140 matches
-
întrucât „tinde fie să o inventeze, atunci când nu există ca literatură autentică, fie să existe, ea însăși, cu mijloacele literaturii futile”. Corupția critică (a scrie despre un scriitor sau a nu scrie dintr-un interes anume), „parazitismul cultural”, uzanțele culturale festiviste și găunoase (De la efort Procust la confort Sisif) devin ținta unor autentice „exerciții de balistică”. SCRIERI: Livada Röentgen, Timișoara, 1994; Ușor, deasupra lumii, Bistrița, 1999; Factorul Șarpe, postfață Mihai Dragolea, Botoșani, 2000; Nicolae Steinhardt. Comentarii literare, Iași, 2001; Memorial cu
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
din poezia populară aduc un plus de culoare și o versificație clară, muzicală (Dac-ar fi, Șade astru lângă astru..., Cântec de dragoste și dor), iar tensiunea lirică se amplifică în erotică, extinsă în această carte. În spiritul vremii, timbrul festivist, convențional, străbate însă numeroase volume - Om pentru oameni (1973), Cu trainică iubire (1979), Prin timp suind (1984), O carte (1985), Creștem în lumină (1989) -, în timp ce sentimentele umanitariste implică accente exortative sau gnomice. Mai puțin schematice, versurile din Eu sunt ca
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
s who? Fișe pentru un dicționar al românilor celebri în lume”, „Tricolor pe glob” ș.a., prin cronici literare, studii, eseuri, prin tipărirea unor texte inedite ale scriitorilor consacrați, precum și prin surprinderea manifestărilor din muzică, teatru, film, artă plastică etc. Tonalitatea festivistă și încercarea de a „îmblânzi”, pe căi mai directe sau mai subtile, exilul românesc sunt dominante. Fănuș Neagu susține pe prima pagină o rubrică de mici dimensiuni, „Sânziene” (1/1972 - 16/1973). Editorialele sunt scrise de Paul Anghel, apoi de
TRIBUNA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290260_a_291589]
-
neamul, supradimensionând virtuți pe de o parte, vinovății pe de alta, T. trimite epistole lirice în cele patru zări: Scrisoare deschisă către toate conștiințele lumii (pavană pentru chimval, clopote și porumbei). Nu altfel se poate caracteriza publicistica lui, unde impulsul festivist coexistă cu o vehemență pamfletară de nestăvilit, îndeobște de un subiectivism extrem, ceea ce a declanșat reacții puternice în lumea literară și politică. SCRIERI: Poezii, București, 1977; Epistole vieneze (50 de poeme de dragoste), București, 1979; Poeme de dragoste, ură și
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
bucluc, îi apare în 1955. În volumele de reportaje ale lui P. - Lauda tinereții. Cronică de reporter de pe șantierul Salva -Vișeu (1956), Paralela 45 (I, 1958; Premiul Academiei RSR, II-III, 1970-1981), Anul 15 (1959) sau Ore calde (1962) -, cu stilul festivist și neobosit entuziast al speciei în epoca socialistă, se înfățișează realitatea din perspectiva propagandei oficiale. Paginile dovedesc totuși verva publicistului atent la cotidian, ca și acuitatea prozatorului capabil să reconstituie dimensiunea morală sau simbolică a evenimentelor și să schițeze profiluri
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
în tonalitate whitmaniană, totdeauna vitalistă și umanitaristă. Începând cu poeme de avangardă cuminți, ca în Alfabet (1939), sau cu poezii foclorizante, ca în Leroi-ler (1941), va trece după 1944, și pentru că avea o mare ușurință a versificației, către poezia epică festivistă, lozincardă: Tuturor (1948), Neobosita laudă (1969) ș.a. Cu un simț critic notabil și cu o conștiință lucidă a uzurii în timp, poetul se antologhează parcimonios în volumul Poeme. 1931-1965 (1965) și mai ales în Puterea iubirii (1971). Proza însă, cultivată
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
consfătuire organizată în ianuarie 1951 la Uniunea Scriitorilor denunța p. ca „trogloditism”; în primăvara aceluiași an, o plenară a Uniunii Scriitorilor, consacrată problemelor poeziei, va declanșa o campanie oficială de „luptă” cu p. și „reminiscențele” lui, identificate în lozincile versificate festivist, în „idilism”, „didacticism” și „schematism” și mai ales în „neglijarea meșteșugului” - prin care era vizată libertatea formală, simptom neliniștitor de anarhism pe frontul propagandei. Definițiile acestor pretinse maladii artistice fiind laxe, era perfect posibil ca, sub pretextul combaterii lor, să
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
NEGRIȘ, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Cibotaru; 22.VI.1938, Cucuieții Vechi, j. Bălți), poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1961). Debutează editorial cu placheta de versuri Din leagănul holdelor (1963), conținând pasteluri idilice, festiviste. Și publicistica lui N. e poetizantă, sărbătorească, fiind inclusă ulterior în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza lăsându-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini
NEGRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
câteva scene pitorești, precum iarmarocul din Târgoviște ori forfota din piața burgului Sibiu, locul în care se produce asasinarea lui Mihnea. Detașată parcă din Bimbașa Sava, piesa într-un act Premergătorii rămâne, ca și „episodul eroic” Mărăști, o producție ocazională, festivistă. Pui de cuc marchează apropierea autorului de subiectele contemporane, având în atenție soarta copiilor născuți în urma abuzurilor comise de vremelnicii ocupanți în timpul primului război mondial. Pledoaria în favoarea „puilor de cuc” nu e susținută scenic, personajele nu au consistență, iar deznodământul
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
devreme în acest proces de globalizare să știm dacă o „influență europeană” se va relansa, dacă și în ce măsură ea se va adăuga celorlalte. Despre „influența franceză”, mi se pare destul de clar, nu prea se mai poate vorbi, în ciuda ofensivei „francofone” - festivistă și ipocrită atunci când nu e pur și simplu deschis antiamericană. Pe de altă parte, cărțile de la care pornesc nu sunt obiectul exclusiv al intervențiilor mele; de multe ori, cărțile însele nu sunt prezentate în detaliu, ci mai degrabă „date”, considerate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vedea Într-o operă literară mai ales aspectul ei formal. (Ă). Așa se explică și tăcerea condamnabilă de care a fost Înconjurată În bună măsură Negura lui Eusebiu Camilar. (Ă)”. Și-acum, În față cu această imagine generală, bilanțieră, fatalmente festivistă, incompletă și convențională, să purcedem pe drumul analitic al creației literare și să-i detectăm „avântul”. Construcția avea, până la acea dată - ne asigură raportul - temelii sigure, deocamdată pentru trei odăi: poezie, proză, dramaturgie, mai puțin pentru a patra: critica literară
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sfârșește într-un brutal pogrom. O altă epocă totalitară va inhiba scriitoricește pe cel ce se considerase integrat socialmente pozițiilor de stânga. Într-o carte târzie, Hârca piratului. Peisaje dunărene (1957), dincolo de comentarii și epicizări mediocre, dialoguri imaginare, tonul vag festivist, răzbat imagini pregnante ale reporterului de altădată: Delta mirifică - o Amazonia locală - sau haloul fantastic al dostoievskianului Igor Radomirski, ultimul „vrăjitor” de albine de la Isaccea. O figură a secolului al XX-lea, „însuși reporterul” (Geo Bogza), B.-F. rămâne egalul
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
în evidență a primilor meșteri care au construit temelia și primele etaje, recte scriitorii fruntași, cât și a noilor ucenici; iar o dovadă elocventă în acest sens este însuși spectrul editorial al anului; bănuim că în anul viitor, conform protocolului festivist pe care l-am sesizat deja, tendința se va amplifica. Deci, nădejdea inovării peisajului liric se mai amână. Totuși, unele semne se artă; nu în volume, ci în apariții ocazionale în presă. Unul l-am amintit deja: A.E. Baconsky
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de privighetori (1963), De vorbă cu dragostea (1965), Nopți de veghe (1971) ș.a. Lirica lui B. este una care răspunde conjuncturii istorice, dominată de un retorism calculat și de șabloane ideologice care susțin un soi de exaltare continuă, o atmosferă festivistă. Eseurile, adunate în volumele Zile și drumuri (1961) și Sălășluințele frumosului (1975), se referă la literatura europeană care nu prejudicia imaginea lumii comuniste, altfel spus, de coloratură prosovietică. A tradus din H. Fast, Walter Scott, Th. Dreiser, R. Kipling ș.a.
BALŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285592_a_286921]
-
localizare a subiectelor, se afirmă, apoi, în prefețe, prologuri, „cântecele” (pe muzica unor arii celebre) și în comentarii publicistice despre rolul acestor spectacole în impunerea limbii române, în „declamație”. A. debutează în literatura dramatică originală în 1834, cu scenete ocazionale, festiviste: Serbarea păstorilor moldoveni și Dragoș, întâiul domn suveran al Moldovii. Valorifică filonul teatrului istoric într-o serie de piese, scrise cu o imaginație dramatică precară, dar cu mesaj patriotic: Petru Rareș, Voichița de Românie (1863) - un simbol „unionist” ce răzbate
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
că totul va merge bine. Totul merge perfect. — Mie-mi spui? Sunt convins că te simți minunat. Mă așteaptă un viitor strălucit. Bill e corespondentul de presă din Londra al Box Office-ului, editat la Hollywood - de aici și tonul festivist Și totuși, cred că Bill nu prea avea chef de laude în dimineața asta. Preamărirea succesului meu părea o sarcină destul de dificilă. Dar, în fond, pentru asta e plătit. — Mai vinde-ne niște ponturi. Tu scrii scenariul? — Eu? Glumești? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
incapacitatea părții basarabene de a concepe și a organiza - riguros și sobru - un eveniment cultural. Conducerea Uniunii Scriitorilor din Moldova a tratat foarte superficial obligațiile sale de gazdă și organizator al unui simpozion literar. S-a mers pe tipicul vechi, festivist, bine rodat în anii din urmă: excursii turistice, dezveliri de plăci comemorative, recitaluri de poezie patriotică, serate jubiliare înecate în alcool și muzică populară, degustări la Cricova etc. Un model, cum bine se observă, care imită în parte „strategia de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
intime ale unui sistem totalitar, cu particularitățile lui generate de modelarea sa Într-un spațiu cultural specific. * ** I. Anul 1977 era unul cu o serie de evenimente cu un mare potențial simbolic, În afară de sărbătorile anuale, mai ales Într-un context festivist tot mai pronunțat al noului regim avându-l ca lider pe Nicolae Ceaușescu, desemnat președinte În 1965. Acesta depășise faza inițială de consolidare a puterii, atingând un nivel de popularitate nesperat 6 pentru un membru al partidului neremarcat până atunci
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Cuplul care a optat pentru anonimat în Franța pentru a deveni celebru în țară, s-a retras brusc în 1992 când birourile pariziene ale Radio Europa Liberă au fost dezafectate. Eseul din 2001 despre Eminescu demontează o seamă de clișee festiviste, tot atâtea piese dintr-un cult retoric, belferesc. Gelu Ionescu preferă, în conformitate cu adevărul istoriei literare, formula "primul mare poet român" superlativului bombastic "cel mai mare poet al tuturor timpurilor", să zicem. Cât de exact îl reprezintă pe Eminescu sloganul "Luceafărul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prin formulări panegirice și identitare de genul "poetul național român" sau "expresia integrală a sufletului românesc", ajungându-se, astfel, la conturarea unui mit cultural de tip Eminescu. Se cuvine, însă, ca un atare mit să fie purificat de toate manifestările festiviste, din lunile ianuarie și iunie ale fiecărui an, ca și de interpretări fanteziste, de genul celei care susține că poetul a fost asasinat printr-o intoxicare lentă, cu mercur, de către un grup reacționar în fruntea căruia se aflau chiar confrații
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
perspectiva laturii sale umane, un eminescolog avizat și pe deplin credibil e încă și mai tranșant: "Eminescu nu era decât scribul neglijent și grăbit al propriului său geniu"233. Afirmația, seducătoare pentru un cititor lipsit de prejudecăți, dar inflamantă pentru festiviștii noștri ocazionali, se întemeiază pe un studiu lucid, judicios, aprofundat al manuscriselor lăsate de Maiorescu la Academia Română și concretizat prin editarea ultimelor volume din ediția de opere complete eminesciene. Simptomatic pentru modul cum se edifică astăzi mitul modern al poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
precădere asupra unor benzi desenate sosite de peste Ocean (arătând moravuri mai libere în comparație cu austeritatea italiană impusă prin decret), cărți de călătorie și aventuri sau chiar cântece italienești exprimând vise modeste de fericire și bunăstare, având puterea de alternativă la cultul festivist al eroilor atât de drag propagandei fasciste. Oricum marcat, Yambo își redescoperă feluritele și posibilele măști induse copilului de școală și educația publică, totul pe fundalul unei Italii schizofrenice, macabră și frivolă, megalomană și mimetică, duplicitară și frustrată. Evenimentul prin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
poezie didacticistă, materializată în simple reportaje lipsite de fior afectiv ori de profunzime ideatică. Reprezentanții proletcultismului își axează discursul declarativ, epicizant pe o relație "placentară" cu realitatea, creația lor constituindu-se în reprezentări tautologice ale unor aspecte ale "lumii noi", festiviste, din care afectele, universul interior, trăirile autentice lipseau cu desăvârșire (...) Apelul la tradiția lirică autentică, recursul la imperativul autonomiei esteticului, cu alte cuvinte, întoarcerea la poeticitate, dar, în același timp, și apelul la o motivație etică a discursului liric, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
comunității. Spectacolul de teatru avea o funcție socială. Au fost necesare patru sau cinci drumuri acolo, făcute pe banii mei, pentru a-i convinge că eu chiar nu vin de la Cântarea României, că eu nu vreau să fac un film festivist, că eu chiar vreau să vorbesc despre ei și viața lor, că nu o să spun decât ceea ce este acolo și că mă apropii cu respect de ei, de existența lor simplă, dar atât de plină. Oamenii aceia aveau un lider
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
un loc important și în cartea clasică a lui Raoul Girardet, mitul "cetății asediate", victimizarea românilor, supuși adversităților celorlalți etc.) se vor vărsa din paginile unor publicații de tristă amintire (gen Săptămîna și România Mare), din cenaclul "Flacăra", din sărbătorile festiviste ale "Cîntării României" în gihdirea colectivă, într-o lecție de artificialitate și prost gust cu îndelungi urmări. Din acestea este de așteptat să se iasă treptat, prin "mituri noi pentru vremuri noi". Pentru că, așa cum observa directorul "Centrului de istorie a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]