361 matches
-
stăpânire. Impulsul bătăliei - ca și dorința-mi secretă, bineînțeles - m-a purtat către caretă. Eram lângă ea când vizitiul, un nerecunoscător, după ce m-a privit dușmănos, și-a reluat treaba. Mă gândeam să mă retrag, când ochii albaștri apărură la ferestruică. Viziunea m-a țintuit locului și am simțit că roșesc cu viteza și puterea unui foc de pistol. Fata, copila, mă privea cu o fixitate care ar fi secat apa din țevile fântânii din preajmă. Blondă. Palidă. Extrem de frumoasă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mica domnișoară blondă, cu ochii ca văzduhul senin și rece al Madridului iarna, a zâmbit recunoscându-mă; ba chiar s-a aplecat ușor către mine În foșnetul de mătase al rochiei, În timp ce sprijinea o mână delicată și albă de rama ferestruicii. Eu mă găseam lângă scara caretei micii mele doamne, iar euforia dimineții și atmosfera cavalerească a situației făceau să-mi sporească Îndrăzneala. Mai contribuia la aceasta și faptul că În ziua aceea eram destul de bine Îmbrăcat, grație unui pieptar maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un căpitan, așa-i?... Un anume căpitan Batiste, sau Eltriste. O mișcare se făcu simțită În penumbra interiorului caretei și Întâi o mână cu unghii murdare, apoi un braț Îmbrăcat În negru apărură din spatele fetei și se sprijiniră de rama ferestruicii. Urmară o capă tot neagră și un pieptar cu Însemnul roșu al odinului de Calatrava; În sfârșit, peste un guler mic și prost scrobit apăru figura unui bărbat având Între patruzeci și ceva și cincizeci de ani, cu cap rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că din armele cu care Dumnezeu și natura au Înzestrat femeia ca să se apere de prostia și răutatea bărbătească, Angélica de Alquézar avea panoplia completă. A doua zi după-amiază, În drum spre Corral del Príncipe, amintirea imaginii ei În dreptunghiul ferestruicii caretei negre, sub treptele de la San Felipe, mă stânjenea ca atunci când Într-o execuție muzicală care ți se pare perfectă descoperi o notă sau o mișcare nesigură, falsă. Nu făcusem altceva decât să mă apropii și să schimb câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
moarte. - Deocamdată atât am avut de spus, a zis ea. O perdea grea se dăduse pentru scurt timp la o parte, apoi fusese trasă la loc. Stăteam de fapt în cămara din Hoving Road, numărul 19, uitându-mă fix pe ferestruica rotundă ca un hublou în curtea mea laterală, unde marele fag roșu arunca ploaia umbrelor purpurii ale începutului de amurg asupra ierbii verzi și arbuștilor în seara de primăvară târzie. - Când o să se întâmple toată chestia asta? am întrebat aproape
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
din punctul meu de vedere. Amestecul de stiluri, de culori, de materiale, barocul kitsch mă năucește de fiecare dată. Dar asta este o altă discuție. Spectacolul începe bine. Lumină frumoasă, decor minimal - o lampă cu abajur brodat, o sugestie de ferestruică, un godin, o ladă de zestre din lemn pictat. E iarnă, deduc, ninge liniștit într-o parte a scenei. Femeia se luptă să tranșeze un cap de porc. Din ladă se aud gemete și alte sunete ciudate. Iese Omul. Urmează
Întrebări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7504_a_8829]
-
corect și mai complet pe cititorii români despre mersul lumii. De când, înlăturată din locul în care o puteam face destul de bine (adică nepermis de bine din punctul de vedere al celor care raționau informația), m-am străduit să deschid o ferestruică spre literatura străină, am citit și prezentat multe biografii și memorii ale unor diplomați și ale unora dintre colegii lui Daniel Schorr, ziariști de primă linie, ani din presă și din televiziuni, martori oculari ai crimelor și ai compromisurilor, ai
Optzeci de ani reporter by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6087_a_7412]
-
O strivi sub greutatea nefirească a corpului său, iar ea scoase doar un sunet ușor în timp ce primea brutalul impuls. Din noaptea aceea se stabili un obicei, un ritual care avea să dureze câteva luni. Când lumina dimineții se filtra prin ferestruica mansardei, Horacio se desprindea din brațele Mariei Rita și se întorcea cu grijă în camera lui, doar atât cât să poată ațipi puțin și să lase pe pat urma corpului său. Într-o dimineață, întrând în dormitor, o găsi pe
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
vioară și nu îndrăznesc să mă ating de ea. Ultima oară când am cântat la ea, țipa de parcă i-aș fi smuls corzile. De când cad pe scară, soției i s-a făcut milă de mine. Îmi aruncă mâncare printr-o ferestruică. O dată, a coborât. Mi-a zis că înot într-o mare de rahat. Nu s-a mai întors niciodată. Nu-mi mai amintesc nici cum mă cheamă. Curând mă voi vindeca. Nu-mi voi mai aminti nici măcar de mine. Un
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
la poartă și dincolo de poartă cu unul din stâlpi căzut, stejarii și lanurile de grâu, târgul tot mai departe unde luminile accentuează întunericul, un lăcaș al morților pe ale cărui străzi umblam ținându-l pe tata de braț, speriat de ferestruicile goale și de certitudinea că suntem pândiți dintre arinii din piață pe vremea când nu lipsea nimic din casă, mama la etaj parfumând cufere, ceașca bunicii pe farfurioară și ea fixându-mă cu o privire ca dintr-o fotografie care
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
a sărutat, mi-a dat drumul dezgustată de mine, cine-mi garantează mie că nu s-a născut și ea în târg odată cu celelalte stafii și că nu era decât o fantomă ca ele, o absență în ochi pândind de la ferestruici sau amenințarea de a ne urmări a materiei fără carne din care sunt făcute beznele așa că nu cred că m-am născut din tine, poate că fratele meu da, postat în fața ramelor devenind și el fotografie, neauzind pendula nici vântul
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
de razele de soare ce intrau prin cele patru balcoane înalte care dădeau în stradă. Restul trupei stăteam mereu în ariergardă, în acel gineceu, de gheață iarna și de foc vara, care era atelierul cenușiu din spatele casei, cu doar două ferestruici ce dădeau spre un patio întunecos și unde ceasurile treceau ca aerul între catrenele pe care le fredonam și țăcănitul foarfecelor. Prezentare și traducere de Ileana Scipione (în curs de apariție la Editura Polirom, în colecția „Biblioteca Polirom”)
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
cântând răspunsurile liturgice. Atingem aici un punct vital, unul din izvoarele de energie ale Europei luptând pentru a rămâne ea însăși: continuitatea spirituală. La câteva sute de metri, într-un colț pitoresc de uliți strâmte, universitatea zidită în 1523, minusculă : ferestruici înguste cu gratii de plumb, ziduri groase, bolți ogivale, bănci zgâriate și înnegrite de vreme. Hamlet ar fi putut spune tot așa de bine: „Horatio, ce vânt te-aduce de la Erfurt?”, cum spune „de la Wittenberg”. Iar la jumătate de oră
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
mea: Speranța de a fi ceea ce deja am fost. Din Memorias de poco tiempo (1954) Summa vitae Din tot ce am iubit în zile nestatornice îmi mai rămân doar urme, hățișuri, conjecturi, semne îndoielnice, vagi informații: de exemplu, ploaia prin ferestruica unei mansarde triste din Paris, umbra trandafirie a flamboianților împodobind cu dungi casa părintească din Camagüey, acele taciturne rămășițe din Babilonia alături de somptuoasele mlaștini ale Eufratului, un arhaic crepuscul în insulele Galapagos, încețoșatele confuzele fantome ale unui memorabil lupanar din
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
va întîmpla ca măcar una dintre cele vreo 300 de formațiuni teatrale invitate de pe tot mapamondul să interpreteze o piesă de Blaga; dacă măcar un actor va recita din poezia marelui poet. Atunci metafora "Rîpei Roșii" va redeschide măcar o ferestruică în zidul de indiferență generalizată și va ostoi poate elanurile destructive ale celor care vor să pună la pămînt bietele panouri ale unei săli de sport, care pentru ceea ce reprezintă steaua de lumină a unui poet de talia universală a
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de Sport... by Lidia Lazu () [Corola-journal/Imaginative/10352_a_11677]
-
tradițional îl constituie încondeierea cu increteli (motive ornamentale) de pe cămășile populare. Se mai întâlnesc și alte motive: șarpele, grebla, furca, cibotica cucului, hora, cloșca cu pui, coada rândunicii, labă gâștei, colțul porcului, strugurele, ciresica, floarea păștii, fierul plugului, cheptenul, frâul, ferestruica, etc., prezente, mai nou, în zona Branului. Dar se mai încondeiază ouă și în Vrancea, în Oltenia, etc. În ziua de azi se întâlnesc și alte tehnici: încondeierea cu ceară colorată, cu ceară arsă, cu tusuri, etc. La urmă, ouălor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
repetă omul, cu un ton al glasului care Îi trăda nerăbdarea. E niște apă, aici, pe jos, adăugă el apoi, arătând spre pardoseală. Dante nu Îi răspunse, absorbit de propriile gânduri. Își Întoarse privirea către fâșia de cer aflată dincolo de ferestruică, fixând stelele și desenele lor de pe bolta cerească. Straniu fel de a-și Începe mandatul În fruntea Comunei. Semnele rele Îl nelinișteau. Se scutură, ridicându-și fruntea dintr-o dată, și apucă sceptrul aurit pe care Îl lăsase pe cufăr. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
readaptată ca turn de observație. Edificiul purta semnele altor transformări, numeroase, suportate de-a lungul secolelor, care Îi confereau aspectul unui straniu complex, În același timp religios și militar. Un portal cu arc ogival era flancat, pe fațadă, de două ferestruici cruciforme, tipice pentru un stil mai din vechime. Dante ascultase descrierea unor structuri similare de la pelerinii care se Întorceau de dincolo de mare. Cineva, În trecut, Încercase să blocheze accesul printr-o palisadă, care Însă, În mai multe locuri, apărea ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cumva de-a dreptul marele mozaic În detaliu. Dar nu exista absolut nimic despre lucrarea care constituise mobilul crimei. Poate că cel care cotrobăise prin lucrurile mortului găsise ceea ce căuta. Era pe punctul de a renunța când ridică spre lumina ferestruicii una dintre ultimele foi de pergament. Pe el era o minunată schemă pentru un vitraliu În policromie, care Îi atrăsese atenția. Dar mai era ceva, după cum descoperi Întorcând foaia. Lumina razantă ce provenea de la fereastră scosese În evidență o țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
noapte, o mare masă Întunecată ce abia se distingea prin Întunericul de la țară. Doar turnul se deslușea, lămurit, peste discul lunar. Își deschise drum printre dărâmăturile de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite, prin bezna abia sfâșiată de lumina ce pătrundea prin ferestruici, mângâind cu mâna pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a Comunei. Celălalt, pe care cei doi tocmai Îl parcurgeau, era destinat strângerii morților și muribunzilor, mai mult pentru a-i ascunde vederii decât pentru a le respecta agonia. Infernul. Subterana cea joasă, iluminată slab de luminile provenite din puținele ferestruici aflate la nivelul străzii, era Înțesată de miasme insuportabile, devenite și mai cumplite din pricina căldurii de afară. Spațiul era ticsit cu scânduri orizontale pe care zăceau forme omenești acoperite de zdrențe. Alte trupuri erau rezemate de-a lungul pereților, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Începea să Însenineze chilia. În ciuda oboselii, la Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea camera Într-un vârtej de figuri, ca o păsăruică rămasă Închisă Într-un hambar. Alerga de la masa de scris la pătuț, iar apoi la ferestruică. Se opri pentru o clipă asupra scrinului din colț. I se păru că vederea Îi pătrunde dincolo de ușița de lemn, până la flaconul ascuns printre haine. Trebuia să mai fi rămas ceva din lichidul cel verde. Era cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
priorul, Împins de propriul său elan, cădea În cămăruța Întunecată care se deschidea Înapoia prăvăliei. Se ridică la loc nerăbdător, privind de jur Împrejur. Făcu un gest de dezamăgire când descoperi că era pustie. Undeva, sus, era un soi de ferestruică. O perdea smulsă atârna dintr-un colț al cadrului. — Trebuie să fi fugit pe acolo. Repede, veniți după mine! strigă el În timp ce se agăța de marginea deschiderii, Încercând să se cațere. Gâfâind, izbuti să Își rezeme toracele de pervaz. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Întoarcă pentru a-l surprinde pe la spate? Se răsuci rapid și trecu de bariera din pânză, Înlăturând țesăturile cu violență. Alerga din nou către partea prin care intrase când, cu un gest de ușurare, Își dădu seama că pe ferestruica de sus Începuseră să coboare, În sfârșit, soldații. Trupul Îndesat al lui Bargello ocupa spațiul gol dintre două rânduri de pânze. Rămăsese acolo țintuit, trăgându-și suflul, Însă cel puțin sosise. Fiți atenți, e aici! Aleargă spre voi! strigă Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căci trecuse prin nori-albi și pufoși în care vedea dispărând în răstimpuri piciorușe roz de îngeri. Apoi ieși deasupra norilor și zări o alee cu pietricele sidefii ducând spre Marea Poartă. Alergă repede într-acolo și bătu. Se deschise o ferestruică și în ea Iovănuț recunoscu fața blajină, ușor îmbătrânită, a Sfântului Petru. „Cine ești?” întrebă blând Sfântul Petru. „Sunt Iovănuț, Sfinte Petre”, răspunse tânărul plin de speranță. „Și cine te-a trimis aici, Iovănuț?” zise Sfântul. „Nu m-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]