199 matches
-
interlocutorilor (vreme, sport, politică, evenimente sociale în actualitate, familie, situația comună în care se află interlocutorii - în tren, în stație, la meci etc.). Diferă de la o cultură la alta amploarea conversației fatice (conversații fatice extinse în culturile africane vs conversații fatice scurte, în cultura germană sau maghiară), subiectele preferate (vremea și politica în Marea Britanie, familia în culturile orientale), gradul de intimitate implicat în conversațiile fatice (redus în cultura suedeză, mare în cultura italiană). 2.6.3. Gradul de deschidere comunicativă și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de la o cultură la alta amploarea conversației fatice (conversații fatice extinse în culturile africane vs conversații fatice scurte, în cultura germană sau maghiară), subiectele preferate (vremea și politica în Marea Britanie, familia în culturile orientale), gradul de intimitate implicat în conversațiile fatice (redus în cultura suedeză, mare în cultura italiană). 2.6.3. Gradul de deschidere comunicativă și intimitate Implicarea comunicativă - gradul de deschidere comunicativă și intimitate - se măsoară prin disponibilitatea indivizilor de a interacționa cu ceilalți, prin ușurința cu care împărtășesc
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interacțiunile instituționale apar diferențe de empatizare între funcționarul public și solicitant: în cultura britanică, de pildă, funcționarul public tinde să empatizeze cu interlocutorul, în timp ce în culturile orientale comunicarea se desfășoară strict de pe poziții instituționale, cu reducerea la minim a conversației fatice prin care funcționarul ar putea empatiza cu solicitantul. Mărcile textuale ale empatizării cu interlocutorul sunt încurajările verbale, semnalele fatice, împărtășirea sentimentelor interlocutorului, sprijinul comunicativ acordat acestuia. 2.6.6. Emoția Codarea și decodarea unui mesaj presupune interacțiunea complexă a două
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
să empatizeze cu interlocutorul, în timp ce în culturile orientale comunicarea se desfășoară strict de pe poziții instituționale, cu reducerea la minim a conversației fatice prin care funcționarul ar putea empatiza cu solicitantul. Mărcile textuale ale empatizării cu interlocutorul sunt încurajările verbale, semnalele fatice, împărtășirea sentimentelor interlocutorului, sprijinul comunicativ acordat acestuia. 2.6.6. Emoția Codarea și decodarea unui mesaj presupune interacțiunea complexă a două: cognitiv și emoțional. Emoția este subiacentă oricărei interacțiuni verbale și joacă un rol decisiv în reglarea relațiilor stabilite între
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
instituții (școală, biserică, instituțiile statului) și stilurile comunicative sunt însă mult mai subtile, mai nuanțate, mai complexe. INDIVIDUALISM COLECTIVISM Distanțe mari de interacțiune Distanțe mici de interacțiune Zâmbetul - expresie a satisfacției Zâmbetul - sprijin al interacțiunii verbale Rolul important al conversației fatice Rolul puțin important al conversației fatice Strategii directe de comunicare, care urmăresc transmiterea directă a mesajului Strategii indirecte de comunicare, cultivând ambiguitatea menită să protejeze relațiile sociale Strategii ale politeții negative, ale menținerii imaginii publice personale, ale obținerii acordului din partea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
stilurile comunicative sunt însă mult mai subtile, mai nuanțate, mai complexe. INDIVIDUALISM COLECTIVISM Distanțe mari de interacțiune Distanțe mici de interacțiune Zâmbetul - expresie a satisfacției Zâmbetul - sprijin al interacțiunii verbale Rolul important al conversației fatice Rolul puțin important al conversației fatice Strategii directe de comunicare, care urmăresc transmiterea directă a mesajului Strategii indirecte de comunicare, cultivând ambiguitatea menită să protejeze relațiile sociale Strategii ale politeții negative, ale menținerii imaginii publice personale, ale obținerii acordului din partea interlocutorului Strategii ale politeții pozitive, ale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de comunicare (inter)culturală, Editura Universității din București, București, 2007. Practicile discursive ale românilor pendulează între cuvânt și tăcere. Tipurile predilecte de discurs sunt discursul public (în fața mulțimii, adică în piața publică sau în Parlament), discursul argumentativ (în instanță), discursul fatic, flecăreala (de stabilire și întreținere a contactelor sociale: „vorbim să ne aflăm în treabă”, „să ne treacă timpul”, „să ne facem de lucru”, vorbim chiar și dacă nu avem nimic de zis, „ne băgăm în vorbă”), intriga („a duce vorba
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ierarhică), duduie (distanța politicoasă), domnișorică (simpatia), iubită doamnă (aprecierea, respectul), băi (intimitatea informală) etc. Intonația și elementele nonverbale joacă un rol important în negocierea relației interpersonale, iar strategiile politeții negative sau pozitive se plasează în special la nivel lexical. Comunicarea fatică are un rol important în cultura română. Socializarea, întreținerea canalelor de comunicare deschise se realizează prin flecăreală, bârfă, gargară, șuetă. În spațiile publice necunoscuții intră ușor în vorbă (la coadă, la policlinică, în stația de autobuz, în tren) abordând superficial
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sănătate, orarul autobuzelor) sau generale, legate de vreme, politică, familie; temele sunt, de obicei, abordate superficial și conțin supraordonate acte de vorbire de tipul sfaturi, atenționări, nemulțumiri legate de diverse aspecte ale vieții sociale. Ca secvențe introductive în cadrul dialogului, secvențele fatice sunt reduse, uneori pot lipsi, datorită sentimentului comunitar existent între vorbitori și datorită poziției de rol care predetermină interacțiunea. În ce privește deschiderea comunicativă și intimitatea discursivă, cultura română se plasează între culturile individualiste și cele colectiviste. Reticența comunicativă cu străinii sau
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
relația cultură-gramatică; practici discursive; scripturi culturale; gestionarea temei; tipare discursive; progresia tematică; gradul de focalizare; narativizarea; structura retorică; relația text-context; performarea actelor de vorbire; cooperarea; negocierea; structura interacțiunii; inițiativa verbală; accesul la cuvânt; semnalele de recepție; relațiile interpersonale; relația; conversația fatică; grad de deschidere comunicativă și intimitate; politețe și impolitețe comunicativă; empatizarea cu interlocutorul; emoția; consens vs conflict; atitudini comunicative; elementele paraverbale; elementele nonverbale; Rolul limbii în comunicare Stil(uri) comunicativ(e); Gudykunst; Clyne; FitzGerald; Universalismul CAPITOLUL 4 CULTURI ÎN CONTACT
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
va media între cele două autorități, a dramaturgului și a regizorului. Comunicarea -așa cum ar presupune "clasicul" Jakobson și despre care se vorbește atât de des în teatruva oscila între o funcție conotativă și una emotivă, una poetică și una fatică. Însă redutele limbajului sunt condiționate de timpii care conlucrează la construcția scenică, prezentul inaugurând, cu fiecare reprezentație, noi forme de retrăire a trecutului și/sau a viitorului, printr-o durată scenică a cărei comprimare atinge limitele imploziei. Ca gest reglator
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lectură“. Metaliteratura activează această func ție prin autoreferențialitate, prin discursul textualist al postmoderniștilor, prin proce deul intertextualității, al parodierii etc., care impun coduri de lectură și de interpretare spe cifice, în relație cu „pretextul“ și cu „arhitextul“ (Julia Kristeva). FUNCȚIA FATICĂ denotă capacitatea actanților comunicării de a iniția și a menține contactul, prin controlul canalului, al circuitului; se realizează de obicei prin secvențe textuale de tipul formulelor protocolare de salut, al interjecției „Alo!“, al unor enunțuri fatice precum: „Mă auzi?“, „Ai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
arhitextul“ (Julia Kristeva). FUNCȚIA FATICĂ denotă capacitatea actanților comunicării de a iniția și a menține contactul, prin controlul canalului, al circuitului; se realizează de obicei prin secvențe textuale de tipul formulelor protocolare de salut, al interjecției „Alo!“, al unor enunțuri fatice precum: „Mă auzi?“, „Ai auzit?“, „Repetă, te rog, nu am auzit!“, „Mai ești pe fir?“, „Bine!/ Da!/Desigur!“ etc. Este o funcție mai pronunțată în comunicarea la distanță, unde pot interveni perturbări ale canalului. Comunicarea artistică apelează rareori la această
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tuo passato vanto, / non dică: già fu grande, or non è quella? / Perché, perché? Dov'è la forza antică, / dove l'armi e îl valore e la costanza? / chi ți discinse îl brando? / chi ți tradì? qual arte o qual fatica / o qual tânta possanza / valse a spogliarti îl manto e l'auree bende? (vv. 25-33) Oh venturose e care e benedette / l'antiche età, che a morte / per la patria correan le genți a squadre; (vv. 61-63) Sopra îl monumento
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
primo tuo uomo / non să, mă dolora (Notte). 289 Ognuno stă solo sul cuor della terra / trafitto da un raggio di sole: / ed è subito seră (Ed è subito seră) din volumul Acque e terre. 290 Nasce l'uomo a fatica, / Ed è rischio di morte îl nascimento. / Prova pena e tormento / Per prima cosa (Canto di un pastore errante dell'Asia); Che fai tu, luna, în ciel? dimmi, che fai, / Silenziosa luna? Sorgi la seră, e vai, / Contemplando i deșerți
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
solicită înțelegerea celuilalt, a criticului devenit interlocutor "ideal". Firește, această relație specială care se stabilește între autor și criticul-cititor implică și o anume (po)etică a lecturii, în care fiecare "partener" are la dispoziție o serie de "mișcări" circumscrise dimensiunii fatice a comunicării literare. Dacă disimularea devine "a doua natură a scriitorului" (Singurătatea..., p. 129), acesta "revelându-se în jocul ascunderii" (G. Călinescu..., p. 16) ca erou, regizor/actor al propriului text, cititorul este chemat să intre în acest joc pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
paranteză care descrie condițiile în care naratorul ia cuvântul) prin care se anunță caracterul extraordinar al povestirii ce urmează. [b] = Intrarea-prefață (plus o paranteză a condițiilor actului de narațiune). Pn1 [c] = Situația inițială Orientare introdusă printr-un DECI cu funcție fatică. Pn2 [d] = Complicația introdusă în mod clasic de către declanșatorul narativ ȘI ATUNCI DINTR-O DATĂ. Pn3 = [secvență inserată Sn2] plecând de la [e] "Zâmbet deci". Pn1' -[f] = Situație inițială: " pe scurt, așteptam". Pn2' -[g] = Complicația introdusă prin declanșatorul narativ ȘI DINTR-O DATĂ
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dialogul. Din punct de vedere general, argumentația poate fi văzută ca cea de-a patra sau cea de-a șaptea funcție a limbajului, dacă luăm în considerare funcțiile emotiv-expresive, conativ-impresive și referențiale ale lui Bühler, adăugând la acestea funcțiile metalingvistică, fatică și poetico-autotelică ale lui Jakobson. Nu vom intra aici în problematica devenită deja clasică, cea a priorității acordate funcției descriptive (concepția așa-zisă descriptivistă) sau funcției argumentativ-retorice (poziția așa-zis ascriptivistă). Atunci când vorbim, ne referim la o "lume" ("reală" sau
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se pare, nu formează un tip de text în sine, și ar trebui mai degrabă introdusă în tipologia lui Werlich. Cu alte cuvinte, o conversație cuprinde atât fragmente argumentative, narative, instructive etc., cât și, așa cum este firesc, realizări ale funcției fatice, care are ca scop unic menținerea comunicării. Caracterul dialogic al conversației va face diferența dintre realizările conversaționale și alte tipuri de realizări textuale. Astfel, monologul, spre deosebire de dialog, nu permite intervențiile unui interlocutor. În plus, conversația este diferită prin caracterul de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
macro-unități: textul dialogal pe care o numesc mai curând "interacțiune", "incursiune", "eveniment de comunicare" sau "întâlnire". Textul dialogal poate fi definit ca o structură ierarhică de secvențe numite generic "schimburi". Se impune aici să delimităm două tipuri de secvențe: Secvența fatică, de deschidere și de închidere, Secvența tranzacțională, care constituie corpul interacțiunii. Ideea de constrângere participativă, delimitată de momentul întâlnirii și de momentul separării a cel puțin doi actanți într-un timp și un spațiu dat, poate fi considerată o definiție
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care pot fi schimbați între ei, dar fără ca în conversație să existe vreo întrerupere, să vorbească despre un obiect care și el poate fi schimbat, dar fără, din nou, să existe vreo întrerupere." (1990: 216). Chiar și limitele reprezentând secvențele fatice nu sunt neapărat indispensabile: se întâmplă ca o interacțiune să înceapă fără vreo introducere în subiect și/sau se încheie ex abrupto. Secvențele de deschidere și de închidere, cu caracter puternic ritualizat, sunt mult mai clar structurate decât secvențele tranzacționale
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o interacțiune să înceapă fără vreo introducere în subiect și/sau se încheie ex abrupto. Secvențele de deschidere și de închidere, cu caracter puternic ritualizat, sunt mult mai clar structurate decât secvențele tranzacționale. Aș prefera însă acum să definesc secvențele fatice. Începând cu observațiile lui Jakobson și Benveniste (1974: 86-88) care se referă atât unul, cât și celălalt, la teoria pragmaticii limbajului aparținînd antropologului Malinowski (Adam 1990d) se cunoaște că în deschiderea unei interacțiuni (într-un text dialogal) există o etapă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
poate fi un model pentru scrisoare, ea prezintă mărci ale asemănării cu acesta. Într-adevăr, formulele de adresare și de salut de încheiere care semnalează genul respectiv prin indicații ale reperelor spațio-temporale și prin identitatea co-enunțiatorilor corespund întru totul secvențelor fatice, iar corpul scrisorii, secvențelor tranzacționale. Singura diferență constă, bineînțeles, în caracterul nu neapărat monologic, ci cel monogerat al acestei interacțiuni, fără intervenția directă a celuilalt. Însă aceasta nu înseamnă că scriptorul nu poate introduce un dialogism profund, anticipând întrebările interlocutorului
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unitatea constituentă, trebuie ca mai întâi să definim schimbul ca fiind cea mai mică unitate dialogală. Vom spune că perechile elementare: A1 Bună ziua! B1 Bună ziua! Sau, mai mult: Ax La revedere. Bx La revedere. sunt schimburi care prezintă o secvență fatică de deschidere și o secvență fatică de închidere elementare. Faptul că este imperativ necesar să se răspundă la salutul A1 printr-un salut B1 conferă unor astfel de perechi așa zise "perechi adiacente" un caracter de unitate determinată de legătura
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să definim schimbul ca fiind cea mai mică unitate dialogală. Vom spune că perechile elementare: A1 Bună ziua! B1 Bună ziua! Sau, mai mult: Ax La revedere. Bx La revedere. sunt schimburi care prezintă o secvență fatică de deschidere și o secvență fatică de închidere elementare. Faptul că este imperativ necesar să se răspundă la salutul A1 printr-un salut B1 conferă unor astfel de perechi așa zise "perechi adiacente" un caracter de unitate determinată de legătura dintre o intervenție inițiativă (A1 și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]