89 matches
-
independent de voința și de posibilitățile de Înțelegere ale omului, ca ceva care-i este impus acestuia din afara lui, și căruia, datorită imposibilității de a acționa, trebuie să i se supună. Ce se Înțelege prin destin? Pentru latini, destinul era fatum, o putere misterioasă care fixa, Într-un mod irevocabil, cursul evenimentelor vieții individului, dar și pe cel al lumii, o predeterminare asupra căreia nu se putea reveni, pe care nimeni și nimic nu o mai putea schimba. Cursul existenței trebuie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
adevăr, instructiv să observăm că activismului (moral) al decidenților de toate felurile pare să-i corespundă un puternic relativism ("deontologic") din partea omului fără calități. "Trebuie să te descurci", în formele lui diverse, este mai puțin o acceptare pasivă a unui fatum, cât o manieră de a recunoaște această limitare care este lumea. Limitare pe care nu o putem "depăși", dar pe care trebuie să o integrăm pentru a dobândi un surplus de ființă. Înțelepciune imemorială care revine. Aceea a acceptării instinctelor
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acțiunii pedagogice, ci și agenți ai acțiunii practice, înzestrați cu structuri subiective, numite habitus fairplay/o dispoziție generală a spiritului și a voinței, generatoare de practici organizate și capabili de conduite simultan reproductive și inovatoare. Termenii referitori la SOARTĂ, destin, fatum depind, într-o societate antică de două tendințe: -stoică acceptarea prin jurământ a sorții și -epicureică trecerea spre echilibru prin intermediul stăpânirii corpului și acceptarea măsurii, întrucât datoria, o dată îndeplinită, ajută la mântuire. Personalitatea sportivă nu este un ansamblu de structuri
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
tânărul (pe atunci) învățător C. Brumă înțelege ce înseamnă “concurența zero” și “liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață”. E un stil de viață specific României rurale interbelice pe care omul cu cartea trebuia să-l accepte ca pe un fatum special. Presupunea o relativă “proprietate” peste o clasă, câteva bănci și un număr diferit de elevi; viețuirea schimbătoare lângă cele mai interesante locuri (unde câinii dormeau cu lupii într-un straniu “pact de neagresiune”; mese servite uneori doar la praznice
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
relației cu Celălalt, conștiința relației unui paradox, a unei vieți înainte de naștere și a unei vieți după moarte. Dimensiunea din imaginar a sacrului, a relației cu Celălalt, a unirii contrariilor, presupune preexistența și fixarea unei divinități, Unul, divinitate numită DESTIN, FATUM, SOARTĂ, URSITOARE, MÂNĂ etc. Mâna este un centru. Centrul nu este opoziție statică, ci un focar, de unde purcede mișcarea lui unu către multiplu, al interiorului către exterior, al nemanifestatului către manifestat, al veșnicului către temporal, procese de emanație și de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
doua cade după ea, și iată Înălțimea. Suprafețe. Suprafețe de suprafețe peste suprafețe. Înțelepciunea Pământului. Și a Liei. Abisul nu-i decât bulboana unei câmpii. De ce să adori o bulboană? Dar de ce Înțelegerea nu-mi aduce pacea? De ce să iubești Fatum-ul, dacă te ucide tot atât cât și Providența și Complotul Arhonților? Poate că Încă n-am Înțeles totul, Îmi lipsește un spațiu, un interval. Unde am citit că În clipa finală, când viața, suprafață peste suprafață, s-a impregnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
doream să‑mi asum riscuri - doream chiar anormal de mult. „Riscuri titanice”, le numea el. - Chick, i‑ar fi greu cuiva să găsească o persoană mai imprudentă decât tine. Când mă gândesc la viața ta, sunt tentat să cred În fatum. Tu ai un fatum. Ești Întotdeauna gata să‑ți vâri nasul unde nu‑ți fierbe oala. Și poate că tțțț‑ah, nu numai nasul. Ce vreau eu să spun e că sistemul tău de orientare se dovedește foarte defectuos. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
riscuri - doream chiar anormal de mult. „Riscuri titanice”, le numea el. - Chick, i‑ar fi greu cuiva să găsească o persoană mai imprudentă decât tine. Când mă gândesc la viața ta, sunt tentat să cred În fatum. Tu ai un fatum. Ești Întotdeauna gata să‑ți vâri nasul unde nu‑ți fierbe oala. Și poate că tțțț‑ah, nu numai nasul. Ce vreau eu să spun e că sistemul tău de orientare se dovedește foarte defectuos. Dar tocmai această absurditate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nimeni nu se afla decît acolo unde se străduise să ajungă; sigur, se putea vorbi mult despre asta, unii se găsiseră, Împotriva voinței lor, În locuri nepotrivite, În momente neprielnice și de aici numai necazuri; nu era vorba de vreun fatum, o soartă rea nu era altceva decît rezultatul unor trasee mentale și fizice, una bună avea aceleași cauze, dar cu semn invers; puteau fi găsite destule explicații; Thomas nu căuta nici una. Era vorba doar de o neînțelegere, America era o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
frumos! recunoștea și Aurora. - Ia ascultă aici! (Suflețel închidea ochii un moment ca într-un leșin de voluptate, căutând a se domina.) Felix qui potuit rerum cognoscere causas. " Fericit cine poate cunoaște cauzele lucrurilor." (Minunat!) Atque metus omnes et inexorabile fatum Subjecit pedibus. "Și pune sub picioare orice teamă și soarta inexorabilă." Strepitumque Acherontes avari! "Precum și clocotul avarului Acheront!" (Capodoperă de gândire filozofică! Strepitum! Parc-auzi cum urlă valurile Acherontului! Minunat!) - Iti, sugera Aurora, se răcește laptele.Suflețel mai muia un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fiind în lipsă din funcția de decan. Rod al acelui exil și război este și un terifiant pamflet pe adresa urbei Tomisului (p. 92), fotografie a complexului maxim numit provincialism: "acest fel de orbire maladivă a facultății de evaluare, un fatum exasperat pentru toți, un jeg, o râie, un sabat al formelor fără fond" (...). Așadar Marin Mincu, slătinean ca Ionesco și muntean ca Heliade, își atribuie ca primă vocație poezia (zece volume), urmată de critică (a două probă) și de roman
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
În toate variantele, războiul se încheie, invariabil, cu victime (directe ori colaterale). Victima principală e protagonistul tragic, inapt de alegere. Acest protagonist se opune, în cazul tragediei clasice, destinului, după modelul lui Oedip al lui Sofocle, sperînd că "destinul rău"/fatum malus nu constituie decît o eroare transcendentală, ce ar putea fi cumva corijată. Personajul va eșua lamentabil, zdrobit de caracterul implacabil al sorții, caracter nelipsit de o ironie cinică. Tot el (protagonistul în cauză) nu reușește, în spațiul tragic neoclasic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și, cu precădere, ai celor doi Duci de Calabria. Bosola, inițial un intrigant mărunt, apoi un monstrum horrendus ce amestecă exercitarea răului cu conștientizarea sa, angajat de Ferdinand să-i supravegheze sora, află adevărul (și cu concursul unor întîmplări de fatum malus, inevitabile într-o tragedie adevărată), comunicîndu-l nemiloșilor stăpîni. Aceștia deși furibunzi la început plănuiesc o răzbunare cu metodă, demnă de marii ticăloși shakespearieni (Ferdinand spune chiar, ca și Iago în debutul revanșei sale împotriva lui Othello, cînd anunță disimularea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ușoare ale vremii, Henry trece cu vederea oferta generoasă a lui George. Ironic, Du Maurier, încîntat de propriul subiect, deși fără experiență scriitoricească, se apucă el însuși de lucru, și, în cîțiva ani, publică romanul Trilby, o istorie romanțată de fatum malus și fortuna labilis, ce are,, paradoxal, un succes teribil la public (fapt mai curînd derutant pentru Du Maurier). Pentru James intrat adînc în depresia sterilității creatoare evenimentul este un șoc din care nu-și va reveni niciodată (pasajele de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din consangvinizare), suferind de "sindromul deficitului de 5-alfa-reductază" ori, mai pe scurt, de hermafroditism. În Calliope se răsfrînge pedeapsa păcatului arhetipal, aseme nea unei profeții (fatidice) de oracol olimpian. Tragedia ei/lui se consumă pe falia implacabilității de destin (de fatum malus, mai precis), întocmai ca la Oedip al lui Sofocle. În pofida fatalității biologice, naratoarea/naratorul își proiectează drama pe întreg parcursul romanului pe un fundal jocular, lipsit de sentențiozitatea scrierilor tragice. Iată cum arată "istoria" familiei lui Cal(lie), la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
este o coborâre în Infern și o inițiere în destin. Omul trăiește în lume, în exil, iar suferința este o treaptă spre desăvârșire. Durerea sa este fizică și metafizică, provocată de răul imanent (relegatio), dar și de un rău transcendent (fatum). Răscolirea suferinței îl apropie de greci (Pindar), dar și de Scriptură (Iov). Dolor se convertește oximoronic, în voluptas ("Est flere voluptas, expletur lacrimis dolor", Tristia IV, 3 v 37). Suferința nu ajunge însă la neant, întrucât e luminată de speranța
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
stare sufletească a poetului: mai exact fato... pari, care ne readuce în minte versul la fel de faimos al lui Naevius cu privire la cei din familia Metellus: Fato Metelli Romae fiunt consules. Cum se știe, Naevius se juca cu dublul sens al lui fatum, destin sau nefericire și, de aceea, versul citat vroia să sugereze că "Destinul Romei a fost ca cei din familia Metellus să fie făcuți consuli", sau "Din nefericire cei din familia Metellus sunt făcuți consuli la Roma"458. Se știe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a ideilor noastre, asupra practicilor și alegerilor noastre cele mai diverse. Nu este oare și aici o formă de cauzalitate externă a conduitelor? Subscriem totuși mai clar și în număr mult mai mare la această formă ,,obiectivă", la ineluctabilitatea și fatum-ul ei atunci cînd semnăm un cec menit să ajute la dezvoltarea cercetărilor aduse în atenția publicului prin teledon. Influența socialului și a psihologicului și maniera în care acestea modeleză tipurile de gîndire și de credință sînt mai puțin corect
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
76,7 60 30 58,8 Lipsa de acces la consum, la un standard; frustrare 63,3 63,3 25 53,8 Lipsiți de o viziune clară asupra lucrurilor, mani-pulabili 63,3 50 5 43,8 Cerc vicios al sărăciei, fatum 63,3 46,7 0 41,2 Instabilitate: stagiari, cei cu venit minim, șo-meri la sfîrșitul pe-rioadei de drepturi 50 40 13,3 38,8 Domiciliu problematic (mediu degradat, cămine de familiști, cartiere de bărăci, bordeie) 46,7 46,7
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
pământului, cald: ascensiune către soare; călduț: echilibru; răcoare: echilibru. ["ACȚIUNE = REACȚIUNE"] 2255 a = a acțiune = reacțiune motive clare = buștean 318 {EminescuOpXV 319} motive abia indicate = om de spirit (fătălăii inventează * forme * stabile de spirit adresîndu-se la gogomani) visuri fatidice vis = fatum ecuație omul este muritor (om = muritor) ecuație om * de judicium. Urtheil. Orice atribuire a unui predicat către un subiect este o ecuație. Căldură = lumină Căldura produce lumină Cestia este Căldura Căldura Căldura Mișcare = căldură Cestia este rezolvată m/421 = c
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
această ecuație și că În limba română destinul are mai mult Înțelesul de menire. În aceeași constelație spirituală se situează și Romulus Vulcănescu cu studiul Mitologie românească. Soarta este numită la români Menire, Noroc, Scris, Dat (Moira la greci și Fatum la latini); ea Își exercită puterea asupra preexistenței, existenței (ființării) implicit umane (a comunităților etnice sau familiale și a individului luat În parte) și postexistenței cosmice (ceruri, pământ și subpământ). Soarta acționează sub două categorii de făpturi mitice: Împuterniciții (Ursitorii
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
noului născut prin cuvânt și acțiune magică. Zeitățile feminine, mesagere ale destinului, au purtat dintotdeauna la români denumirea de Ursitoare, românii fiind singurii neolatini care n-au mai păstrat pentru aceste reprezentări mitologice apelative derivate din vocabulele latine Fatae sau Fatum. Importanța acțiunii pe care o Împlineau a creat un tabu lingvistic, fapt ce se vede În evitarea unor denumiri care desemnau ființe sau puteri supranaturale, potențial nocive. Simpla lor pronunțare implica, În acord cu logica mentalității arhaice, posibile consecințe nefaste
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
iar cea de-a treia, Moartea, rupe ața, și acolo va muri noul născut. Rostirile lor uneori se completează sau se contrazic rămânând În vigoare menirea celei din urmă. Aceea se scrie apoi În cartea vieței și scrisa ei (anticul fatum) rămâne neclintită. Nici sfinții, ba uneori nici chiar Dumnezeu nu poate schimba hotărârea fatală. În afara prezențelor umane care sunt implicate În conturarea devenirii omului la momentul nașterii lui, există bine marcat rolul ursitoarelor. Dacă divinitatea are o omniprezență În relație
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
luminate straniu, stop-cadre, compoziții bizare în cadru, măști în locul caracterelor realiste - într-o tragedie greacă în sensul lui Nietzsche, o revoltă oedipiană a fiului curmată de răzbunarea rituală a tatălui, totul într-o atmosferă mitologică, cu cor antic anunțând implacabilul fatumului irațional. A trebuit să intervină Comitetul Central al Partidului pentru a stopa turnarea acestei „producții patologice”. Pravda l- a condamnat pe Eisenstein fără drept de apel : „Un artist sovietic nu-i poate avea ca asistenți pe Nietzsche, Lévy-Bruhl și Joyce
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
artisticizarea propagandei. Regizorul are la dispoziție un scenariu cu lupta comuniștilor în ilegalitate, demonstrativ, „educativ” și găunos, pe care se străduiește, folosind mijloacele cinematografului, să- l apropie măcar formal de artă. Pintilie creează un spațiu alb-negru, auster, arid, încărcat de fatum, în care încearcă să esențializeze tragedia personajelor lui Dan Nuțu și Irina Petrescu. Nuțu este înaintemergătorul „invers” al lui Vladimir Găitan în rolul Ripu din Reconstituirea. Privirea pură pe care o întoarce unei lumi brutale, mereu la pândă, anunță opțiunea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]