649 matches
-
cercurile sale trecea drept soție a soțului meu de mai mulți ani. În anii aceia de chin, când eu căutam răspunsuri la necazurile ce se abăteau pe capul familiei mele, eram manipulată să cred, că memoria și mintea îmi jucau feste și suspiciunea mea fără motive reale, cum afirma el, că acelea erau motivele, tuturor relelor. Atunci,am avut o mare revelație. Fusesem mult prea încrezătoare, am tolerat multe lucruri dintr-o slăbiciune prostească, mă lăsasem mereu subestimată, acceptasem multe umilințe
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Aștepți o vorbă, un surâs, ce-ntârzie s-apară, Privești tacâmul și suspini, tăcerea e amară, O cină ce-ar fi trebuit să fie de poveste, De bucurii te-a vitregit și timpu-ți joacă feste. Tehnologia ți-a furat pe cel de lângă tine, Facebook, email, whats app, youtube și altele, vezi bine, Au invadat prezentu-ntreg, intimitatea, gândul, Înghiți în sec, aștepți tacit ca să îți vină rândul. Un ciripit se-aude vag, vântul în ramuri bate
VREI SĂ VORBIM? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377240_a_378569]
-
Ar fi eronat să spunem că subversivitatea este tolerată. Ea nu este pur și simplu sesizată de cenzură sau nu este estimată, în faza preeditorială, la adevărata ei miză. Aluziile nepermise, periculoase, sunt semnalate și curățate înainte de publicarea textului. Bufonul Feste din shakespeariana A douăsprezecea noapte cunoștea viciul de lectură al cenzorului: Acela care-i cenzurează pe ceilalți/ Găsește-n orice glumă ascunzișuri!" Cu toată vigilența cenzurii, unele esopisme scapă și constituie satisfacția complicității dintre cititor sau spectator și scriitor. Îndrăzneli
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
de a duce mai departe faima și flamura Bizanțului, privilegiu părăsit de maica Rosia, devenită U.R.S.S. în privința Bucureștilor a făcut curioasa observație că orașul îi părea izbitor de asemănător cu Sankt Petersburgul de dinaintea revoluției roșii. Memoria îmi joacă o festă în ce privește contextul: îl impresionase masa de oameni trecând hipnotic în ambele sensuri, pe Cale, sau, dimpotrivă, aspectul adormit al unui oraș cu infinită siestă? Ceea ce știu este că pe atunci Bucureștilor li se spunea Micul Paris și nu doar de către cei
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
deja, în forma lui bună, să-l regretăm). Orice sînt personajele lui, inadaptați, neconsolați cu veleități suicidare, oameni de onoare și de secret într-o lume a făcăturilor și-a indiscrețiilor, dar nu șmecheri. Totuși, șmecherul de viță, care joacă feste (v. Mitică) cu-aceeași sublimă gratuitate cu care poetul scrie versuri, păcălindu-i pe ceilalți cu tot atîta ferfoare cu cîtă viața îl păcălește pe el, trăiește, întrucîtva, în sufletele acestor condamnați la îndoială, rătăcind în dîra unui geam luminat
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
neamțul nu a mai putut s-o coase la loc - exegetul ieșean salvează nucleele de coerență ideatică, aruncînd peste bord balastul divagațiilor. În fond, e atîta retorică goală la un autor ca Nietzsche încît verbozitatea lui dovedește cum talentul, jucînd feste posesorului, îl poate atrage într-un neînfrînat șuvoi de cuvinte. Iar George Bondor tocmai asta face: oprește șuvoiul și păstrează numai matca în care a curs șuvoiul. Matca gîndirii lui Nietzsche, așa cum ne-o înfățișează exegetul în Dansul măștilor, constă
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
pentru o vreme, totul. Și zbuciumul, și bucuria. Taina albului stătea întinsă, imaculată, la picioarele mele. Nu cred că eram conștientă de ce mi se întîmplase. Nostalgia, însă, știam că nu este doar aceea a despărțirii. Intuiția nu mi-a jucat feste. M-am ridicat, ca prin vis. Am fugit și am cumpărat o sticlă de șampanie. M-am întors, am mai stat un minut, în tăcere, cu bagajele mele și cu ea în brațe. Înainte să plec, am lăsat-o recepționerului
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
fețe sau figuri acolo unde ele de fapt nu există. Atunci când vezi forma unui elefant pe cer, o expresie umană pe suprafața lunii sau extratereștii în pozele luate din satelit deasupra Antarcticii, să știi că de fapt mintea îți joacă feste. sursa:
S-a descoperit ce sunt Extratereştrii din Antarctica () [Corola-journal/Journalistic/69258_a_70583]
-
Un exemplu de text în care simt întotdeauna ceva cald și cunoscut, ceva trăit parcă de mine însumi, și care, pentru mine, este în întregime pătruns de poezie: "Dolor mio nel sentire a tarda notte seguente al giorno di qualque festa il canto notturno de villani passegeri" (G. Leopardi). Scriitorului nu i-a stricat niciodată o mică doză de naivitate, în timp ce prudența excesivă, "seriozitatea" și înțelepciunea livrescă îl duc adesea pe căi greșite, la uscăciune și sterilitate. Căci scriitorul nu este
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
albul e imaculat întotdeauna. Nuanțele sunt importante, iar jurnaliștii bine-ar fi să nu le ignore, așa cum o facem de prea multe ori. Eu, mărturisesc, simt radical, de cele mai multe ori. Dar mă încăpățânez să gândesc echilibrat. Ne joacă prea multe feste mintea, cu alte ocazii, ca, în virtutea aceluiași echilibru atotguvernator, să nu ne faca și servicii din când în când. Și mai e ceva: Traian Băsescu nu e un demon, iar noi nu suntem niște îngeri. Nici noi, jurnaliștii, nici ei
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]
-
pretins neștiutor, să-l transforme într-un bătrânel cu mințile pierdute, blocat în singurul moment relevant al unei existențe, altminteri, anoste. Însă, trecuți prin varii înfățișări ale absurdului, nu putem să nu ne punem problema că duhul care-i joacă feste nu-l va lăsa în pace. E violent, și circulă printr-un București crepuscular, periferic, prins într-un soi de anchetă pe cont propriu. Cam la fel cum face și Anghelache, urmăritorul urmărit. Teme romantice degradate, remestecate, precum aceea a
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
nu ni le poate dezvălui, ea reușește să afle intențiile lui Nae Ionescu. Acesta ar fi vrut să reproducă întocmai cartea d-nei Underhill, din care „memora acasă câteva pagini“, ca un actor, dar memoria sa, puternică altminteri, i-a jucat feste, făcându l să „inverseze ordinea problemelor și argumentelor“. Afirmația aceasta e atât de prezumțioasă, încât nu te-ai aștepta să o întâlnești la un autor care ține totuși la respectabilitate academică. Dacă un om inteligent - o inteligență „demonică“ pe deasupra - chiar
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Cineva părea să calce furișat peste frunze moarte și peste băltoace. Ciudat lucru! Deși, inevitabil, schimbase direcția de mers de cîteva ori, deși mărise sau micșorase viteza de deplasare, "zgomotul" părea că-l urmărise la distanță egală. "Imaginația îmi joacă feste", concluzionă Lupino, după ce se opri totuși pentru cîteva momente, să asculte și să adulmece aerul. Nu se mai auzi nimic, iar pe miros, din păcate, nu se putu bizui: vîntul bătea dintr-o direcție total nefolositoare lui. Încetul cu încetul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în glumă, poate din răutate, îmi răpea ocazia de a umple câteva pagini cu prezentarea amănunțită a orașului din punct de vedere istoric, geografic, comercial, arhitectural și așa mai departe. Nu știu dacă altora le-or fi jucat personajele asemenea feste, dar mie știu că mi-au făcut-o! Ce-i drept, nici eu nu am insistat: m-am mulțumit cu ideea că în destinul unui individ nu este cel mai important orașul pentru care are viză permanentă în buletinul de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ce-i fusese aplicat fix în vârful nasului, ca ultim argument. Dar faptul că nu-și mai amintea îi dădea oarecum dreptul să spună că nu știe nimic despre o asemenea poveste. Până la urmă, memoria nu-i juca mai multe feste decât oricărui alt locuitor de pe aleea Muzelor, doar că prioritățile lui se dovedeau altele și la o adică avea fiecare dreptul, acceptat, oarecum tacit, să uite ce-i poftea inima. Din punctul lui de vedere, un atare eveniment nu avusese
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
urgent, undeva, pentru o afacere importantă. Unii dintre ei se grăbesc să cheltuiască niște bani (și nu puțini), alții să facă rost de niște bani. Pentru că au și ei un idol. Nu are relevanță faptul că limba maternă le joacă feste când încearcă să construiască o propoziție compusă. Important pentru el este că are bani mulți, fără a munci. În societatea românească actuală, în care s-au inversat valorile cu nonvalorile, este valabilă zicala: “Cine-i harnic și muncește are tot
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
și spus, ca să fii avertizată. începe să pășească prin cameră tremurând de ciudă, fumând spasmodic. — Cu ce gunoi uman îmi împart viața... întot deauna m-a bănuit. — Ar trebui să l pedepsești, îi sugerez. Merită să-i joci o mare festă. Ridică sprâncenele întrebător. Mă duc spre canapea și bătătoresc pernele satinate. — Facem amor, iar eu am să-i spun că ești inaccesibilă. N-o să știe niciodată, tâmpitul. Mă examinează, strivindu-și țigara. — îmi arăți cum te contorsionezi ca să ți-o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
un prim grupaj de patru filme cu accent umorist mai pronunțat și două mediu metraje cu un accent grav. Nu este vorba de o simplă satiră la adresa unui regim "defunct" - aici termenul de garanție s-ar putea să ne joace feste, viața politică ne oferă un redutabil argument pentru ceea ce înseamnă rezistența în cadre mentale excelent surprinse de seria produsă de Mungiu - cât o recontextualizare a "epocii de aur" ca specie a absurdului menit să completeze o veselă apocalipsă fără rictusuri
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
pe româneșt (în tălmăcirea poetului nostru) nu e mai puțin comică: "Vine popa de la vale/ Cu bărboiul lui cel mare/ Cu cimpoaie-ncondeiate,/ De mărgele-mpestrițate." Limba bulgară, pe care G. Topîrceanu o învăța, natural, nu numai pe cale folclorică, îi joacă și feste, care duc la efecte de asemenea comice, poate și pentru că poetul era și umorist. Crezând că va face impresie unui nacialnic, după ce executase un strașnic salut milităresc, poetul debitează pe nerăsuflate următoarea frază: "Șto ste turi rîțite u gebuve?" care
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
the Kid care ar fi afirmat odată după ce ucisese un mexican că nu-l trece în palmares deoarece nu merită să-i numeri și pe mexicani. Un gust pentru parabola șugubeață are și șeriful Tom Bell cînd explică ajutorului său festele pe care le joacă destinul chiar și celor mai buni. Se resimte în toate aceste istorii aburdist-povățuitoare un fel de nesiguranță, de imprecizie, și aici se află unul dintre lucrurile noi pe care-l aduc frații Coen în acest western
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
Ne lipsesc tocmai sensurile tradiționale, adică acele sensuri pe care știința, neputîndu-ni-le da, le înlocuiește cu explicații neconsolatoare. Aproape ne-am dori ca, printr-o răsturnare mîntuitoare de perspectivă, să aflăm că totul a fost o minciună, că științele sînt feste jucate de agitatori academici și că adevărurile tradiției nu pot fi clintite din loc. Din păcate, răsturnarea nu se ivește, și atunci, din nevoia de a nu deznădăjdui, inventăm soluții de împăcare a stihiilor. Cartea lui Basarab Nicolescu chiar asta
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
pentru un spirit căruia insensibilitatea față de multiplele reflectări ale creației îi este totalmente străină. Important așadar, este stimulul, fie el cât de mic, - condiție sine qua non pentru menținerea unei relații vii cu textul". Avântul retoric îi joacă mai multe feste autorului. Din neatenție sau din insuficient de bună cunoaștere a nuanțelor limbii române se nasc mici monștri și mereu ești pus în situația să te întrebi ce vrea de fapt să spună autorul dincolo de ceea ce scrie. Întregul volum este un
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
să auziți cum mi se sfâșie trupul în implorare, învinovățind și dezvinovățind abstracțiunea unei himere pe care principiul neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei idolatrii care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în logica unei întâl niri erotice cu fantasma mută, fotosintetic visate în inteligența păstoasă a proteinelor și a lanțurilor de aminoacizi dezgus tători: cuvintele și-au mărturisit în sfârșit epuizarea poetică. * În poemul Prințesa Sabbath, al
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va distruge punctul de perfecțiune absolută a lumii și se va mani festa numai ca energie subiectivă în prelungirea lumii, ca existență fără lume. Energia subiectivă nu este însă decât simulacrul ideal a ceea ce numim astăzi înțeles. Omul este o ființă morală pentru că nu poate concepe lumea în afara punctului de perfecțiune absolută în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mai și laudă că au fost proști la matematică!... Ca să-i ofer o palidă consolare marelui om de știință : și eu am fost prost la matematică, dar mă rușinez de această personală incapacitate. Punct. Uneori, snobismul, ori neglijența, ne joacă feste ; un foarte serios critic de teatru din Cluj afirma, În Tribuna din 16 decembrie 2008 :” Sarah Kane este unul dintre puținii dramaturgi contemporani agreați generos de regizorii români. Poate că un caz similar să fie al lui Martin McDonagh, irlandezul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]