30,040 matches
-
cu soția lui, au făcut cuib într-un ghiveci de flori, de pe balconul cel mare unde frunzele viței de vie creează o atmosferă de seră. Au avut doi pui care au crescut mari și pitu a venit cu ei la fereastră să-i cunoaștem.El și perechea lui, Titina, erau foarte grijulii cu puii și le dădea mâncare în cioc.Am constatat, de-alungul celor 15 ani de când a început această poveste că guguștucii sunt foarte fideli perechei, spre deosebire de oameni. Au trecut
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Din_lumea_necuvantatoarelor.html [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
sunt foarte fideli perechei, spre deosebire de oameni. Au trecut de-atunci 15 ani. Pitu vine cu soția lui, pe care am botezato Titina, în fiecvare dimineață, prânz și seara, la ore fixe, vin să le dăm mâncare, apoi ne cântă la fereastră: gugu-ștuc, gugu-ștuc... și eu îl îngân, ca într-o povestire a prozatorului D.R.Popescu, „ gugu-ștuc, gugu-ștuc/ pe aici vin/ pe aici mă duc/“. Cântecut lui Florin, ascultat în fiecare dimineață, îmi aduce aminte de orașul copilăriei mele, Drăgășani, de ograda
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Din_lumea_necuvantatoarelor.html [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
guguștiuci. Sub influența acestei atmosfere am scris volumul de versuiri “ Nucul dintre două veacuri “ ce a apărut în Belgia unde gugutiucul are un rol sentimental în unele poezii. Chiar în momentul când scriu, la calculator, aceste rânduri, Florin cântă la fereastră. I-am spus că scriu despre el pentru Formula AS, s-a uitat la mine, parcă a înțeles ce i-am zis, s-a urcat pe antena parabolică de lângă fereastra de la bucătărie, și ca drept mulțumire a început să cânte
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Din_lumea_necuvantatoarelor.html [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
momentul când scriu, la calculator, aceste rânduri, Florin cântă la fereastră. I-am spus că scriu despre el pentru Formula AS, s-a uitat la mine, parcă a înțeles ce i-am zis, s-a urcat pe antena parabolică de lângă fereastra de la bucătărie, și ca drept mulțumire a început să cânte: guguștiuc, guguștiuc... Al.Florin ȚENE Cluj-Napoca Referință Bibliografică: Din lumea necuvântătoarelor / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294, Anul I, 21 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Din_lumea_necuvantatoarelor.html [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
tristețile albastre-ale lumii și urmele mele piereau în nisipul trosnind de neliniști și nu mai știu dacă tu m-ai iubit sau doar iubeai cuvintele mele ciobite de dor. Mă priveai cu sufletu-aprins de dorință iar eu agățam cuvintele în ferestrele cerurilor tale astrale și puneam dealurile să se plimbe printre râuri și văi și aduceam cântecele munților rostogolite-n curcubeie. A fost incandescența simțirii, lumea devenea un arc de lumină și din ea țâșneau vorbele mele flămânde, mult prea flămânde
TRISTEŢE de LEONID IACOB în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Tristete.html [Corola-blog/BlogPost/348237_a_349566]
-
gena prefacerii în cârdășie cu personalitatea anotimpului „de servici”. Și atitudinea noastră față de ceea ce există în jur, față de ceilalți oameni si chiar față de noi este influențată de anotimpul ce guvernează starea de a fi a momentului. În funcție de ceea ce există dincolo de fereastră putem fi veseli, tăcuți, volubili, dornici de plimbări, de stat în casă, putem fi leneși, vivaci, dornici de ceva sau cineva, putem zâmbi sau încreți fruntea... Influență sau simbionare? Un lucru e cert: există o legătură cu ceea ce Dumnezeu a
TOAMNA CA UN OM MATUR de MIRON IOAN în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/miron_ioan_1445404893.html [Corola-blog/BlogPost/378673_a_380002]
-
oamenilor, ritualul mustului, al pastramei... Frunzele nu au părăsit copacii, dealurile sunt încă verzi. Nu plouă, e cald și totuși e tristețe! Toamna de acum e tristă! Simt în mine copaci goi, o ploaie măruntă și frig! Privesc în zarea ferestrei și știu că natura nu se schimbă, ci doar își desăvârșește gena prefacerii! Și-mi caut de zâmbet prin amintiri cu zâmbetul lui, precum toamna aceasta! Dr. Ioan MIRON, medic primar de familie si doctor in stiinte medicale Referință Bibliografică
TOAMNA CA UN OM MATUR de MIRON IOAN în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/miron_ioan_1445404893.html [Corola-blog/BlogPost/378673_a_380002]
-
ci în continuă mișcare. Iar gigantica interacțiune a tensiunilor spațiale e sprijinită și de o activă și rafinată fenestrație împreună cu vasta, joasa, fără pondere, a cupolei ce pare că plutește peste un cerc de lumină creat de cele 40 de ferestre ample și foarte apropiate de sub ea. „Un spațiu interior halucinant, supranatural, unic în istoria arhitecturii, revelația imaterialului prin material realizată mai întâi în arhitectură” și numai apoi în pictură. L-a preocupat și pictura românească din Transilvania dedicându-i între
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496253549.html [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
peste această încercare. Sărutul lui cald o readuse în simțiri. Filmul se derula. Sufletul ei se dezmorțea din împietrirea anxietății. Dulcele clipei se consuma în mijlocul furtunii. Contopire cu răvășire, cu dezmăț de iubire, cu fărâme de amintiri... Se îndreptă spre fereastră. Cafeaua era calduță acum. Ținea cana cu ambele mâini, privind, printre crengile desfrunzite, apusul soarelui de februarie. Oftă adânc. Interfonul începu să sune. Era Mona. Se întorcea de la școală. Își croi drumul cel mai scurt spre ușă, pregătindu-și zâmbetul
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1457814793.html [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
spectacolul orbului meu de lumea pocalelor goale. Tot acolo, statui de tot felul se credeau podoabe de lux prăfuite de trecerea Carelor printr-o dinastie dragă. Însă un foșnet de rubin s-a pornit să-mi șteargă imaginea agățată de ferestrele mele închise. Se dezlănțuia pe întinderi nesfârșite, dependente de sărutul zidit în templul sculptat într-o sferă specială. Apăruse cortina de ceață. Cortina unui actor orb... Referință Bibliografică: Cortina unui actor orb / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cortina_unui_actor_orb_gina_zaharia_1326914326.html [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
viața, activitatea și numele de numele acestui oraș, dar e un florilegiu splendid al grădinii cu flori spirituale ale României. Între ele, un loc cuvenit este, negreșit, cel al glăsuitorilor de melos, iar între aceștia zâmbește ca mușcata în canatul ferestrei frumoasa doamnă de cântec ce pune în primejdie umbra oricărui nor sufletesc la ivirea ochilor ei de cer și auzirea glasului ei de vioară, Maria Șalaru. Voioasă, generoasă, omenoasă, această artistă ar putea iniția oricând, cu sorți de izbândă un
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1491028087.html [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
Cine-i aleasa, fiule? Nu mă mai fierbe, mor de curiozitate... - Ghici, mamă, stă în Colț, undeva pe lângă părintele Nicolae, mai jos de povarna Sfinției sale. Ochii mamei se măriră, privind ațintiți într-un punct fix al camerei, pe a cărei fereastră razele jucăușe ale soarelui băteau peste trupul lui Nicu, învelit în pătura din lână în romburi. Un moment de tăcere se așternu peste atmosfera din dormitorul băiatului. Nicu aștepta curios, cu ochii îndreptați către mama sa, să pronunțe un nume
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
auzul, ochiul, mintea și sufletul.” Personalitatea medicală și scriitoricească a doamnei Elena Armenescu a fost prezentată de doamna Elena Scurtu. În 1989 a debutat în revista „Luceafărul” cu poemul „Confluențe”. A publicat până în prezent 13 volume de poezii și proză: “Ferestrele somnului”, “Regatul ascuns”, “Exodul uitării”, “Dictatura iubirii”, “Strigăt spre lumină”, “Memoria statuilor”, “Iubirea Împărătească”, ediție bilingvă (romană-engleză) cu o prefață de Dan Bodea si postfață de T Stănciulescu-Editura Mirabilis, “Joc tainic”, “Cântecul iubirii”, “Locul de lumină”, “Insomnia căutării”. A coordonat
SEARĂ DE POEZIE LA CENTRUL “JEAN LOUIS CALDERON”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1447355697.html [Corola-blog/BlogPost/384682_a_386011]
-
jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea își reluă jocul său cu sânii fetei, ajunsă la un moment de exaltare nemaitrăită de luni de zile. Ultima sa experiență cu un bărbat a fost un coșmar de care
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391253894.html [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
de jos pe care o simțea umflată din cauza sărutului. I-a lăsat un gust minunat acea avalanșă de săruturi. Urcându-se deasupra lui Mircea își permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcția atletică, în bătaia lunii prin fereastră și a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flăcăul, musculos, mâini păroase, bicepși frumos conturați, nasul drept și lung, maxilarul puternic, iar pe fața sa se citea virilitatea bărbatului tânăr și sportiv
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391253894.html [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
Pe o lalea de ploi îmbobocită,Și vine o furtună și-o loveșteO smulge din pământ-ntr-o clipită.... IV. FIINȚA-I TRECĂTOARE, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017. O ploaie se izbește de fereastră La umbra gândului, curg picuri, Cu aripi ca o pasăre măiastră, Pe mine mă petrec niște nimicuri. Privesc la mine cea pe dinăuntru, Nu am curaj să intru pe afară, Îmi bat la ușă ca să pot să intru, Cu timpul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
casă, era impresionant în acea perioadă. Carol se plimbă agale prin zăpadă moale, proaspăt depusă. Era o temperatură bună, ținând cont de Crăciunul care urma să fie peste trei săptămâni. Ningea, iar la lumină felinarelor fulgii păreau plini de viață. Ferestrele caselor erau împodobite cu ghirlande luminoase, albe sau colorate. Totul părea perfect. Nu și pentru Carol. Ultimele ore i-au bulversat existența. Liniștea ei sufletească pălise de când își auzi soțul - pe Daniel -, vorbind la telefon ... Citește mai mult "Niciodată să
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_suissa/canal [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
casă, era impresionant în acea perioadă.Carol se plimbă agale prin zăpadă moale, proaspăt depusă. Era o temperatură bună, ținând cont de Crăciunul care urma să fie peste trei săptămâni. Ningea, iar la lumină felinarelor fulgii păreau plini de viață. Ferestrele caselor erau împodobite cu ghirlande luminoase, albe sau colorate.Totul părea perfect. Nu și pentru Carol. Ultimele ore i-au bulversat existența. Liniștea ei sufletească pălise de când își auzi soțul - pe Daniel -, vorbind la telefon ... Abonare la articolele scrise de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_suissa/canal [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
mă uiți nepromisă , neiubită, netroienită de fior Tu să m-aștepți să uit! Să mă ridic dintre coamele adormitelor zăpezi Să mă scutur de boala amintirilor, de amânările inimii Tu să m-aștepți să uit! Să trag perdelele grele de la ferestrele sufletului Să las rândunelele tristeții să fugă înspre afară Tu să mă iubești ! Așa cum neostenită inima-și iubește sângele tot din ea Așa cum ochii nebunilor venerează poartă infernului Tu să mă iubești ! Fără răspunsuri la-ntrebări, fără cuvinte la neliniște
ŞI SĂ MĂ IUBEŞTI ! de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/camelia_florescu_1486909260.html [Corola-blog/BlogPost/384781_a_386110]
-
trebuie alte lacrimi, calico! Pe ale mele nu ți le dau, le păstrez în inimă, cine știe la ce-or fi bune vreodată... Peisajul dobrogean e, de asemenea, fascinant, exotic. Frumusețea lui e contrastantă cu sărăcia gospodăriilor ce rulează prin fereastra autocarului, ca într-un film de Emir Kusturica. Soarele îmbracă totul într-o aură frumoasă, chiar și sărăcia. Hm... sărăcia e frumoasă doar de la fereastra autocarului. Sau din avion. Un pescar se întoarce cu lanseta pe umăr și cu sacul
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408549822.html [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
e, de asemenea, fascinant, exotic. Frumusețea lui e contrastantă cu sărăcia gospodăriilor ce rulează prin fereastra autocarului, ca într-un film de Emir Kusturica. Soarele îmbracă totul într-o aură frumoasă, chiar și sărăcia. Hm... sărăcia e frumoasă doar de la fereastra autocarului. Sau din avion. Un pescar se întoarce cu lanseta pe umăr și cu sacul gol. Câți l-or aștepta să le aducă de mâncare? Mi-l imaginez trecând pe la cârciumă, în drum spre casă. Acolo, se găsește întotdeauna. Mai
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408549822.html [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
Acasa > Cultural > Artistic > NICI LAIE, NICI BĂLAIE... Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Privesc pe fereastră cu inima chircită de frigul ce-l simt intrat până-n oase și-n inima-mi îndurerată de trista priveliște ce apasă perdeaua ce mă desparte de anotimpul haotic de afară ce se aseamănă atât de mult cu politica pestriță și
NICI LAIE, NICI BĂLAIE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nici_laie_nici_balaie_.html [Corola-blog/BlogPost/356734_a_358063]
-
stăteam de vorbă cu dumnealui. M-a luat de-o mână și m-a condus în biroul dânsului, care era în fundul holului ce mergea prin fața dormitorului (un fel de hangar cu paturi suprapuse, pe jos avea chituci de lemn, iar ferestrele nu etanșau niciodată, fiindcă și acum mi-a rămas frigul în oase ... de cât am îndurat două ierni), mi-a arătat un scaun și, făcându-mi semn să iau loc, a trântit cascheta pe masă, a lovit cu palma de
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
Baia Mare, 15 august 2016 Cu Tine Vara iar plânge pe umărul zilei, Cu razele strânse la pieptu-i duios. Cu Tine chiar ploaia ce pare că vine, Îmi pare un lucru frumos, maiestuos. Se aud șoapte în ramuri ce bat, La ferestrele verii cu mâinile toamnei. Câmpul cel verde se simte trădat... Și cheamă florile să râdă în soare. Chiar de seninul se-ascunde în ploi Și vara se duce în vremuri uitate, Cu Tine e soare, e vară în toi, Iar
POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1471272815.html [Corola-blog/BlogPost/379219_a_380548]
-
trecutul, cu valorile? Dar, în același timp, cum să nu te simți sărac și umil trăind un prezent sec, gol, lipsit de măreție? Mă despart cu greu de acești oameni și de locurile în care trăiesc ei și, privind pe fereastră trenului cu care mă întorc acasă, nu mă pot abține să nu refelctez la ceea ce am simțit în această călătorie fascinantă, care m-a îmbogățit spiritual. Mă întorc acasă cu o mândrie deosebită că am fost invitată la un ceremonial
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]