169 matches
-
seară în parcul Hampstead Heath. Erau câteva instantanee cu Sheba pe iarbă care n-o flatau. Erau mai multe cu Connolly făcând clovnerii: cu mușchii flexați în stilul lui Charles Atlas, cu limba scoasă, cu pleoapele întoarse pe dos. Vederea fețișoarei lui banale mi-a dat amețeli. Dar răul de-abia urma. La fundul teancului erau câteva imagini de-a dreptul scabroase cu cei doi iubiți. (Probabil Connolly ținuse aparatul cu mâna întinsă.) Aceste imagini aveau un caracter categoric lubric. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ton scăzut. E vorba de-o vacanță, Jina. Excursiile astea durează, cât, o săptămână ? Zbori cu avionul pân-acolo, stai cu cortul în canion, apoi te întorci tot cu avionul. Voila. Jina a luat tava cu shish kebab. A ignorat fețișoara imploratoare a lui Danny și roșeața ochilor generată de cititul tuturor revistelor alea nenorocite. Reviste care începuseră să-și facă apariția de-a doua zi după petrecerea lui Alice și se acumulaseră rapid. Pe podeaua din baie, risipite pe mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plasticieni, am spus, repetând la rându-mi ce ne spusese doctorul. E adevărat, a aprobat mama. Dar vocea ei suna îndepărtată și înecată. Am deschis ochii repede. Era ghemuită și murmura ceva ce ar fi putut să fie „Biata ta fețișoară“. —Mamă, nu plânge! Nu plâng. —Bun. — Oricum, mi se pare că o aud pe Margaret. Și-a șters repede lacrimile cu un șervețel și a ieșit să râdă de noua mașină a lui Maggie. Maggie venise pentru plimbarea zilnică. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
băiețoasă, cu o mărturie pentru zilele grele prin care treceau, micuța Mandolina, fina mea, un pisoi cu ochi verzi și o limbă rea - și Andrew, care încheia plutonul. Andrew avea dificultăți. Le mai are încă și așa va fi mereu. Fețișoara lui de copil abia născut spunea cam așa ceva: sunt nou pe aici și nu știu dacă îmi place. Nimeni n-a reușit să mă lămurească. Ar fi trebuit să mi se spună, ar fi trebuit să fiu avertizat. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe gene și pleoape, așa ca ochii să fie două pete negre în obrazul de var, deși erau albaștri de-aproape; cu părul scurt la spate, iar în față un vâlvoi creț, oxigenat violent și așa de înalt incit întrecea fețișoara boțită. Plimba rochii de bal de o goliciune fără nici o impudoare pe corpul ei absent și care astfel puteau amăgi clientela, și în vîlvoiul aprins al părului, aureola insolentă a unor egrete imense. Sau dispărea în circumferința rigidă a volanelor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
excrementele. Când îl iau la întrebări, Tung Chih îmi răspunde: — Mamă, am vrut doar să aflu dacă Bătrânul Wei a spus adevărul. — Ce adevăr? — Că pot să fac orice vreau. I-am cerut doar să o dovedească. Mă uit la fețișoara fiului meu și mă minunez cum de-a putut să ajungă capabil de asemenea trucuri răutăcioase. E deștept și știe pe cine să pedepsească și pe cine să răsplătească. Dacă An-te-hai nu mi-ar fi loial mie, ar ceda la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care dădea berile căpăta și o lanternă chinezească, cu baterii noi, căci lucrurile numai pe Întuneric se petreceau. Lanterna era pentru alungarea nepoftiților. Ca să-ți faci o idee: ești și tu, ca omul, În faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un pachet de zece batoane Bounty. Am căutat din nou. — Nu cred că sunt. Le-am pus înăuntru, a sărit mama. Sunt sigură. îmi aduc aminte că le-am pus în geantă azi-dimineață. —Aaa, mamă, a spus Helen compătimitoare cu fețișoara ei de pisicuță nevinovată, te-a cam lăsat memoria. —Helen, a zis mama tăioasă, dă-mi înapoi ciocolata. Bosumflată, Helen și-a deschis geanta. —Eu de ce nu pot să iau una? Știi de ce, a spus mama. Pentru că nu sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
obosită. Și de ce erau Helen și Anna împreună? Din câte știam, se urau una pe cealaltă. Amândouă dormeau buștean, cuibărite ca niște pisoiași. Erau dulci, așa cum stăteau cu pletele negre încâlcite pe perne și cu genele răsfirate aruncând umbre pe fețișoarele lor netede. Am aprins lumina, ceea ce a stârnit un val imediat de proteste. —Ce dra...! a sărit una dintre ele șocată. Dormeam! — Stinge lumina aia de căcat, mi-a ordonat cealaltă. Nu, am zis eu. Asta e camera mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ești așa de drăguță cu mine? am întrebat-o puțin alarmată. —De ce n-aș fi? a exclamat ea. Ești un om plin de iubire. — De ce? am insistat eu. —Ei, a oftat ea melancolică. Când te-am văzut la Cloisters, cu fețișoara aia supărată, mi-ai adus aminte de mine. întâlnirea cu tine m-a proiectat înapoi în timp, cu șapte ani înainte, când eram la fel de disperată și de nenorocită ca și tine. La fel de confuză și de șocată! Când am dat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar înainte să apuc să scriu un cuvânt, ușa biroului a fost dată de perete și Alice - o angajată temporară blajină, care juca, de o săptămână, rolul de asistentă a lui Vivian - a intrat înăuntru, închizând-o repede în urma ei. Fețișoara ei drăguță era roșie ca sfecla și contorsionată de frică. Deasupra buzei de sus i se formaseră picături de sudoare. — Trebuie să mă ajuți, Claire, mi-a spus ea gâtuită. O să mă omoare. Vivian pleacă din apartament în douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu un zâmbet Încremenit În ochii șterși, aprobând necontenit, unica ei grijă fiind să le dea impresia că aude tot, că vede tot, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, dragele mele, fiți liniștite! Clipsurile roz/bleu Încadrându-i fețișoara bine fardată, bineridată, cu cei cinci cârlionți uscați despre care a mai fost vorba, și ochii, verzi cândva, acum lăcrimoși, Încântați copilărește. Buni zâmbind non-stop, mulțumită că se află În centrul atenției, În centrul familiei și de fapt altundeva fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dormi ca omul în casa asta, spune el frecându-se la ochi în semn de protest, o fată de zece ani pe care o tratăm ca pe un bebeluș, bine că nu îi mai pui încă scutece, și iată-i fețișoara apărând în cadrul ușii camerei noastre, cu gâtul întins și trupul ascuns încă dincolo de perete. Nu am idee cât anume a auzit din ceea ce vorbeam noi, ochii ei flămânzi devorau mișcările buzelor noastre, dar nu digerau nimic, iar acum privirile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
moartă, nu și-ar putea recunoaște acum nici măcar propriul copil, are venele tăiate, iar sângele îi curge în cascade, cum ar putea să-și recunoască ea copilul pe care o altă mamă l-a crescut în locul ei, micuțul Daniel, cu fețișoara lunguiață și totul din pricina mea. De câte ori nu a amenințat, dacă îl luați de lângă mine, mă sinucid, fac salată din venele mele, dar îl vedeam pe copil înnebunind, slab și ușurel ca un fulg, acoperit cu vânătăi albăstrui. Era geloasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și-a abandonat studiile doctorale și a început un curs de ghizi, pleca de acasă în călătorii lungi, se întorcea apatic și însingurat, brațele sale nu ne mai îmbrățișau; m-am uitat spre ea pe furiș și i-am văzut fețișoara emoționată, cu ochii mari ațintiți asupra patului gol, ca și când ar avea o revelație înfiorătoare, iar eu mă întrebam cât anume din toate acestea știe ea. Ce anume își amintește din primii ei doi ani de viață, mai ales că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se mișcă, este înconjurat de cortul său, așa cum făcea și în excursii, eu trag perdeaua cu o veselie forțată, Udighi, ce faci, iar el îmi răspunde printr-un zâmbet șters, pe chipul său se poate citi stupefacția, exact ca pe fețișoara lui Noga. Ce au descoperit în urma investigațiilor, întrebarea izbucnește din gura mea ca un strigăt, atât de mult o repetasem în timpul nopții, încât acum aproape că îmi pierdusem controlul, iar el zice, deocamdată absolut nimic, eu răsuflu ușurată, parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
despre acest lucru, Galia, știi foarte bine că alegerea este a ta, trebuie doar să te gândești la ce este mai bine pentru fetiță, dar ea strigă, am uitat tot ceea ce am discutat în clipa în care i-am văzut fețișoara, ar fi trebuit să mi se interzică să o văd, iar eu mă uit la chipul ei pătat de primele semne de acnee, o fetiță, abia împlinise cincisprezece ani, o fetiță care căzuse într-o capcană, și spun, încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un verde crud. În pădure, ursul și-a reluat plimbarea ca un domn stăpânitor, iar albinele au început să strângă polenul florilor. De lângă lacul din padure se aude orăcăitul broaștelor. Primăvara, așezată în fața oglinzii, se dă cu puțina pudră pe fețișoara ei și parcă deodată s au auzit niste șușoteli. Știți cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce a închis ultimul centimetru de
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
încet prin coridorul C, strâmt și întunecat, cu ochii țintă în tavan. ― Ai grijă să nu te prindă dedesubt, o avertiză Parker. Dacă lichidul ăsta trece prin aliajele asta, nici nu vreau să mă gândesc ce-ar putea să cauzeze fețișoare; dumitale. ― Nu-ți face griji! Am eu grijă de fețișoara mea. Ocupă-te de cea personală. ― Pare-se că lichidul își încheie activitatea! zise Dallas aplecându-se deasupra găurii. Brett și Ash erau în fața lui, nădăjduind. Ash scoase un stilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în tavan. ― Ai grijă să nu te prindă dedesubt, o avertiză Parker. Dacă lichidul ăsta trece prin aliajele asta, nici nu vreau să mă gândesc ce-ar putea să cauzeze fețișoare; dumitale. ― Nu-ți face griji! Am eu grijă de fețișoara mea. Ocupă-te de cea personală. ― Pare-se că lichidul își încheie activitatea! zise Dallas aplecându-se deasupra găurii. Brett și Ash erau în fața lui, nădăjduind. Ash scoase un stilet din buzunar și sondă cavitatea. Metalul începu să se dizolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și tânăra doamnă privește din nou, visătoare și detașată. Un imens șal alb de mătase în care s-a înfășurat lasă să i se vadă gulerul negru montant al bluzei de dantelă. Spre mijlocul salonului, un gheridon acoperit cu o fețișoară de masă gris-vert de catifea. Lotuși sau nuferi îmbobociți - brodați în dégradé. Un șnur de mătase răsucit o tivește, înnodându se la fiecare colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi și aurii care ating covorul. O singură persoană lângă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vinișoare sparte. Un neg albicios, ca o prună mănată, prins în colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat, Profesorul își potrivește rama de aur a ochelarilor pe șaua nasului. Mâna rămasă liberă pipăie orbește marginea gheridonului, fețișoara de masă după vechea tabacheră cu chibritelniță. O mișcare nesigură - furișă și vinovată. — Faci cum crezi de cuviință, dar la primul fum vei începe iar a tuși... Vocea rece a Sophiei este chiar vocea neliniștii lui - așadar, nu ridică ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai auzi. Poate că, la urma urmei, nici nu vede decât hârtia care foșnește atât de plăcut când o strângi. Plăcut poate să-i pară și că gesturile ei animă lumea din jur. Așa că le arată tuturor plicul terfelit, cu fețișoara luminată de mulțumire, așa cum călăul ar întrerupe o clipă cazna martirului, arătând mulțimii de credincioși trupul sfârtecat, și toată ființa i s-ar umple - îmbătător alcool ! - de freamătul de indignare și neputință. — Mais, non, j’en ai assez... Poate împins
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără rost în jurul măsuței cu fotografia, riscând să răstoarne candelabrul cu lumânări aprinse. Dar, înțelegând mustrarea din ochii lui Papa, fetița aleargă să se vâre sub gheridon. De acolo scoate din când în când capul poznaș printre ciucurii mătăsoși ai fețișoarei de masă, așteptând ca Papa să îi facă Bau ! Și el abia apucă să se încrunte fioros, că ea a și dispărut în patru labe pe dedesubt, cu o iuțeală de vietate sălbatică, râzând ascuțit până începe să sughițe. Astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i întâlni privirea. În schimb, se uită cu o mină amuzată, gânditoare, la sugarii plescăitori și își spuse în sinea lui: „Ce mi-ar mai plăcea să-i înec pe amărâții ăștia!“. Se imagină apăsând o mână mare, grea, peste fețișoarele roze. Alex sosise cu Ruby. Ruby nu știa să înoate, nu înotase în viața ei și nu avea să înoate vreodată: ura apa. Totuși o însoțea pe Alex la Băi, și făcuse acest lucru de pe vremea când erau amândouă fetișcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]