703 matches
-
La mijlocul deceniului patru, scriitorul (critic și istoric literar, prozator și poet) este o personalitate notorie a vieții literare, la numai 30-35 de ani. Delimitările sale succesive de E. Lovinescu, de "Gândirea", de avangardiști și de "noua generație" vor constitui un ferment activ al clarificărilor estetice atât pentru sine însuși, cât și pentru literatura interbelică în ansamblul ei. G. Călinescu face distincție între faptul de a fi cronicar literar, a fi critic și a fi istoric literar, deși, bineînțeles, între aceste preocupări
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
mai slabe, care vorba lui Pirgu din Craii de Curtea-Veche al lui Mateiu, - alt specialist în ticăloși -, au părțile lor, iar multe dintre ele mă relaxează, mai ales dacă cîntă Nelu Ploieșteanu cu Orchestra de la Șarpele Roșu și nu cine știe ce ferment manelist cu nevralgie duioasă pe coarde. Vă recomand acest film, pe actorii lui reali îi cunoașteți deja. PS: Toate cacofoniile din această cronică au fost deliberate și mi-au plăcut.
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
și proiecte ale unor ONG-uri, asociații 1, cursuri și materiale universitar-academice (Zamfir, 2000) sau acte guvernamentale care operează cu sintagma respectivă. Iau naștere controverse lamodul explicit sau implicit în legătură cu rolul posibil al dezvoltării comunitare, al noilor actori ai dezvoltării. Fermentul care susține dezbaterea este dat în bună măsură de oportunitățile de rezolvare a unor probleme sociale locale prin programe de combatere a sărăciei sau de dezvoltare care deschid drumul spre resurse, în funcție de capacitatea comunităților locale de a se autoorganiza sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
sufletului național ca aceasta“, constata revista mai sus menționată, cu vădită exagerare. Concluzia era apocaliptică: „Dacă popoarele Europei nu se vor ridica Împotriva inamicului comun, care‑și dezvăluie planurile secrete În această carte, civilizația noastră va fi distrusă de același ferment de descompunere care a nimicit civilizația antică de acum două milenii“. Cinci ediții succesive vor sta mărturie În privința ecoului nemaivăzut În rândul cititorilor. În ce privește autenticitatea, nimeni n‑a pus‑o vreodată la Îndoială, Antichristul lui Nilus, pe baza căruia s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
idealizată, aflată în opoziție radicală cu „lumea”, ci redevine „sufletul însuși al lumii”, după extraordinara metaforă din Scrisoarea către Diognet (secolul al II-lea). Dihotomia Biserică/lume se vede înlocuită prin formula, consacrată de Vatican II, „Biserica în lume” și ferment al istoriei. 10 decembrie 1942. „Mă bucur enorm pentru apariția primului volum din «Sources chrétiennes» și sunt nerăbdător să-l văd”, îi scrie Jean Daniélou editorului său. Întemeierea la Lyon, în timpul ocupației germane a acestei colecții de scrieri din Sfinții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cafenea") și cel al lui Ciprian Vălcan despre sinuciderea intelectualilor ("Sinucigașul sau vremea nihilismului"). Cafeneaua, așa cum este descrisă de Sorin Tomuța, era un soi de placă turnantă a vieții artistice vieneze, un atelier public în care se experimentau pe viu fermenții cei mai puternici ai culturii momentului, locul unde rivalitățile izbucneau, orgoliile se cizelau și prieteniile erau puse la încercare. Adevărată regină între scenele menite confruntărilor culturale, cafeneaua era locul selecției și afirmării de sine. Era exclus să te numeri printre
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
s-o condamnăm aprioric. Mai mult, ni se cultivă teama de a vorbi despre gazetăria lui Eminescu, ba chiar suntem invitați s-o ocolim preventiv, și asta sub motiv că, dacă o luăm în serios, ea ar putea fi un ferment suficient de puternic să tulbure niște răni care oricum sunt prea vechi ca să le mai deschidă cineva acum. Firește, oroarea de gazetăria lui Eminescu vine din presupoziția aberantă că obsesiile lui ideologice ar putea fi contagioase. Caz în care e
Poetul desfigurat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7589_a_8914]
-
obsesiile lui ideologice ar putea fi contagioase. Caz în care e mai bine s-o supunem unei carantine profilactice pentru a împiedica declanșarea vreunei epidemii. Replica Mirunei Lepuș e fără echivoc: nu e vorba de nici o epidemie și de nici un ferment, ci de obligația elementară de a-l înțelege pe Eminescu fără deformări ideologice. Pentru asta, trebuie să-l așezăm în contextul epocii în care a trăit, să vedem care au fost trăsăturile acelui epoci și cum au ajuns ele să
Poetul desfigurat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7589_a_8914]
-
doilea, "găsind din întâmplare și câteva resturi de poeme, se prefăcu bolnav și, sub plapumă, le mâncă singur pe furiș", adică "tot ce rămăsese bun în literatură", pe care, în urma unei încăierări carnavalești, îl debordează. Amicul Algazy, "în pântecul căruia fermenții bășicii înghițite începuseră să trezească fiorii literaturii viitorului, găsi că tot ce i se oferă este prea puțin și învechit" etc. Și literatura, ca o "epifanie derizorie", intră sub incidența mecanicii placate pe viu. Convențiile se compromit prin nonsens și
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
Și, totuși, încă eram în imperiul limbii române. Deși mi se părea că am emigrat, am plecat în bejenie. Cultura națională nu poate fi doar reuniunea unor enclave. Trebuie ceva (mai mult) care să o ție laolaltă, un spirit, un ferment, un spiriduș chiar. Sîntem, mai curînd, banchize ale unei culturi. Și nici măcar nu sînt sigur că blocurile de gheață aparțin unei mari culturi. Dar asta e o altă tărășenie. Revin la ce spuneam: titluri proaste. Cărți scoase parcă din inerție
Tabloide sau cărți? by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7284_a_8609]
-
Și aici a rămas. Se pare că ține de un destin al culturii românești că un eveniment de răsunet să nu aibă loc decît acolo unde mai întîi a apărut un străin. Și chiar acesta este cazul lui Itterbeek. Un ferment sub a cărui influență benefică a luat naștere singurul Colocviu Internațional "Emil Cioran" din Europa. Așa se face că, neavînd nimic din mentalitatea unui snob ahtiat după detalii extravaganțe, Eugčne Van Itterbeek nu numai că a intrat în pielea unui
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
mereu adiacentă, în care Coman își concepe volumele de poeme. (Aici se aseamănă cel mai mult, dintre congenerii săi, cu Teodor Dună. Catafaziile acestuia erau, în ciuda bunei orchestrări morfologice, nici mai mult, nici mai puțin decât niște insistente sondări de ferment arhetipal.) Tentația arhetipului există și la Coman. El e, în definitiv, un tată profund. Levitația, frecventă aici, e o consecință a înrădăcinării. Poza călătorului care rătăcește, folositor, cu o oaie pe umeri are izvoare în scenariile semitice. Alipirea trece, de la
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
înlocuit cu formula „Proletari din toate țările, deveniți dada!” Ce tragedie că acest îndemn n-a fost pus în practică! Omenirea ar fi fost scutită de peste o sută de milioane de victime, iar artiștii și-ar fi păstrat rolul de ferment social. Pe de altă parte, speculează Andrei Codrescu, e posibil ca în acel moment, la care Lenin ar fi asistat, „să-i fi încolțit ideea de a-i deporta sau împușca pe toți avangardiștii.” Că oroarea s-a născut în
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
de mîngîiere prin cufundare într-o acalmie de duh. Principalul merit al autorului este că are fler în selectarea citatelor, în schimb, atunci cînd scrie cu mîna lui, spre a da liant fragmentelor, Paștina duce lipsa emoției înrîuririi, adică a fermentului de contaminare sufletească. De aici tonul stins și placid, ivit parcă dintr-un timbru mătăsos, de ființă reculeasă și interiorizată. Din acest motiv, din carte nu reiese cît de talentat e pictorul, ci cît de credincioasă îi este stofa lăuntrică
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
tinde spre optica juridică, a doua culminează în viziunea teologică. Oricum, e un arcanum în ambele, la fel cum e în indiferența celui căruia i se pare retrograd să bată monedă pe spița antecesorilor. Spuneam la început că trecutul are ferment expiator, intri în el ca să te mîntui de scîrba zilei. E un fel de a spune că umoarea actualității e pendinte de memoria clipelor de ieri. Fără trecut, prezentul e eliptic de perspectivă. De aceea, cînd intri într-o buclă
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
în care, în loc de cai și armuri, vezi cum probele chemate a sprijini o nuanță sunt încărcate cu sarcasme și aluzii malițioase. Iar cînd mărul discordiei stă în clasicul contencios dintre religie și știință, cearta intelectualilor e neașteptat de încordată, grație fermentului de controversă care la animă repulsiile. În fond, ca un intelectual să nu fie plicticos e îndeajuns să-l silești să mediteze la ideile vrăjmașului. Va uita de maniere cordiale, dovedind că nimic nu-l înviorează mai mult decît temele
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
Un hohot interior îi ucide seriozitatea, volumul fiind o colecție de panseuri în marginea altor panseuri, o vitrină de bibelouri oglindind vitrinele altor bibelouri, adică variațiuni culturale pe teme culturale. Într-un cuvînt, o carte erudită și fină, din care fermentul de viață s-a stins. Autorul seamănă cu o femeie care, îmbrăcată cu volănașe și dantele, nu se poate privi în oglindă decît rotindu-se într-o parte sau alta, și e îndeajuns să facă prima piruetă ca ea să
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
de cîntărirea lucidă a variantelor de interpretare. De aceea, în explicarea istoriei, logica e doar mijlocul prin care te străduiești să pui în ordine întîmplări lipsite de logică. E precum explicarea ulterioară a unui mecanism chimic după ce ai descoperit micul ferment care provoacă marea reacție. Dar, fără micul ferment, marea reacție nu ar fi avut loc, cum nici arta de a ordona trecutul nu s-ar deosebi de munca adunătorilor de informație complezentă. Neagu Djuvara se numără printre istoricii înzestrați cu
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
aceea, în explicarea istoriei, logica e doar mijlocul prin care te străduiești să pui în ordine întîmplări lipsite de logică. E precum explicarea ulterioară a unui mecanism chimic după ce ai descoperit micul ferment care provoacă marea reacție. Dar, fără micul ferment, marea reacție nu ar fi avut loc, cum nici arta de a ordona trecutul nu s-ar deosebi de munca adunătorilor de informație complezentă. Neagu Djuvara se numără printre istoricii înzestrați cu fler, care nu trebuie să folosească erudiția drept
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
atitudine amintind de farmecul greu al aristocrației interbelice și cu o patină a vorbei ce vine din aceeași perioadă, Djuvara are suficientă intuiție pentru a simți căldura trecutului. Mai mult, el poate să intuiască tiparul unei epoci și mai ales fermentul pe baza căruia personajele istoriei vor intra în reacția epocii. Acesta e motivul pentru care se încumetă să facă ipoteze pe seama viitorului. E ca și cum ar avea o ureche muzicală cu care poate capta melodiile care, deși plutesc în aer, nimeni
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
că ține predici. Rostește pledoarii și face profeții, cultiva paradoxul și vînează oximoronul, nu ocolește tautologia și își rafinează mereu stilul. Pe scurt, caută mereu să atragă atenția, speriind, flatînd sau scandalizînd. Prezența lui, pe cît de incomoda, e chiar fermentul din dospirea căruia se întreține viața unei culturi. Compagnon preia fină observație a lui Thibaudet, si anume ca, în timp ce în viața politică franceză stîngismul este inerent (putîndu-se vorbi prin urmare de o tendință sinistrogira generală), în același timp literatura Franței
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
inspirație creștină: bate la toate ușile, trimite o mie de mailuri și adună la un loc oameni care altfel nu s-ar fi întîlnit în veci. E un mijlocitor prin excelență, un liant uman cu virtuți de verigă culturală, un ferment cu efect de coagulare omenească. {i un redutabil păstrător al memoriei noastre în privința trecutului comunist al Europei. „Memoria este șansa unei societăți de a nu sucomba vidului moral“ scrie Tismăneanu la p. 206, iar toată cartea Despre 1989 este un
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
pot scrie cărți bune confecționîndu-le electronic, prin alăturare de fișiere și prin copiere de foldere. Numai că nautiștii nu sunt umaniști, iar cultura de monitor nu are virtuțile culturii de carte. O inteligență din a cărei condiție de formare lipsește fermentul livresc nu doar că încetează de a mai fi umanistă, dar nici măcar intelectuală nu mai e. Cine a stat cu nasul în cărți simte altfel decît cel care judecă lumea cu ochii lipiți de monitor. Cauza acestei rupturi ține de
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
care făcea parte, va fi învinsă, urmarea fiind că autorul Divinei Comedii se va răzbuna în versuri pe rivalul său, înfierîndu-l într-una din terținele Paradisului, și adeverind astfel opinia că vrajba politică, oricît de prozaică ar fi, poate fi ferment de elevată tresărire poetică: „Dar n-o fi d'Aquasparta, nici Casale/ din cari-ai legii-atari ies delegații/ că unii o strîng iar alții o iau la vale" (Paradisul XII, 124-126. trad. de G. Coșbuc). Se spune că, în tinerețe
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
ajunge să creadă din senin, în virtutea unei facultăți cu care s-a pomenit din născare. E nevoie de o dospire care să ducă la ivirea unei stări de care nu te credeai capabil, numai că dospirea are nevoie de un ferment, iar fermentul în cauză nu e dintre soiurile pe care organismul le produce de la sine. Pe scurt, credința nu e un sentiment fiziologic, aflat în prelungirea firească a metabolismului sufletesc, ci o reacție de apărare la un factor deconcertant: se
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]