714 matches
-
de 10 ori mai greu să mă decid în privința ieșitului în oraș. Ce fac în acele cazuri? Ceva ce voi nu puteți face. Am două sertare, situate în două camere diferite ale apartamentului în care locuiesc. În fiecare sertar am ferecat o mică creatură vorbăreață, certăreață și plină de sfaturi, unele mai tâmpite ca altele. Când sufăr de indecizie, vizitez ambele creaturi. Virika, este un bătrânel simpatic care nu suferă hardcore-ul. Astfel, dacă am de ales între un concert mai
Ce faci când suferi de indecizie? [Corola-blog/BlogPost/96972_a_98264]
-
de la capăt, aș face la fel, de mii de ori. Dacă e bine sau nu, te las pe tine să decizi.”. Pătrunderea propriu-zisă în cetatea vieții protagonistei nu este anunțată de trei lovituri de buzdugan, în porțile grele, de stejar, ferecate în centuri de oțel, ale palatului de cleștar, ci e rostită cu franchețe cuceritoare, de Gavroche, ieșind cu pieptul gol, pe baricade, în fața ploii de gloanțe șuierătoare: ,,Mă numesc Taina și povestea care urmează este povestea vieții mele. Banală poveste
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
vor scrie despre provocarea de a scrie acest eseu sau despre provocarea de a-ți împrăștia gândurile pe o bucată de hârtie în general. Aș putea să vă spun și eu câteva lucruri despre teama de a deschide un suflet ferecat cu lacăt de argint și a lăsa să iasă un șuvoi nestăvilit de emoție în stare pură sau despre momentele în care muza inspirației te părăsește, în care foaia rămâne albă și se uită insistent la mâna ta neputincioasă. Prefer
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
flori și păsări, În care mergi pe-o singură alee ? Un ghiul de aur încrustat cu-o piatră De briliant, de jad sau de camee ? Un fluture zburând din floare-n floare, Oprindu-se robit de-o orhidee ? Un lacăt ferecat cu iscusință, La care cauți, potrivind, o cheie ? Ba nu ! E toate-acestea la un loc Și pe deasupra este și FEMEIE. CEASUL Când mă opresc din drum la vreun popas Aud încet în mine acest glas: ,, Nu cu mult înainte de-
GAZELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377203_a_378532]
-
și-al meu cuget. Te zăresc... tril ceresc, Ce departe ești de mine... Stau ciorchini... cabotini, Prăbușind străini în tine. Iarna mea... e a ta!.. Cântec de colinde zboară, Te privesc... te gândesc... Sala-i zumzet de vioară. Ce păcat...ferecat, Ți-este sufletul și rece... Iarna mea... peruzea Peste clipa care trece. Chipul tău...e al meu!.. Tu nu știi... așa-i mai bine, Roșu tril... vis viril, Te privesc...iubind... în mine. Mugurel Pușcaș (vol "Cabana de foc") Referință
ROŞU TRIL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377239_a_378568]
-
ne pot surprinde în fiece zi cu ceva nou. Doar să aibe liniștea să se desfășoare! Priviți în oglindă cu ochii interiori și adăugați farmecului ce îl posedați, toate, fără excepție, o floare, un parfum discret, un gând îndrăzneț ținut ferecat în ungherul mintii sau pur și simplu seninul dimineții și pășiți încrezătoare. Pasul musai trebuie să fie sigur, ușor spre îndrăzneț, iar șuviță așezată la timp fie și doar cu o schițare a gestului. Iar în priviri, dragele mele... adăugați
DAR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377252_a_378581]
-
Kent, al lui Edgar, al Bufonului care, pribegi și uzi pînă la piele și n-au cu ce să se schimbe, de clipele lor de derută, de spațiul în care sînt prizonieri, în care destinul lor este bătut în cuie, ferecat de la început. Mă gîndesc la chipul de crucificat al lui Lear, interpretat de un mare actor, Piotr Semak. Ochii lui, fața smeadă, părul lung, prins la spate în coadă, veștmîntul lung, alb, monahal, mirările, tăcerile lui, dansul automat din final
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
autor de care nu te leagă nici o presimțire. Tocmai de aceea pe majoritatea filozofilor nu-i poți străbate decît sub forma ciuntită a unei raportări parțiale: ori le pescuiești fulgurațiile fără să mai simți nevoia să le sistematizezi, ori te fereci în cușca unui jargon care descurajează empatia. George Bondor se numără printre fericiții care îl știu pe Nietzsche în ambele ipostaze: de misionar al pierzaniei și de teoretician al nihilismului. L-a îndrăgit de timpuriu și, cu vremea, și-a
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
afectiv, cu turnură caricatural-carnavalescă. Fiziologia provincialului are scene labruyeriene și culori "vrednice de penelul lui Hogart", cum zice scriitorul: "Provincialul îmblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii înarmat cu un ciubuc încălăfat și lulea ferecată cu argint; șuba de urs, arnăutul și ciubucul sunt cele trei neapărate elemente a boierului ținutaș, fără el nu se vede nicăieri. Figura lui e lesne de cunoscut: cele mai adese este gros și gras, are față înflorită, favoriți tufoși
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
un briliant/ Și-o perlă verde ca sideful mării/ În locul unde fundul roș al țestei/ Se înjuga cu șira albă a spinării...// Și adunați-vă în sîrg, dușmani sau frați,/ Și lira să înlocuiască plînsul,/ Și țestul capului să-l ferecați,/ Cu aur și să beți pelin dintr'însul." (Cântece noi în limba veche). Omul se duce, voia-bună rămîne să-l petreacă. Un hedonism implicit, firesc, în partea asta de lume. Unde nimic nu merită, și nimic nu supără. Crezul lui
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu zăpadă. Din cauza gerului, zgomotele se auzeau limpezi, fierbeau în aer și se imprimau, ca niște încrustații: clămpănituri uscate, seci. Nechezături, tălăngi și clinchete mărunțind liniștea și ferecând-o în zale de fier, apoi câte-o frântură de mormăituri ursești; mugete slabe, cârâituri, țipete răzlețe, chemări scurte, înăbușite-n foșnetul mătăsos al ninsorii și gemetele și urletele de la nuntirea Tudorei. Închise ochii, amețită, apăsându-și pleoapele cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a cuprins gândurile, declinul sufletesc în care mă aflu de ceva timp, ei bine, toate acestea își au izvorul într-un trecut căruia nu-i mai deschisesem ușa de foarte mulți ani. Nu i-am negat existența, doar l-am ferecat o perioadă destul de lungă, undeva în adâncul meu, într-o încercare oarecum disperată, dar în final, inutilă, de a tempera durerea unei iubiri zbuciumate... Dar atât de frumoase, dincolo de tiparele unei lumi nepregătite să accepte un Ceva diferit. Cred că
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și pur. Știam că peste cetate orologiul sună cu timbrul întunecat și de lună, că totul va trece ca pofta flămândă, ca ochii surmenați de-atâta stat la pândă. Mâinile au rămas legate ca atunci, Cu panglicile roz, dure și ferecate peste evantaiul timpului, să mai râvnească la lumina împărătească. Arinna era cea mai frumoasă, bogată la minte, în vechime purta nostalgia învingătorilor din statul Hitiților ei, intrați în declin. Se închina la soare, plantele tresăreau sub pasul ei, ardeau, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de jar. Gândurile nu mint, durerea e de argint înnegrit, vechi ca rochia de moar din vremuri străvechi uitată și de calendar. Aripile se desfac de-a lungul lunii coborâtă în umbre de lac. Anii s-au schimbat, s-au ferecat în oase și în colțurile de la case. Lui Mihai Papahagi, care a dat numele revistei Echinox Recitind cărți, studiate cândva, simțeam că îmi crește din piept o inimă de mucava! Au îndoit-o, au bătut-o cu-n ciocan, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
îi iradia acum o lumină specială, pe care Profesorul R. nu o mai văzuse. Până atunci se părea că amândoi respiră concomitent aceeași liniște și mulțumire date de întâlnirile lor secrete, abandonându-se într-o iubire intensă, copleșitoare. Cu mintea ferecată de această vrajă, Domnul R. nu a gândit vreodată foarte serios la acel eveniment, ce ar putea schimba total cursul „relației” sale cu Teodora. Cum va răspunde acestei noi și neprevăzute „încercări”? Primul gând s-a îndreptat spre iubita lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pivnița unei foste case boierești, iar ferestre nu erau decât două, sus, aproape de tavan, Înguste, năclăite de jeg, așa că lumina cădea pe umerii oamenilor parcă puroind din bubele cerului. Lângă toaletă era o masă liberă, și din fericire toaleta era ferecată cu un lacăt enorm, cine vrea să se ușureze să se ducă „În spate“, printre lăzile cu sticle... Așa că se așeză la masa aceea, cu fața la zid, cu spatele la toți ceilalți, care nu suportau să bea singuri și vociferau unii la alții
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să nu se usuce, El a rugat la cap să-i pună Un poloboc în loc de cruce”. (Gr.Drăgan) „Pe basme și nimicuri,cuvinte cumpânind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, In lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să’mpidec umbra-i dulce de-a merge’n întuneric”. (Mihai Eminescu) Jocul In centrul unui oraș de provincie se află o clădire veche,cu etaj,izolată într-o parcare. Pe fațadă domnește o firma impozantă cu neon roz și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ureche lelei Maria și intrară în "camera cea mare", de oaspeți. Totul lucea de curățenie, pereții erau împodobiți cu scoarțe viu colorate, lucrate în casă, mobila era ieșită din mâinile meștere ale badei Ion, din perete vegheau câteva icoane vechi, ferecate în argint. Apăru lelea Maria cu o tavă, pahare, o garafă plină cu ceva închis la culoare. Dispăru pentru câteva clipe și reveni cu un platou mare plin cu tot felul de bunătăți și cu un coș cu pâine. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
regn al umilinței. Personajele erau expresia voinței de a schimba ordinea existentă, dar ele discutau despre multe alte lucruri, filisofie, Confucius variante de religie asiatică. Malraux extrăgea din comunism forța de a reteza rușinea subjugării. Eroii nu se lăsau însă ferecați într-un tipar, tindeau spre un orizont neîngrădit. În fond ralierea la revoluție nu anula erezia care-i stăpânea. Veleitatea scriitorului de a descrie o răsturnare din rădăcini era în cele din urmă o punere în scenă, ceva exterior lui
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
care nu reușești să ți-o zvânți. mângâierea în care te adun să cadă asupra ta, ca ploaia, tot dorul meu cel strâns din lumi uitate, din curcubeu ce ține cerul cu umeri fragezi, iubitori. în zalele lichide să te ferec, să te-ncălzesc cu ochiul meu ce arde și trosnește ca un foc. să-ți cânt un cântec ce îndoaie lumea ca pe-o nuia abia-nverzită și vocea mea în flaut preschimbată, să te cutreiere ca pe un lan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și a setei de viață. Cu totul alta este temperatura existențiala a Mihaelei Mâlea Stroe. Ceremonialul unei aniversări ratate face cu ochiul spre melancolia fără leac din șansonetele lui Charles Aznavour: "Un tort, cu lumânări ce ard de-aseară./ Sunt ferecate vorbele în ceară/ și se topesc încet, se sting pe rând.../ Miroase încăperea blând/ A fum și... așteptare/ Că invitații au uitat să vină./ Paharele sunt goale,/ Sticlă plină.../ Discret, pe tortul ne-nceput/ Adoarme-acum și ultima lumină.// E semn
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
Niculaki Stolnicul însemna în izvorul său de cheltuieli următoarele: „în zilele lui Barnovski, când m-am pârât cu Spătarul Dumitru, cheltuit-am 12 zloți și lui Gavrilaș Vornicul un inel de aur de 10 galbeni”; și mai departe: „o sabie ferecată cu argint dat-am lui Aslan Vornicul când am scos Corlătăștii și Stejărenii preț de 12 unchii”. Iar dintr-un document din 24 mai 1503, aflăm că Danciu din Brâncoveni, fost mare vornic, dăduse lui Iane, banul Craiovei, satul Băilești
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
o petală să cadă și continui să arzi În toate celelalte, până ce toată comoara s-a risipit.” “Îmi aparții, trandafirule, ca tot ce există pe lume, și cum ar putea poetul să-nchidă ochii În fața aprinsului tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cărui creație studiază o intensă suprafață socială și atinge uneori profunzimi tulburătoare. Mihai Șora sublinia prețuirea pe care o are pentru opera sa. Mi-a spus de asemeni că fusese frapat de cât de etanșă era solitudinea în care se ferecase, încă din tinerețe, cel căruia mai toți îi spunem Solo." Cronicarul este individual și totodată colectiv. În numele întregii redacții a României literare, el îi urează lui B. Elvin, proaspătul octogenar, ani mulți și luminoși. Din gândirea lui CTP Cristian Tudor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]