606 matches
-
nu o Îngrijora deloc. Știa un loc ferit, greu accesibil, unde costumul de baie era un moft. Apoi, studenții de la Arte erau obișnuiți cu nudurile și cu nudismul. Drumul spre acel loc, numit de ea golf, trecea prin pădure, printre ferigi și ciuperci. Călca rar. Nu părea grăbită. Avea timp să privească În jur și să verifice dacă toate erau la locul lor, cum face tot omul când se Întoarce acasă sau Într-un loc cunoscut. Nici el nu era grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care Eric și-l amintea despre parcările nemarcate, tunelurile de acces și locurile subterane ce alcătuiau ne-spațiul. Am învățat cum să creez fluxuri conceptuale false și cum să le scurtcircuitez pe cele existente, cum să-mi înfășor capul în ferigile și lichenii ideilor străine și cum să-mi ung pielea și hainele cu noroiul și iarba altui eu până când am reușit să devin invizibil după bunul meu plac, până când oricine sau orice se putea uita drept la mine fără vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încolțirea plantelor, într-un verde foarte crud, adaptate la umbra frunzelor de fag. În locurile în care oamenii n-au ținut cont de importanța pădurii și au defrișat, au apărut minunate poieni, unde pe lângă ierburile verzi, apar plante ca: lumânărica, feriga, limba șarpelui, pedicuța, barba ursului, lăcrămioara, fragii, traista ciobanului și multe altele. Mai târziu, după ce coroanele fagilor s-au îmbrăcat complet cu frunze, apar zbârciogii, după care bureții de perj, apoi lichenii dar mai târziu. O dată cu venirea verii se nasc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
modifică și se simțea goală în întregul ei. A observat o poieniță plină cu flori, în care s-a retras imediat pentru refugiu, dar s-a împiedicat într-un pâlc de rogoz păros, amestecat cu trestioară și câteva tufe de ferigă, la umbra cărora se retrase prepelița, care a început să strige după ajutor bărbătușului ei: -Ajutor, pitpalacule! Ajutor! Salvează-mă! -Ce s-a întâmplat ? a întrebat pitpalacul. -Ferește-mă de pedeapsa acestei zâne, zise prepelița, pitpalacului. -Dar ce rău ai pricinuit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Yule fericite!”, un fel de ”Crăciun fericit!” În Australia, oamenii petrec Crăciunul în timpul verii. Astfel, cum am spune noi, nu există nicio atmosferă de sărbătoare, dat fiind faptul că nu există zăpadă. Oamenii își decorează casele cu frunze de palmier, ferigi și cu flori colorate care apar în acea perioadă. Australienii iau masa pe plajă sau fac un grătar în curte. Pe data de 6 ianurie, australienii organizeză o nouă petrecere pentru sfârșitul sărbătorilor de Crăciun. Chinezii pot vorbi și ei
Află cum îşi petrec Crăciunul alte popoare din lume () [Corola-journal/Journalistic/67680_a_69005]
-
de cuvinte. Douăsprezece la număr, cîte zodiile, sînt aceste poeme minimale, închipuind abia un contur pe cerul mîzgălit cu petarde al deceniului patru. Unele sînt încercări fără pretenții mari, mizînd pe sonoritatea unor rime: "Visul/ În iederi,/ În stele,/ În ferige grele,/ A'nflorit/ Și-un pas de înger/ L-a strivit." (Spic). Altele, dimpotrivă, trag oarece profit din anecdotă, fie ea cu biblice ecouri: "Strălucitor în moarte, sub fibre iată-un os/ Din care se'ntregește acest schelet de om
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
văd în ele apărînd, din senin, evantaie sau piepteni cu rama largă și curbată ca o coadă de păun. Nu pot scăpa de gîndul că am mai fost aici, în curtea interioară, sub palmierul cu scoarța păroasă din care țîșnesc ferigile de un verde umed, întunecat. Se urcă în mine sîngele călduț și sărat ca un plîns. Katharina vede. Mi se face rușine. încep să vorbesc fără oprire despre gustul roșiilor din România. Același zîmbet fix al lor și brusc încep
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
globale este la poli. De exemplu, cercetătorii au descoperit pe fundul oceanului, în apropiere de Wilkes Land, pe coasta de est a Antarcticii, polenul fosilizat al unor plante care trăiesc în zone diferite: o zonă de păduri tropicale, dominate de ferigi, palmieri, si o zona montană, cu fagi și conifere. Acest polen arată că temperaturiile medii pe costă de este a Antarcticii, erau de circa 16 grade Celsius, iar vară ajungeau la 21 de grade Celsius. Iernile aveau peste 10 grade
Istoria unei Antarctici pline de palmieri () [Corola-journal/Journalistic/66153_a_67478]
-
drumul, mamă, mă doare. Helene nu-i dădu drumul, alergă, se împiedică, pânze de păianjen i se lipiră de față, alerga ținând coșul în față, ca și cum acesta ar fi putut îndepărta pânzele de păianjen. Pădurea se mai rări, aici creșteau ferigi și ierburi, aici aproape că nu bătea vântul, nu trebuiau să se oprească, trebuiau să meargă mai departe. Nu era o vită, era un om, poate că aceia erau oameni, acolo, pe șine, care putrezeau și duhneau. Deținuți, cine altcineva
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
Părul Venerei, cel mai bun roman, spune critica internațională, a lui Mihail Șișkin, publicat de Curtea Veche, în traducerea Antoanetei Olteanu. Abia lansat în România, în cadrul unui eveniment găzduit de Artmark, romanul își ia numele de la capelvènere, o specie de ferigă de climă caldă, care în Italia crește spectaculos și spontan, pe când în Rusia este o pretențioasă, sensibilă plantă de interior. Firește, metafora aceleiași vieți în pământuri diferite e transparentă, dar amănuntul e și o reminiscență a lecțiilor de botanică ținute
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
jderi prin care rătăceam mai ieri? Cărări înguste, grote, salturi, fugi... Și gleznele-ți ostatice-ntre rugi... Printre lumini, lumină tu fiind, brațe de rai simțeai cum te cuprind, O clipă ai fi vrut să strigi, stăpână peste liniști și ferigi, te-o auzi cu unda-i vreun izvor și-ți va sări în ajutor, Ții minte, ai fi vrut să zbori și-ai implorat și vânt și nori să te ridice spre iubiri, mereu mai sus, de subsuori? Acolo unde
Poeme by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/2471_a_3796]
-
șagă la suprafață, se adeveresc în secret. În fine, care spun, deodată, și mai mult, și mai puțin decît se cade să auzi, și mai crud, și mai banal, de parcă întreaga lume-a prozei s-ar tot spori, ca o ferigă, pe-o litotă. Firește, generalizez nepermis, nu tot romanul ascultă de jocul ăsta de durități molcomite viclean, ca să se-arate cu-atît mai perfide, dar unul, foarte recent, o face sigur: Un an în Paradis, de Liliana Corobca, apărut la Cartea
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
cea din stînga. eram doi cai înhămați la o droșcă. aveam stații speciale unde ne opream, cum își marchează catolicii drumul calvarului, al nostru era frumos presărat cu molizi tineri, cu margarete și cărăbuși de mai. cînd am ajuns la ferigi m-a cuprins o pioșenie mare de tot că abia mă țineam să nu rîd - așa m-apucă pe mine în biserică, parcă lătra cățelul pămîntului sub crucea de piatră, rusul alb purta o cămașă albastră moale și caldă, m-
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
vor putea achiziționa lăcrămioare și anemone înflorite (la ghiveci), begonia, streliția (chiar și de 2 m), dracena, Yucca, areca, primula, mandarini și lămâi, camelii, anthurium, ficus, diffembachia, orhidee, spatiffilium, bambus, bonsai (există chiar și un exemplar de 1,5 m), ferigă, cactus, guzmania, kroton, mușcate, fucsia, petunia și altele. În perioada mai sus menționată, programul expoziției va fi între orele 8-20. Intrarea este liberă. Informații suplimentare se pot obține la telefoanele 0256/220 260 și 0257/287 821. C. Blada ochi
Agenda2005-13-05-general11 () [Corola-journal/Journalistic/283536_a_284865]
-
de istorie, prin păduri mici, uitate, în miniatură, având multe răni și rupturi împarte lumii binecuvântări cu ură. Craniul vechi, de timp abandonat, transformat parțial în pământ, din umbră mereu a guvernat necălcând din destin un cuvânt. Craniul răsfățat de ferigi, pictat în nuanțe de mov și de verde, de-l atingi ca premiu o să câștigi timpul pierdut, care de-acum o să te dezmierde. OMUL CRESCUT DIN LEMN Omul care a crescut la întuneric, în lemn, urlă ieșind pentru prima oară
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
ieșind, părăsind adăpostul lemnos, află despre mersul vieții că, iubind te transformi din fibre, în carne, sânge și os. PĂMÂNTUL SCOICĂ Pământul scoică îmbălsămat cu flori cerești și miez de foc, într-o secundă a-nviat din praf de stele și ferigi ce stau pe loc. Pământul scoică ce devine artă, sinelui interior secvență, este a noastră sfântă cartă, și ai de o respecți, plenară indulgență. Pământul scoică se distruge prin seacă exteriorizare, oamenii-țeapă pot să-ndruge ce vor, spre defăimare. Pământul
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
deschid iar cele două lumi comunică. Este o noapte magică în care plantele tămăduitoare au cel mai mare leac, florile câmpului au cel mai puternic parfum, iar luna are cea mai frumoasă lumină. Este singurul moment din an în care feriga face o floare albă, strălucitoare ca o stea, ce în zorii zilei dispare. Se povestește că cine o vede capătă puterea de a citi gândurile oamenilor și de a afla comorile ascunse... În Noaptea de Sânziene înflorește și “iarba-fiarelor”, care
Bate la poartă Noaptea de Sânziene…. [Corola-blog/BlogPost/92417_a_93709]
-
literatură din județ, în special iubitorilor de poezie. De aproape patru decenii, de la debutul în revista Tribuna, din 1974, Mariana Pândaru s-a dedicat literaturii și a oferit cititorilor volume valoroase de poezie (Dincolo de râu, câmpia - 1987, Salt mortal - 1992, Ferigi înzăpezite - 1996, Lacrima de ambră - 1998 etc.), interviuri, note de drum etc. Mariana Pândaru a fost și este o prezență activă în publicistica hunedoreană de după 1989, în special în paginile ziarului Călăuza, înființat în anul 1991 de regretatul Valeriu Bârgău
„Cartea florilor – The Book of Flowers” [Corola-blog/BlogPost/92852_a_94144]
-
la stînga binișor și alți trei pași la dreapta lor“ epopeile noastre, un Ulisse cu cobilița pe umeri Îmi parcurge cu picioarele goale memoria. Se răcește cafeaua de atîta liniște. El doarme. Îl duce o apă molcomă printre maluri de ferigă și maghiran. O dimineață de luni poate să fie orice; un ziar, o pîine, un aviz de plată, o sonerie. Na, că sună. Blestemat gîndul ăsta care cheamă din ce În ce mai des Întîmplarea. — Imediat, doamna Oprișan, o clipă să-mi pun ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei Într-un pat vesel și drăgălaș la ora cinci cînd febra atinge nivelul maxim. O, țigară săracă și stoarsă de spermă ce vizitatori mai aduci În confesionalele creierului, cu brize răcoroase mai fac feriga să tremure și cangurul să-și Închidă bine puiul În marsupiu pînă la trecerea acestei mărunte furtuni iluzorii pe care un grup de celule Încearcă s-o reaprindă zadarnic. O, Poldi, Poldi, noi doi nu vom ști niciodată unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
năvalnic la vale. Zgomotul apei se auzea înfundat, atenuat de pereții ravenelor. Malurile verticale păreau formate din coloane butucănoase din calcar cenușiu. Deasupra, deoarece lumina soarelui pătrundea nestingherită de frunziș, de sub covorul de frunze veștede ieșeau firișoare de iarbă și ferigi ce se aplecau peste adânc. Privi în jos la apa ce se năpustea înspumată printre bolovanii de pe fund. Îi era imposibil să treacă pe acolo. Distanța dintre maluri era prea mare iar pereții verticali nu puteau fi coborâți. Dacă voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deschise o poiană largă, aproape circulară. Soarele strălucea intens, deasupra muntelui, aruncând o lumină crudă peste pădure. Sânzienele crescuseră în pâlcuri înalte până la nivelul capotei, iar printre ele se vedeau smocuri de mierea ursului. De sub umbra copacilor, tijele lungi ale ferigilor se aplecau spre lumină. Opriră acolo, chiar la marginea poienii și coborâră din mașină. Era liniște și în aer plutea un miros plăcut de flori sălbatice. Ileana păși prin iarba înaltă și se apropie de copaci. Doi bușteni groși, albiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemîna lui, nu, Într-adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa cerul, apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemîna lui, nu, Într-adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa cerul, apa, focul, poți visa un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
am văzut coborând o fată. O adevărată rază de soare. Privi încet în dreapta și-n stânga, ca pentru a cântări lucrurile. Nu se mai auzeau loviturile tunurilor și bubuiturile obuzelor. În aer încă se mai simțeau căldura toamnei și seva ferigilor. Avea la picioare doi săculeți de piele maronie ale căror fermoare de cupru păreau să ascundă mari mistere. Ținuta ei era simplă, fără efecte sau înflorituri. Se aplecă puțin, ridică cele două trăistuțe și dispăru ușurel din raza privirii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]