858 matches
-
sfinție ta, că doar n-are să prindă rădăcini acolo! SISOE: De bună seamă! (șterge bobul de poala anteriului. Mută. Habacuc dă semne de nervozitate, mută și el. Pafnutie se așază lângă Sisoe, cam împingându-l spre margine. Sisoe se trage ferit, se ridică și se îndreaptă spre cei trei rămași nemișcați la locul lor. Habacuc și Pafnutie joacă foarte concentrați, cu scurte exclamații. Sisoe trece la ucenici, le potrivește cămeșoaiele la gât, îi netezește pe cap, scoate din buzunar o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în matale, moș Dumitre. Ca-n cuiul cel de tei. Ce mai? Eu am băgat, însă, de samă că tu ești tare supărat pe ulcica ceea cu vin. O ții în mână de când ai venit, da’ nu-i goli-o ferita sfântului. Ori vorbesc la Petrache, ori la părete, tot una i. Ia mai întreab-o de sănătate. Moș Dumitre, drept să-ți spun, omului nu i se mai urăște cu matale. Numai că eu mai am treabă și nu pot să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vine asta, jupâne? Mai multe nu pot să-ți spun, că, dacă află unii, mâinepoimâine mă trezesc cu magazia și casa arzând. Ferească Dumnezeu! Jupâne Ștrul, eu am o treabă cu dumneata. Putem sta de vorbă într-un loc mai ferit? Amu’ nu poți fi sigur de nimic. Spune ce treabă ai cu mine, că aici nu ne aude nimeni. Apoi, uite la țâdula asta. Îi de la agronomul liceului. Citește-o și spune-mi ce-i de făcut. Angrosistul a luat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să stai de vorbă cu un om, trebuie să te uiți în dreapta și în stânga, să nu te vadă mai știu eu cine. Ai dreptate, nașule. Numai că acolo sub nuc nu l-aș mai aduce pe mutul ista de Petrache ferita sfântului. Astăzi nu o scos o vorbă... Măi Costache, ce era să mai spun și eu? Am ascultat cu gura căscată ce spunea inginerul și nu-mi venea să cred că e adevărat. Dacă trăia tata, parcă l aș fi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dintre noi doi? Îi greu de spus, dar știu sigur care-i băgăciosul. Știți că Petrache aista nu mă lasă nici să răsuflu? Poate... așa... la vreme de seară... aș merge și eu la vreo mândră. Da’ am chip? Nuuu! Ferita sfântului. Uite cine vorbește de mândre. Să-l pici cu lumânarea și nu s-a uita în stânga sau în dreapta. Atâta știe: primăria și Măria. Adică Măriuca. Așa și trebuie. Până una alta, ia poftiți colea, în jurul mesei. Tu, Costăchele, știi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-o apoi pe Măriuca să înhame armăsarul la căruță și au pornit... Inima lui Ion era cât un purice. „Ce mi-a face Măriuca când va da cu ochii de Costăchel? Da’ nici adevărul nu puteam să i-l spun. Ferita sfântului”... Când au ajuns, Ion a deschis ușa bucătăriei și a lăsat-o pe Măriuca să intre. El s-a retras. Din spatele ușii, a auzit strigătul prelung și disperat al Măriucăi: Costăcheleee! Ce-ai pățit? Cine te-a lovit? Liniștește
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
uită la hulubașii iștia! Nici nu le pasă de bietul armăsar, lăsat flămând și însetat în ploaie. Ba mai rău... Își lasă aproapele să moară cu o sete de zile mari! Apoi așa-s vecinii. Nu te lasă să trăiești, ferita sfântului... Și dacă tot ai adus vorba de sete, fă bine și adu o bardacă încoace, că tot mă așez la masă acușica - i-a întors vorba Costăchel. Vezi tu, Măriucă? Mehenghiu ista de Costăchel m-o invitat la masă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
iritată și-i face semn să tacă și să treacă În pat, șoptindu-i că erau niște țigani-cerșetori, care puteau fi și "dintrăia". El pricepu imediat și pâș-pâș țopăi spre dormitor, cu discreție În mișcări, ca o pisicuță ce calcă ferit, ocolind băltoacele. Urcă În pat și, cu umerii ușor ghemuiți, se strecură sub mâna mamei ca sub o aripă. Asta-mi place mie mult fiindcă, de fiecare dată când o văd, nu știu care mă ține În brațe mai tare tu sau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alb roziu, nu mai Înaltă de-o șchioapă, cu chip de copil. Între umeri avea o pereche de aripi de toată frumusețea, foarte fine, asemănătoare cu cele ale libelulei. Era lipsită de viață. Preotul-călugăr a dus-o Într-un loc ferit, departe de ochii lumii (Începuse să-și schimbe culoarea, Învinețindu-se treptat). A ales grăbit un spațiu umbros, sub gardul Înalt, străjuit de plopi și acoperit cu iederă, pe care l-a aghezmuit bine. Apoi a Îngropat cu grijă și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
încerca, permanent, să-l respingă. Dacă văzu ea și văzu că nu scapă de agăseala Hăhăianului, acceptă să stea la taifas cu el, fie pe timp de zi, fie mai pe înserat. Își găsiseră o bancă, la un loc mai ferit, în parcul public, numit Copou. Încet-încet, ajunse să o conducă acasă. La scurtă vreme, după prima vizită până la poartă, avu bucuria și norocul ca Licurica să-l invite înlăuntru. După niște discuții flecuriste, el îndrăzni să-i sărute mâna. Apoi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în timp ce în cealaltă mână învârtea luleaua goală. Moș Dumitru îl urmărea cu nerăbdarea zugrăvită pe chip. „Uite așa îmi face de fiecare dată când îl rog să spună ceva. Mă fierbe ca pe fasole. N-a ieși din pasul lui ferita Sfântului. Până nu și-a umple luleau cu iarba dracului, până n-a scoate din pungă cremenea, amnarul și iasca ca să-și aprindă hornoaica nu scoate o vorbă. Așa i-i feleșagul. Trebuie să am răbdare și pace” - gândea moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i și grijă multă. Asta s-o știți de la Aizic, care a mânuit multe parale, dar... tot sărac îi. Pâcu a aruncat o cătătură către moș Dumitru, care părea să spună: „Ai auzit vreun ovrei să spună că are parale? Ferita Sfântului!” După ce a numărat banii în mâinile lui moș Dumitru, Aizic a prins a vorbi: Mie îmi pare rău că de azi înainte nu veți fi tot dumneavoastră la cârma cărăușilor, că...nu știu cum să spun, dar vă așteptam cu fiecare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
angrosistul a comentat în felul lui: Măi, măi! Ați încărcat ca în zilele cele bune! Nu vă gândiți la bietele dobitoace... Da’ ce mă mir eu ca prostul? Ce? Moș Dumitru și cu Pâcu încărcau mai puțin pe vreme rea? Ferita Sfântului! Ei știau una și bună... Atâta îi trebuie ovreiului Aizic? Atâta încărcăm și gata! Apoi așa ne-am gândit și noi. Ce, vaporul te așteaptă să-i aduci cu chila? El pleacă și jupânul Aizic îi bun de plată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sufletul când a simțit zvâcnetul lui Hliboceanu. „Așa, băiete. Mișcă-te! Destul ai stat ca de piatră. Trezește-te! Lasă că om afla noi cine îs lotrii care te-au lovit câinește! Să nu creadă ei că îi vom ierta, ferita Sfântului!” S-a apucat apoi să-i înfășoare capul cu pânza pregătită. Fâșia albă scotea și mai mult în evidență frumusețea bărbătească a chipului lui Hliboceanu. În timp ce își admira opera, buzele lui Hliboceanu au îngăimat un singur cuvânt: „Apăăă!” Cotman
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la Crâșma din drum, unde tragem noi peste noapte. De unde au știut că primiți banii vinerea și că îi porți dumneata? Ei ne urmăresc de multă vreme... I-am mai văzut la Crâșma din drum, stând la o masă mai ferită, dar ne-am închipuit că sunt și ei niște drumeți care cinstesc o cinzacă de rachiu acolo. N-au intrat în vorbă cu noi niciodată. S-or fi nimerit și în vreo vineri seara, dar nu i-am băgat în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a mii de kilometri cenușii, pe care i-a așezat treptat Între el și craterul Îngropat de buruieni ca pe un pansament. Moartea Alfinei l-a făcut să urască fără leac seminția ucigașă a oamenilor. Ziua se trăgea către locuri ferite, În general parcări mari, fără plată, iar serile se strecura În târguri auto, unde prezența sa trecea neobservată. După lăsarea Întunericului, ținea cuvântări automobilelor venite să-l asculte, Îndemnând la nesupunere și la stârpirea ticăloasei rase bipede. Nu-și mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
copii de crescut, soțul o părăsise de doi ani, așa că nu-și poate permite să moară ca proasta, mai ales cînd i se oferă șansa de a trăi. Am rugat-o să facă ce trebuia făcut Într-un loc mai ferit, ca să nu ne șocheze emoțional. N-am să-ți pot spune cu precizie ce a făcut, cum a procedat concret, pentru că n-am fost de față. S-au retras amîndoi Într-un loc mai ferit, iar noi, ceilalți, așteptam rezultatul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
făcut Într-un loc mai ferit, ca să nu ne șocheze emoțional. N-am să-ți pot spune cu precizie ce a făcut, cum a procedat concret, pentru că n-am fost de față. S-au retras amîndoi Într-un loc mai ferit, iar noi, ceilalți, așteptam rezultatul, destul de Încordați, recunosc. După un timp, ea a revenit transpirată, nervoasă și ne-a spus: nu vrea, nu mă lasă - se opune! Cum adică, se opune? Doar el s-a oferit! se miră unul dintre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rezervîndu-și o cursă charter spre Cuba, își amintește domnul Președinte. — Eu nu opresc pentru nimic în lume, zice Sena, trecînd prin dreptul unei table de intrare în localitate. — Sîntem deja în Urziceni, remarcă domnul Președinte, trecînd în revistă fabricile de ferită, de cărămidă, tutun, ulei și zahăr, înșirate în stînga și-n dreapta pe marginea șoselei. Asta înseamnă că mergem într-un ritm bun, să ai numai grijă la radare, îi recomadă lui Sena, e adevărat că cu cît ajungem mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fețele, mai rău decît regimul Piticului ce-ar putea să urmeze? încearcă să se mai încurajeze puțin dîndu-și seama că a ajuns la gura de metrou. O să-și tragă puțin sufletul înainte s-o apuce mai departe, e un locșor ferit și are avantajul de a fi situat exact în buricul evenimentelor, se gîndește coborînd cîteva trepte, lăsîndu-se pe vine, doar atît cît să nu fie observat și cît să mai poată privi în direcția Baricadei prin spațiul îngust dintre parapet
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e un secret? Simte cum i se taie picioarele, tocmai ți-ai văzut munca de ani de zile spulberată, se gîndește, trebuie să-mi pun ordine în gînduri, începe să le explice dînd să se îndrepte înspre un loc mai ferit. Așa nu merge, să tragi chiulul tocmai acum, măcar privește și ia notițe, cel puțin atîta poți să faci. Cască ochii, adulmecă, ciulește urechile, lucrurile se pare că nu stau chiar atît de rău: aglomerația din jur e tot mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lui Ben a luat o Întorsătură dramatică după ce s-a Îndrăgostit nebunește de o prostituată care ,,făcea trotuarul,, noapte de noapte În zona Gării de Nord. În câteva rânduri, În mașina lui, retrasă și apărată discret de Întunericul nopții Într-un loc ferit, s-a consumat În grabă un act sexual fără istoric, fără sentimente, lucid și pervers ca Însăși natura umană. Prostituata, era o făptură subțire, cu părul blond și ochi albaștri Încercănați . Nu era frumoasă, dar delicatețea ei răspândea o undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
seama că matematica ei nebunească Îmi dădea un răgaz de o noapte În plus. Am coborât panta care ducea la Bursă și la râul care străbătea orașul. Fundația pentru Cercetări Sexologice este pe malul celălalt al râului, Într-un colț ferit al unui parc bogat În vegetație. Din cauza domeniului de interes al fondatorilor săi, locul e bântuit de zvonuri care mai de care mai incredibile. De obicei când trec pe acolo cu bicicleta, văd oameni care se opresc pe trotuarul din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rău că nu i-am acceptat invitația la cină. — Froehlich? Nimic. Întorcându-și scaunul, Else Oloaga mă rugă s-o Împing mai departe. Poate nu-i plăcea mirosul dinspre bucătărie sau voia să ne continuăm discuția Într-un loc mai ferit. Ne-am deplasat Încetișor prin curte. Un roi de muște, planând În văzduh, Își executa ritualul din fiecare seară, șovăind, ca și când s-ar fi aflat Într-un moment de impas. Else făcu cu mâna; băieții dădură din cap cu Îndârjire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
n-ai avea atîția bani? M-aș simți iubit mai puțin pufnește Radu, eliberînd-o, întorcîndu-se în cameră. Peste vreun sfert de oră, cînd se reîntoarce și ea, Paula îl găsește stînd la fereastră, în întuneric, privind afară, pe lîngă draperia ferită puțin. Degeaba te-ai supărat, Radule. La mine de ce nu te gîndești? Tocmai că mă gîndesc cam mult. Știu eu cum e cu frumoșii ăștia care, pe deasupra, mai și insistă. Și-ncă la cine!... "Și-ncă la cine !..." repetă Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]