464 matches
-
dincolo de care Mioara Alimentară aplica pe dos scriptura familiei. Un șuvoi subțire de timp se strecura pe sub ușă, atât cât Mama să nu simtă trecerea. Un fals sentiment de veșnicie înnobilat de universul cărților și al muzicii. Cu Mama bine ferecată, Mioara gusta din plin libertatea. Primul vizitator care a stârnit râsul materiei a fost o fetiță de 14 ani. Copila râdea calin, pe când în Universul paralel țâșnea în andante maestuoso marșul victoriei din sufletul ființei gemene sechestrată într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și miere de albine fierbinte așteptau, cu capacele ridicate, fecioarele. Ca la un semn a venit apusul, când soarele își luă rămas bun, fluturându-și eșarfele însângerate. Și fetele au urcat în bărci. Capacele au fost trântite cu zgomot și ferecate. Se auzeau gemete și strigăte înfundate, monoxilele se clătinau de zvârcolirile trupurilor, dar mulțimea era atentă la dirijarea bărcilor pe țărmul mâlos până când curenții fluviului le va atrage în larg. După o clipă, contururile eterice ale fecioarelor cu plete lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
manevre de trupe aiurea. Așa ți-a suflat-o de sub nas Picioruș de Ghips, el n-a stat mult pe gînduri, meritul lui, ce mai, era pe viață și pe moarte, puteai să dai asigurări că gura ta va rămîne ferecată, dar tot degeaba, cine ar mai fi avut încredere în unul ca tine? Bănuiau că n-o să lași nici o mărturie în scris, n-a mai fost nevoie să-și bată capul cu asta, erau siguri că o vei face așa cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de mătase. Lacătul auriu, chinezesc, o singură cheie era precum un clopot ce chema la miezonoptică. De sub plapumă, în tindă, descuia cufărul, dosea revista în sân și... înapoi, sub plapumă, până în zori, când haremul trebuia să fie găsit cu ușile ferecate. Un sentiment ciudat, ceva între ură și păcat, îi măcina sufletul. Mai târziu și-a dat singur răspunsul: pe de o parte, era gelos pe tată-său și, pe de altă parte, se simțea complice cu el la incest. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să te căiești de cele păcătuite și să te rogi pentru cele dorite inimii tale. El ne judecă cu îngăduință, el ne mustră cu blândețe, el ne îndreaptă cu îndelungă răbdare. Fii cu inima deschisă, Dumnezeu nu bate în porți ferecate și nu primește ce i se aruncă pe fereastră. Omul rupe din sine și se oferă ca un păcat în tot ceea ce face, Dumnezeu se dăruie ca o iertare în tot ceea ce există. Păcatul nu este o virtute, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și chel răspunzând la numele de Ababei, apucându-se să aplice grăbit pe uși bucăți de plastilină legate cu sfori și să le ștampileze. Inventarul amănunțit o să-l facă alții, mai târziu... Într-o jumătate de oră toată casa era ferecată și sigilată. Dați-ne cheile! ceru Ionescu, când ajunseră înapoi jos, la ușa de la intrare. Iorgu i le întinse cu o mână ușor tremurândă, iar funcționarul de la spațiul locativ se grăbi să încuie și să pună sigiliul. Câteva minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cum ? Credeți că se mai poate face ceva ? Sunt dezolat, dar eu cred că este prea târziu..." După o noapte de frământări profesorul telefonează la secretariatul spitalului, anulează toate intervențiile și obligațiile programate. Peste numai câteva ore, sună la poarta ferecată a Spitalului unde este internat Justin... După un timp, care i se pare nesfârșit, în sala de așteptare intră un bărbat adus de spate, îmbrăcat ponosit, cu un rucsac și o inutilă umbrelă în mână. Infirmiera care îl însoțește explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de mână de parcă ar vrea să o poarte spre locuri "ca cele din scrierile lui Eliade", cum a zis el adineaori. Dora închide ochii și simte cum barba lui îi mângâie ușor obrajii și atinge ca un fluture pleoapele bine ferecate. "Îndrăgostită la prima vedere la aproape șaizeci de ani ! Și încă la lumina chioară și în atmosfera glaciară dintr-o gară uitată de lume ! Absurd !", se persiflează în gând, fără milă Dora. O voce profundă răspunde zbuciumului ei : Sunt îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Desigur, fetița mea, vino. Ti-e frig sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc, Dora nu scoate, multă vreme, nici o vorbă. Încearcă să își adune gândurile și să pătrundă cu ele în tainițele ferecate ale sufletului ei, acolo unde nu cutezase să pătrundă până acum. Teodora nu întreabă nimic. Știe că va veni momentul când Dora va începe să vorbească. Dora își caută cuvintele, își drege glasul și, în sfârșit începe : M-au tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Mai întâi, a zăgăzuit pârâul, care a făcut un iaz de baraj de doi kilometri, prevăzut cu un canal de fugă al apei, la capătul căruia a instalat lătocul ce o dirija, prin cădere, direct la roata morii. Pietrele, gata ferecate, și valțurile i-au sosit tocmai de la Viana, în timp ce instalarea coșului pentru grăunțe, artistic scobit dintr-un trunchi de plop uriaș, s-a așezat la locul lui odată cu slujba de sfințire și rugăciunea de dăinuire a tuturor instalațiilor făurite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub culoarea veșnic admirată De ochi neimportanți, Mai falnic decât lebăda rănită, Cu inima departe de iubire Se pare că-i cu lacăt ferecată Inima, și el e stăpânul proprii lumi" ( Izolat) Tot din acea zi țin minte figura unui copil ce se uită la mine nevinovat și îmi zâmbi. Atunci am hotărât să fug de copii, de toți și de toate, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și iubitul meu nu m-a lăsat niciodată nici el singură, însă libertatea pe care o simt nu mă consolează. El îmi dă libertatea, el prin a mă aștepta, a nu mă forța. Însă m-a închis într-un turn ferecat. Iubitul meu mă poartă printre nori, prin timp, prin viață. Lui soarta i-a fost prielnică. Celuilalt potrivnică. Situația asta îmi face mult rău. De ce ? Pentru că este multă suferință în jur, și totul tinde să fie confuz. Ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și, atunci când se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros gamos ah, dacă aș avea și eu puțin noroc tremuram la intrarea ferecată a cuptorului, cărând lemne și făcând, din când în când, drumuri până în vale, acolo unde, în bucătărie, câteva femei pregăteau prânzul. Masa, mare, lungă, acoperită cu o față albă, din plastic, semăna izbitor cu cele de la nunțile noastre. Întinsă aproape de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
toate veceurile care apar în literatură sunt veceuri auctoriale. Din nefericire, de această dată pentru literatura română, Diana Geacăr nu se numește Leonard Cohen pentru a transforma veceul în poezie: "Nimeni nu vrea să mă mănânce, sunt sigur. Sunt muzeul ferecat, mort, de nepătruns al foamei mele. Aceasta este singurătatea brutală a constipației, astfel se pierde lumea întreagă". Nici eu nu mă numesc Leonard Cohen. Faptul că sunt îndrăgostită de el nu mă face, din păcate, părtașă la aripile creației poetice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Păpușarii urcă alert treptele./ îi urmează, mimând viața,/ oamenii-roboți, făuritorii de scame./ încă vii, ce tupeu, câțiva bătrâni, ascund grabnic calendarul,/ Să înduplece iarna și facturile?/ între Ei și ei, șubrede poduri de silabe triste !/ între Ei și noi toți/ - ferecate uși -/ labirinturi noi de plus./ Ei în urcuș, mereu în urcuș,/ Noi, ca întotdeauna cu preșul duși!", datat acest text, noiembrie 2008. Și mai transcriu un text de anul trecut, intitulat Sunt pensionar, deci REZIST : ,Născut sunt într-un orășel
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
țărâna scursă/ pe când Oltul învârtea în spume libere/ chei de orgolii mari de ape tulburi/ Și-atunci tac cu lacrimi aspre/ care-i plâng clipele/ și-mi vreau trupul să fie/ o corabie în lanțuri/ care să dezlege veșnic/ malul ferecat și al lui drum". Sunt aici jumătate din suma textelor trimise. Au mai rămas șapte titluri poate pentru altă dată, pentru data viitoare, când veți dori dvs. să fie.
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
strîng de sunt atinse, Ghemuiesc, în mii de cute, vechi dureri în veci aprinse; Cîte, vai! se șterg în viață de-al restriștei aprig vînt Cum se șterg de pașii gloatei slovele de pe-un mormînt. Cîte altele, sub scoarța ferecată bine-nchise, Poartă, cît o lume-ntreagă, patimi, rîvne, doruri, vise." (Act. II, sc. l). Ultima prefață scrisă de Davila la Vlaicu-Vodă, în 1929, cu puțin timp înaintea dispariției scriitorului, sublinia faptul că toate corijările succesive ale textului inițial, întreprinse
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
doi cu totul altfel decât i-ar fi putut bănui, ascultându-l pe V*** în primul act al evoluției lui. Speranța pierdută apare plăpând, într-un buchet cu flori, pentru a crește apoi până la posibilitatea împlinirii unei meniri ce părea ferecată. Aici, naratorul se retrage din scenă, lăsându-și eroii să plece, pe muzică, cine știe unde. Nu e greu de închipuit ce poveste ar fi scos, din așa premise, Mateiu Caragiale. Pe Alecsandri nu-l lasă nici firea, nici locul, nici momentul
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
crește, cartea căpătînd tot mai mult statutul de obiect de artă. Trei firme nemțești specializate în comerțul de tomuri vechi (Hartung & Hartung, Zisska & Schauer, Reiss &Sohn) au confirmat tendința generală de achiziționare a tipăriturilor vechi, amatorii de incunabule și cronici ferecate semănînd tot mai mult cu colecționarii de tablouri rare, la care motivația estetică pălește în fața mizei financiare. Pentru genul acesta de public, coperțile, calitatea hîrtiei și ilustrațiile rare întrec conținutul literar propriuzis, preferințele variind după tiparul cultural dominant. Așa se
Bibliomanii contemporani () [Corola-journal/Journalistic/3679_a_5004]
-
o serie de premii importante. Printre volumele publicate de Care Santos se numără Intemperie (1996, povestiri), Aprender a huir (2002, roman), El dueño de las sombras (2006, roman), La muerte de Venus (2007, roman), Los que rugen (2009, povestiri). Încăperi ferecate (Habitaciones cerradas) a apărut în 2011, avand o carieră internațională spectaculoasă. În prezent, Care Santos este critic literar la suplimentul El Cultural al ziarului El Mundo și coordonează site-ului dedicat literaturii spaniole La Tormenta en un Vaso. Este fondatoarea
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
departe de a-l realiza. Care Santos îi calcă pe urme lui Carlos Ruiz Zafon. Scriitoare de literatură pentru copii și adolescenți, s-a aventurat în țara celor mari cu mai multe romane, dar abia al șaptelea - Habitaciones cerradas / Încăperi ferecate, devine bestseller și iese în lumea largă prin traduceri, aducând cititorului același oraș, Barcelona, evocat în două perioade, la sfârșit de secol XIX și început de secol XXI. Scriitoarea s-a născut în 1970, la Mataro, la nord de Barcelona
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
1995 încoace a publicat opt romane și două volume de poezie. S-a remarcat prin cărțile pentru copii și adolescenți, ele pornesc probabil din experiența personală: are trei copii, pe care-i declară drept operele sale cele mai bune. Încăperi ferecate apare în 2011, are succes, ca și Umbra vântului, mai întâi în Germania: prima ediție dispare din librării și, după o săptămână, iese a doua ediție. Au apărut deja și traduceri în italiană și portugheză, în greacă și franceză. Lista
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
interzisă (ca la Umberto Eco, în Numele trandafirului), pasiunea bibliofililor (ca în Clubul Dumas al lui Arturo Perez- Reverte), trecerea de la un secol la altul, de la începutul și mijlocul secolului al XIX-lea la începutul secolului XXI (experimentate chiar de Încăperi ferecate). O familie cu tainele ei Titlul anunță de altfel și cronotopul romanului - o casă și o familie surprinsă prin viața a patru generații. La prima vedere, o saga în buna tradiție a realismului de la început de secol XX, urmărind ascensiunea
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
spiritul practic, patima averii și prosperitatea. Pictorul cu multe secrete Violeta Lax se întoarce la Barcelona, când casa familiei se transformă în muzeu pentru a găzdui opera bunicului ei. Dar în cursul renovării, muncitorii dezgroapă scheletul ascuns într-o încăpere ferecată, pe zidul căreia Amadeo Lax pictase în frescă ultimul portret al Teresei. Nepoata începe să cerceteze tainele trecutului și află că scheletul este al bunicii ei, care nu părăsise casa în noaptea fatală când a ars marele magazin al orașului
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
începe lectura inversă, pentru cei curioși. Care Santos își momește lectorii să pornească și ei în căutarea comorii ascunse-n cotloanele casei cu povești. Denisa Comănescu a adus în „Raft...” încă o carte de citit pe nerăsuflate. Care Santos, Încăperi ferecate, traducere din limba spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari, Editura Humanitas fiction, 2013, 416 pag.
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]