât dezonoarea, mai bine... Se pune întrebarea: cum află Anghelache în seara fatală că destinul a făcut din el, fără putință de dubiu, un delapidator irevocabil? Un răspuns - cam năstrușnic, recunosc - ar suna astfel: casierul blestemat este un cititor comprehensiv și pertinent al începutului nuvelei lui Caragiale Inspecțiune; acolo i se ia ultimul
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
metodologic. Unul dintre meritele imediate ale acestei cărți este acela că sintetizează, ordonează cumva întreaga problematică atât de discutată în ultimii ani. Un subcapitol se ocupă, de pildă, de strategiile de evitare/păcălire a cenzurii, relevând în toată splendoarea lui fatală întregul parcurs al operei de la producător la cititor. Lucrarea (însoțită de o bibliografie substanțială) este o apariție necesară, fără discuție, iar pentru cei ce vor să înțeleagă pe deplin literatura română sub comunism acest studiu este absolut obligatoriu. Chiar dacă a
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
în clopote de iarbă și de somn.// Sub lovituri de ceas din turnuri vii/ pierdut/ paradis acest drum/ ce mă abate...// Și restul/ doar singurătate” (Cadențe). Această singurătate e ca un vierme în fructele Edenului, consumîndu-le discret, însă cu efect fatal, conținutul. O stare producătoare de ireversibile goluri... Precum Emily Dickinson, despre care un exeget american afirma că practica „o cultură a golului”, Sina Dănciulescu ajunge a-și dubla existența sensibilă cu una a vidării, a desființării. Eul său e dual
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
celor o sută cei mai mari scriitori români - în neființă trecuți” (coordonat de Mircea Ghițulescu și prefațat de E. Uricaru în 2003), la care a și colaborat de altfel, își exprimă mai vizibil nemulțumirile și își explică „obiecțiile”: „În chip fatal, o listă de doar o sută de magnifici ai tuturor genurilor omite condeie dragi unuia sau altuia, pînă la a pune la îndoială înseși criteriile de selecție. Un sumbru alter-ego, situat la polul opus opțiunilor noastre ar ricana astfel, că
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
mentalitate și de climat social. Erau acolo trimiteri la starea de lucruri din acea perioadă, erau referiri incisive la o „actualitate” care nu spun că azi nu mai interesează, dar interesează altfel decât ar fi făcut-o atunci. În chip fatal, imaginile despre anii ’70 s-au istoricizat, au căpătat patină. Putem urmări în romanul de care vorbim, astfel cum a fost el restaurat, o linie fermă și totuși discretă de critică socială, vizând realitățile timpului. Îndeajuns de fermă încât să
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
detenție (1948-1952 și 1958-1964) și reproduc sentința de condamnare la 15 ani muncă silnică pronunțată de un tribunal militar la 15 iunie 1959. Prima detenție este legată de grupul Lucrețiu Pătrășcanu, întrucât Petre Pandrea era cumnatul omului politic intrat în fatala dizgrație. Avocatul și scriitorul Petre Pandrea, cum îi plăcea să se considere mereu în dublă ipostază, era cunoscut ca dușman al regimului comunist, numit ca atare în actul de acuzare: „Toate scrierile sale conțin de la început până la sfârșit numai calomnii
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
despre zilele cînd mă iubisem cu ea/ stăteau în mine/ așa cum stau cadavrele în sertarele refrigeratorului de la morgă” (epică). Distingeam o înfrigurată poezie a greșelii, a stagnării culpabile, a parodiei ce ajunge a viza (a compromite) însăși căderea, a depărtării fatale de celălalt, a utopiei și ucroniei ființei: „tot ce am făcut am greșit. Fiecare drum pe care am pornit/ a dus în același loc - un fel de nicăieri: pe marginea unei prăpăstii,/ (de fapt un simulacru de prăpastie. n-are
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
și Evenimentul zilei, ignoră scenariile, dînd credit versiunii oficiale. Independent unul de celălalt, ambele cotidiane, au titrat că Saddam a fost prins ca un șobolan * Tot în presa centrală a apărut observația că luna decembrie nu le priește dictatorilor. Lună fatală pentru Saddam și pentru Ceaușescu. În România, tirurile de armă au încetat imediat după executarea lui Ceaușescu, pedeapsă care se pare că-l paște și pe fostul dictator irakian. La Bagdad, vestea arestării lui Saddam i-a făcut pe susținătorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
a decorului. Obiectele și lumina nasc cel mai potrivit decor pentru această feerie în termenii lui “azi”. Ca un fel de Harry Potter. Și nici despre contrapunct, despre pledoaria neașteptată a unui ciudat și resemnat Zmeu al Zmeilor, despre apariția “fatală” a vrăjitoarei, baba Vraga à la Angelica Huston, de pildă, despre firescul în care se nasc relații, situații, momente întregi. Vreau să spun, de exemplu, că Valeriu Preda este de nerecunoscut aici, că nu-mi amintesc ca în ultimul timp
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
de victimă voluntară a rețelei de scenarii țesute de diabolicul ei patron. Ieșind teafără dintr-o aventură tematică - pânda și vânătoarea -, firul roșu al relațiilor dintre personajele și figuranții romanului, Salma este scoasă din matca previzibilă de hazardul întâlnirii bărbatului fatal: Sayub Shalla, un indian arabizat, zis Arămiul, de care e ca și vrăjită, de vreme ce ne aflăm în plin capitol al "narcozelor". Sayub se arată a fi meșter mai cu seamă în ritualuri de descântece de purificare, decât în performanțe erotice
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
mai meșteră decît alta", atenția lui Barbu Cioculescu se îndreaptă spre lucruri, precum spre niște entități răscumpărătoare ale decăderii omenescului. Despovărate de răspunderea materiei vii, naturile moarte îndeplinesc o funcție consolatoare și chiar inspiratoare, nu fără, totuși, obsesiva notă a fatalei cruzimi: "sub o măsuță de bar odihnesc două excelente mașini de scris: dacă una se blochează, cealaltă intră în tură. Altcînd, călăreții popoarelor de stepă aveau alături calul de rezervă. Pe cel căzut îl consumau". în imperiul incertitudinii și al
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
îndure capriciile lui sexuale sadice. Bizareria e că lui Dorothy îi plac aceste practici violente, în care ea e întotdeauna partea vătămată (la propriu!): când se culcă cu Jeffrey, îi cere s-o lovească. Dorothy nu e atât o femme fatale cât o femme auto- fatale, iar protagonistul observă propensitatea ei de a se distruge (" Cred că vrea să moară" spune Jeffrey despre ea). Personaje feminine masochiste s-au mai văzut, dar Dorothy face din ea însăși o mascaradă a feminității
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
Bizareria e că lui Dorothy îi plac aceste practici violente, în care ea e întotdeauna partea vătămată (la propriu!): când se culcă cu Jeffrey, îi cere s-o lovească. Dorothy nu e atât o femme fatale cât o femme auto- fatale, iar protagonistul observă propensitatea ei de a se distruge (" Cred că vrea să moară" spune Jeffrey despre ea). Personaje feminine masochiste s-au mai văzut, dar Dorothy face din ea însăși o mascaradă a feminității. Se oferă pe ea însăși
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
E chiar nostim când tenorul (Don Ottavio) își ia un scaun, îl plasează la rampă și cântă liniștit către noi. Primordialitatea muzicii domină întregul final. Către sfârșitul scenei de teroare, în timpul ultimei înfruntări între îndrăzneala temerară a seducătorului și pedeapsa fatală, când deznodământul pare a fi iminent se înalță din fosă, parcă atrasă în magia clipei, întreaga orchestră. Ea rămâne, cu dirijor cu tot, la nivelul scenei. Cortina se închide repede și Leporello este în fața ei cu vesta lui de valet
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
Todor nu constată pur și simplu natura feminină, capricioasă și mereu surprinzătoare a unui univers deja constituit, ci proiectează asupra unei realități necoagulate încă propria sa feminitate, fluctuațiile conștiinței de sine și visul unei alte ordini morale. Din această întîlnire fatală a exteriorului cu interioritatea, a indiferenței cu forța de germinație spirituală, se naște întraga mitologie a unei existențe în care imaginarul și realul trăiesc în același plan. Femeia concretă și principiul feminității, revolta față de precaritatea materiei și încrederea în puterea
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
Preda, progresiv implicat în "aventura" scrierilor ultime, chiar "dacă artisticește destule pagini nu conving, iar uneori intrigă și (...) nemulțumesc", căci vulnerabilitatea unui "dispensator de energii mitice" ar fi aptă a deveni ea însăși faimoasă precum călcîiul lui Ahile sau locul fatal de pe umărul lui Siegfried. După asemenea inflexiuni mitologice, care sună "frumos", însă oarecum convențional (ironic?) sub condeiul lui Cornel Regman, se pot derula din nou reproșurile sale îndeajuns de acide. Unul dintre ele (e în discuție Delirul) privește calificarea neverosimil
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]