380 matches
-
Santo din arhipelagul Madeira. Câțiva ani mai târziu, în anul 1742, englezul descoperă epava aflată la adâncimea de numai 18 m și recuperează o bună parte din încărcătură. Pentru scufundare Lethbridge a folosit un butoi etanș ce avea o mică ferestruică și două orificii prevăzute cu mâneci din piele pentru mâini pentru a putea lucra sub apă. Butoiul era manevrat de la suprafață cu o macara, aerul fiind împrospătat printr-un sistem de foale. Comunicația cu suprafața se făcea prin semnale cu
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
pe naos, care are o cornișă de cărămidă în formă de dinți de fierăstrău. Pereții exteriori sunt drepți, singura ornamentație arhitectonică fiind un brâu cu trei funii ce o desparte în două. În rest sunt netezi, zugrăviți în alb, având ferestruicile înguste cuprinse între încadramente simple, netede, acestea fiind dublate de un chenar cu motive geometrice și vegetale. Pridvorul se sprijină pe 8 coloane de piatră simple, puțin îngustate spre vârf, terminate cu capitele late fară ornamentație. Tâmplele coloanelor și bolta
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
ales câteva elemente decorative care să fie folosite apoi la Casa Scânteii. Printre acestea, șiragurile de coloane de la baza corpurilor joase din stânga și din dreapta corpului central, dar și așa-numita „ocniță”, cum se numește elementul în arhitectura tradițională, adică o ferestruică dreptunghiulară adâncită în zid, căreia i s-a dat drumul „să urce” de la primul etaj al corpului central până la ultimul. Alte lucrări de specialitate susțin că de inspirație bisericească sunt și cele patru turnuri care fixează limitele exterioare ale ansamblului
Casa Scânteii () [Corola-website/Science/304736_a_306065]
-
camerele de la etaj sunt boltite en berceau. O scară amplasată în grosimea zidului sudic al odăii domnitorului coboară în spirală către o încăpere cu rol de iatac al doamnei. Aceasta are o înălțime de 2,20 m și are o ferestruică mică pe fațada estică. În aripa stângă a clădirii, la același nivel cu apartamentul doamnei, se află o serie de hrube și tainițe boltite, care aveau, se pare, o legătură secretă cu etajul locuibil. Aici se putea ascunde oricine în
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
fi venit Hideyoshi personal, acest mic dezastru ar fi fost înlocuit de unul mult mai mare. Sunt recunoscător că a ieșit așa.” Curând, în față îi străluci o fâșie îngustă de lumină. Kanbei privi calm într-acolo. Se deschisese o ferestruică. De cealaltă parte a vizetei cu gratii apăru chipul unui bărbat. Era Araki Murashige. — E frig acolo, Kanbei? întrebă el. Kanbei privi în direcția lui și, într-un târziu, îi răspunse cu un calm desăvârșit: — Nu, mai sunt încălzit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ăsta e singurul lucru pe care l-au făcut: ne-au dat voie să ieșim din vagon, să ne spălăm și ne-au dat apă. Apoi ne-au urcat iarăși și - spre Auschwitz. Interesant e că atunci când mergeam, vedeam pe ferestruica aia niște oameni Îmbrăcați În haine vărgate și ziceam: „Oare ăștia ce-au făcut?”. Vedeam și soldații de lângă ei. Nu ne-am Închipuit ce o să se Întâmple cu noi. Aici e o greșeală foarte mare a americanilor și a rușilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mult. Acolo am urcat cumva În vagoane pentru vite, acoperite, cu obloanele trase, circa 70 de persoane Într-un vagon mic, cu o fereastră mică și cu sârmă ghimpată, ca să nu putem fugi de acolo. Dar cum să ieși pe ferestruica aia? Am pornit fără mâncare și am mers patru zile și patru nopți, iar pe 29 mai am ajuns la Auschwitz. Nu se poate descrie ce a Însemnat pentru 70 de oameni, bătrâni, bolnavi, femei, copii, fără apă, fără mâncare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
în pivniță să tai lemne. Servitoarea plecase la țară, îi murise mă-sa. Când mă uit... știam că în pivniță abia aveai loc să pui lemnul pe butuc... acuma, loc berechet... Mă uit eu mai bine... știam că abia vedeai ferestruica.... ferestruica mică era degajată și toate lemnele din partea aceea, un perete întreg, lipseau. Mă uit mai bine și văd că și peretele stivuit din stânga era înjumătățit... Am înțeles într-o clipă ce se întîmplase. De la cărți și lucrurile mele personale
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pivniță să tai lemne. Servitoarea plecase la țară, îi murise mă-sa. Când mă uit... știam că în pivniță abia aveai loc să pui lemnul pe butuc... acuma, loc berechet... Mă uit eu mai bine... știam că abia vedeai ferestruica.... ferestruica mică era degajată și toate lemnele din partea aceea, un perete întreg, lipseau. Mă uit mai bine și văd că și peretele stivuit din stânga era înjumătățit... Am înțeles într-o clipă ce se întîmplase. De la cărți și lucrurile mele personale de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dormitul. Totul era murdar, împuțit. Măcar să-ți fi putut peria dinții. Nici vorbă. Era interzis. Fiecare își păstra, în gamelă, după zisa cină, puțină apă de băut. De fapt, nu aveai după ce s-o bei. Dimineața, când lumina pătrundea prin ferestruică, găseai în gamelă mai multe ploșnițe înecate. Să le plângi de milă. Din cauza lor, nu dormeam noaptea și mă învârteam în micul spațiu, făcând cât mai puțin zgomot. Lăsam ploșnițele să se înfrupte din ceilalți trei colocatari ai celulei. Mai
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
care era sortit să fie în permanență izolat și mereu singur în celulă. Îl auzim pe Bușcu țipând cât îl ținea gura: - Un' te uiți bă, Coposule? Un' te uiți? Am sărit la postul de observație, adică pe pat, la ferestruică, ca și ceilalți. Coposu se uita într-adevăr în sus la una dintre ferestruici. Probabil că cineva îi făcuse un semn sau un "psst", cu intenția transmiterii unui mesaj. Presupun că țipetele lui Bușcu îl enervau. Coposu continuă să se
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
auzim pe Bușcu țipând cât îl ținea gura: - Un' te uiți bă, Coposule? Un' te uiți? Am sărit la postul de observație, adică pe pat, la ferestruică, ca și ceilalți. Coposu se uita într-adevăr în sus la una dintre ferestruici. Probabil că cineva îi făcuse un semn sau un "psst", cu intenția transmiterii unui mesaj. Presupun că țipetele lui Bușcu îl enervau. Coposu continuă să se uite în sus și-i răspunde calm, dar tare și apăsat: - Caut de unde să
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
a unor experiențe pe care le făcuse și nu le uitase, învățase că în zilele de restriște ale iernii putea găsi un ajutor prețios la sectorul politic al închisorii. Gogu venea și începea să bată cu ciocul în una dintre ferestruici, insistând până se făcea auzit. Fereastra se deschidea și cioroiul intra și se așeza prietenos pe umărul unuia dintre locatari. El vroia să i se dea ceva să-și potolească foamea și politicii nu putea să răspundă cerințelui lui. Dar
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
buhăită a moacei lui tinere și frumușele, iar un trup cu mult mai greoi poartă capul obosit. Mariana și Wakefield l-au Întîlnit pe Anton la o vînzare de vechituri; Wakefield pusese ochii pe o cutiuță de lemn, cu o ferestruică pe capac prin care se putea vedea o bancnotă de un dolar, Mariana voia o păpușă cu păr blond, cîrlionțat. Rareori se Întîmpla ca interesele lor să conveargă În același loc și Wakefield s-a simțit bine pînă cînd cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de un rîcÎit ciudat. Wakefield se ridică În capul oaselor În pat și se uită la ceas. Ecranul digital este gol; poate că a ieșit din priză. Ciocănitul și rîcÎitul devin din ce În ce mai puternice; Wakefield se duce În baie și deschide ferestruica ce dă spre curtea vecină. Vecinul lui, pe care l-a văzut, dar pe care nu l-a Întîlnit niciodată, stă pe o scară, ciocănind În zidul de cărămidă pe care curtea lui Îl Împarte cu dormitorul lui Wakefield. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să fie conservată, dar restauraționistul Îndepărtează secretele casei și ucide strigoii care și-au găsit aici sălaș de-a lungul timpului. Și, În acest proces, Îl ucide și pe Wakefield. Cam la vremea celei de-a doua reconstrucții, Wakefield deschide ferestruica de la baie care dă spre curtea vecinului și răcnește: — Stop! Oprește imediat zgomotul ăsta infernal! Muncitorii Își ridică privirile din cărămizile lor și restauraționistul apare imediat pe schele. — Nu-mi Înjura oamenii! țipă la rîndul lui. SÎnt meșteri zidari! Meșteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la moartea ei. Fără să știe cum, Wakefield reușește să adoarmă, se pare, pentru că atunci cînd deschide ochii, afară este dimineață. Aude ciocănitul, apoi o voice de femeie. Ea imploră „Te rog... nu... nu face asta...“ Wakefield se bulucește la ferestruica de la baie. Și iată-l pe maniac stînd pe schelă, cu un ciocan În mînă. E singur. Wakefield nu mai aude vocea femeii, dar e sigur că nu a visat. Nebunul a făcut o jertfă de sînge. E sigur! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Soapes, iar temnicerii mă cunosc numai ca Jim Cânepă. Am studiat pe ruptelea, și cu zel arzător, filosofie, jurisprudență și medicină, până și teologie. Și iată-mă aici, biet nebun, și știu tot atât cât știam și Înainte. De la o ferestruică am asistat la nunta regală, cu cavalerii cu cruce roșie jucându-și caii, În sunetul trâmbițelor. Eu ar fi trebuit să fiu acolo să sun din trâmbiță. Cecilia știa asta, și Încă o dată Îmi fusese sustrasă răsplata, ținta. Suna William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mică, neștiută. Are un singur iubit, căruia nimeni nu-i cunoaște existența. Și dacă cineva, care nu este el, vrea s-o violeze și să-și pună mâinile lui murdare pe ea, se răzvrătește. Ea Își cunoaște iubitul, deschide o ferestruică mică și se arată o clipă. Și imediat se ascunde, iar Cuvântul Torei se dezvăluie numai aceluia care o iubește. Iar noi am Încercat să vorbim de cărți fără iubire și În derâdere...“ Belbo Îi umezise din nou buzele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
căzuse În luptă, iar Terzi era rănit. Apoi, Într-o după-amiază, se auziseră zgomote de motorizate, cântece de victorie, lumea alergase În piața mare, de pe șoseaua națională soseau primele contingente, cu pumnii ridicați, cu drapele, o agitare de arme pe ferestruicile mașinilor sau de pe camioane. De-a lungul drumului, lumea Îi acoperise deja pe partizani cu flori. Deodată cineva a strigat „Ras, Ras“, și Ras era acolo, ghemuit pe aripa din față a unui camion Dodge, cu barba zburlită și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
stelele reclamelor de lux, în timpul pauzei de masă de la ora trei dimineața. Lume multă, bogată, fericită (cel puțin așa pare la o primă vedere), femei superbe care beau șampanie franțuzească le pot vedea fugar surâsul senzual și spatele decoltat prin ferestruica prin care mi se livrează farfuriile murdare. La sfârșit, duminică dimineață spre prânz, patronul, un italian care a făcut avere în Caraibe, servește întregii echipe șampanie. Suntem toți atât de obosiți, încât nici măcar nu putem face conversație. Ora 4.30
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lupul peste noi...! Atâta am apucat să strig... Și, dintr-un salt, mă repăd spre găzuțul care ardea pe prichiciul sobei, stâng mucul de lumină care pâlpâia sfielnic și ne tragem amândouă, eu și Profira, la marginea pervazului celor două ferestruici, să vedem ce face namila aceea, vine spre noi, ori stă și așteaptă să ieșim afară; amândouă nu conteneam să facem cruce cu limba, zicând în șoaptă rugăciunile la ceas de primejdie și rugându-l pe bunul Dumnezeu să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Era o Închisoare mare, pă patru sau cinci nivele, cu celule de-o parte și de alta. Mijlocul era gol, cu plasă de sârmă... Fiind foarte mulți arestați, toate celulele erau pline... Deși mai reușeam să vorbim pe-afară pe la ferestruici, n-aveam nici un fel de legătură cu familia sau cu exteriorul... Absolut nimic. Eu cel puțin, În această perioadă dă la arestare până la eliberare, n-am avut nici o legătură: nici pachet, nici scrisori, nici vorbitor, nimic, nimic. V-au bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de pușcărie... Dimineața la ora 5 deșteptarea, la 10 seara stingerea. N-aveai voie să stai Întins pe pat, decât la marginea patului. Aveam tineta aia, că așa se numea hârdăul ăla În cameră, unde ne făceam nevoile. Era o ferestruică mică cu gratii și când a venit vara... număram În palme, cât are spațiu fiecare... Așa. Și treceam la fereastra aia care era cu gratii ca să luăm aer..., și până număram la o mie stăteam la geam... Când ajungeam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că și ceilalți se treziseră deja și că Îl auziseră. Deschise larg ușa odăii sale, cuprinzând cu o privire nerăbdătoare interiorul micii chilii. Părea să fie totul acolo. Își controlă scrierile, adunate Într-un teanc pe masa de scris, În dreptul ferestruicii, și prețiosul manuscris al Eneidei. Își trecu mâna peste pergamentul uzat de nesfârșitele consultări. Erau toate, da, dar nu În ordinea În care Își amintea că le lăsase. În timpul cât lipsise, cineva pesemne că Îi cotrobăise, căutând să-i afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]