94 matches
-
o trăsură, Dar moș Costache protestă: - Ești obosit? Pentru mine, nu! Mergem încet-încet. Tot drumul, bătrânul bombăni, ocărând în surdină pe Stănică: pungaș, escroc etc. Ca să-i facă o plăcere lui Felix, găsi cu cale să cumpere de pe drum un fișic cu alune americane, pe care le ronțăi aproape numai el. Sosiți în fața restaurantului, G. Călinescu moș Costache trimise pe Felix înainte, spre a preveni pe patron. Felix se strecură cam stingherit printre mese, fiindcă începuse să se strângă lumea (erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ei îl zărea în vârful țestei bătrânului. Moș Costache fu așa de mulțumit, încît primi să joace cărți, mizând cinstit, pe față, și continuă jocul și după ce pierdu. Satisfacția lui învăluia și pe Felix, căruia îi întinse, dintr-o dată, un fișic cu bani. - A-am uitat să ți-i dau, explică el, e dreptul dumitale. - Ei, Costache, nu e așa că domnul Felix e un băiat bun,cum ți-am prevestit eu? - Buun! aprobă bătrânul. El și cu Otilia sunt copiii mei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după ce râse pe săturate. (Trebuie remarcat că și posesorul legăturicii începuse, în cele din urmă, să râdă, luându-se după cei doi, ceea ce-i înveselise și mai mult pe aceștia.) Și, cu toate că aș putea face prinsoare că nu conține aur, fișicuri străine cu napoleoni și friedrichsdorfi 1 sau cu arăbei 2 olandezi, cum ne putem convinge judecând după ghetrele care vă acoperă bocancii străini, dar... dacă la bocceluța dumneavoastră adăugăm o rudă, cum ar fi generăleasa Epancina, atunci și legăturica ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-mi cercetez chipul în oglindă. Crescusem cât tata. Fata din casă mă chema stăruitor în pivniță, iar într-una din zile făcui cunoștință cu Laura, sora bărbierului. Ne vedeam numai Duminică, la ea acasă. Intrasem în adolescență. Frizerul Marcu Fișic avea un tron de lemn, grosolan și spălăcit, de culoare nedefinită, cu un fund de pai împletit. În fața tronului atârna, bătută în piroane, o oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atârna, bătută în piroane, o oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-un pulverizator. Apoi, cu pieptenul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să dea greș niciodată. Marcu trăgea și măselele. Trăgea, zic, căci nu le scotea totdeauna. La spărgea și până să nimerească pe cea cu pricina, scotea câteodată și două. Mi-aduc aminte de o slujnică venită în consult la Marcu Fișic. Când i-a zărit cleștele de fier în mână, tot curajul îi pierise. Zădarnic se răsti Marcu la ea. Fata ținea morțiș că măseaua n-o mai doare și că nu vrea s-o mai scoată. Bărbieritul o stropi atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pomeți, până lângă aripile nărilor. Buza de sus descoperită, părea umflată de o permanentă durere de dinți. Niște ochi mobili, mari și albaștri, sprâncene vagi și părul acajù isprăvit cu un moț pe sprânceana dreaptă, desăvârșea fizionomia lui Marcu Fișic, dacă adăugăm bretonul de la ceafă, spinarea puțin adusă, mărul lui Adam jucăuș și mâinile albe și subțiri care s-au priceput, totuși, de câteva ori să înece în sânge pe cei ce au îndrăznit să se apropie pre mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și greoi ca o buturugă, în cadența „Espaniolei”. Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură figurile, cu grație și elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva, trebuia să și râdă. De aceea își ducea mâna dreaptă la gură ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
umbriți de gene lungi și grele, ce încadrau un nas obraznic, cu nările mici și ovale. - Mamă, îți recomand pe domnul Ramses, spusese Laura, râzând cu mâna la gură, în seara când am trecut întâia oară pragul casei lor. Madam Fișic zise „mersi” și-și îngropă mai mult între subțiori, brațele groase, încrucișate și goale până la cot, cu care-și strângea mamelele uriași, prăbușite peste coama pântecului balonat de prea multe sarcini. Chipul ei, cu părul încă negru, lins, înnodat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca un plisc lustruit. Ținea mâna, ca și cum ar fi avut în ea un gât de vioară, pe care degetul cel mic ar căuta nota cea mai ridicată pe limba neagră a strunelor. După dânsa a intrat în seara aceea Marcu Fișic, cu pălăria pusă ștrengărește pe o ureche. - Domnu’? făcu el mieros, în timp ce nodul beregatei i se înălță de două ori, ca să se piardă în dosul gulerului întors și scrobit. - Sunt Ramses, bâigui eu, ridicându-mă de pe marginea de fier a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
făcu el mieros, în timp ce nodul beregatei i se înălță de două ori, ca să se piardă în dosul gulerului întors și scrobit. - Sunt Ramses, bâigui eu, ridicându-mă de pe marginea de fier a patului. M-a lăsat cu mâna întinsă. Madam Fișic l-a împins în antreu și ceva mai târziu, după ce s-au reîntors în odaia spoită, luminată cu o lampă de petrol cu spătar de tinichea albă, spânzurată de cuiul din perete, Marcu mi-a întins mâna albă și subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cuc zvâcnit din ceasul de lemn, să vestească nu orele, ci trecerea jumătăților de secundă. Doi ani de-a rândul am venit în fiece Duminică în casa asta, în care Dumnezeu se uita încruntat prin fereastra cu geamurile cârpăcite. Bătrânul Fișic, croitorul birjarilor din cartier, s-a așezat într-o Vineri dimineața, pe scaun și a uitat să se mai ridice. Era atât de slab și mic din pricina bolii care l-a măcinat, încât nu era de mirare că Marcu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înainte de a se înălța, cu dulci făgăduieli, ca să i se întipărească pe chip surâsul îngeresc, pe care moartea nu i l-a putut risipi cu răsuflul ei înghețat. Anul de doliu în odaia Laurei a fost negru și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de bucătărie. Ședea lângă spirtelnița din sălița antreului, unde îmi fierbea cafeaua turcească, pe care o sorbeam fericit, deși fata tinichigiului mi-a șoptit ocrotitoare, că mi se fac farmece cu buruieni, ce să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chipul schimonosit de suferință, rămase pe loc. Apoi, îl luă pe Marcu de subsuori și-l sprijini până peste drum, în „Salonul de ras, tuns și frizat”, unde căzură, ca de obicei, amândoi, pe salteaua de paie, dinainte pregătită. Marcu Fișic a murit într-o Luni dimineață. Adormise pe tron, proaspăt bărbierit și pudrat din belșug, citind jurnalul, deși cu un ceas mai înainte țiganca îl trântise pe salteaua de paie, cu plastronul leoarcă de sângele atât de generos risipit „pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
învrednicește cu privirea și că nimeni nu se mai uită la mine în încăperea asta sărăcăcioasă, care a fost ani de-a rândul casa mea de rugăciune. Cred că Laura și-a pierdut fecioria într-o Duminică seara, când mama Fișic, întâmpinându-mă în săliță, îmi spuse că fata e dusă la bal. A așezat apoi ibricul pe spirtelniță și după oarecare șovăire, apropiindu-și scăunelul de colțul ușii de care mă rezemasem, făcu cu chipul îngrijorat: - Vreau să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în clocot. Laura mi-a zis: Mamă, cum mi-o și norocul. Zic eu: Ce-ar fi să întrebăm pe Ramses, să vedem ce crede el. Dar Laura a izbucnit în plâns și n-a mai scos nici o vorbă. Madam Fișic, după ce suflă în ibricul afumat, răsturnă cafeaua în două cești și spuse mai departe: - Tânărul a îmbrăcat-o din cap până în picioare. S-o vezi, parcă-i o prințesă. Aseară au venit acasă cu trăsura. S-a strâns tot hanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a ținut trei ani, fiindcă în toată vremea asta, n-am trăit ci am dormit. Laura a născut, la niște neamuri din provincie, copilul mort al unui tată dispărut. Fata tinichigiului, întâlnindu-mă odată, îmi spuse că mezina lui madam Fișic s-a obicinuit să vină numai cu trăsura acasă. - E sănătoasă? am întrebat-o indiferent și fata cu pliscul lustruit mi-a întors spatele, după ce m-a sfredelit disprețuitoare, cu ochi de bufniță. Ziua în care am revăzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu amândouă. Lupe avea păsărica rasă. Dacă pretinzi că nu-s moarte te poți distra. Ce zice, câte cinci verzi pentru Lupe și Carole?” Danny își scoase portofelul și pescui două de zece; Carter scoase din buzunarul de la piept un fișic teanc de poze lucioase. Danny spuse: „Nix. Tipul pe care-l vreau e pe tava aia de-acolo”. „Poftim?” „M-ocup eu de el. Acum”. „Băiete, n-ai țâdulă de autopsier asistent”. Danny mai adăugă una de cinci la totalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se simți deloc impresionat când Mickey spuse: — Cușer, hm? ’te-n nas de goi ordinar! Unde-s Audrey și Lucy acum? — Afară, lângă mașina mea. — Cu cât te plătește Solly? — O mie. Mickey băgă mâna în buzunar și scoase un fișic de sute. Pescui zece, le aranjă pe masă și spuse: — Uite singura mâncare cușer care-ți place, belitule! Dar m-ai scăpat de-o grijă, așa că te servesc și eu. Cumpără-ți niște haine ca lumea. Buzz palmă banii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bine decât în dimineața zilei de Anul Nou, în rochia roz de seară și pe tocuri, când îi cărase șuturi în boașe lui Tommy Sifakis. — Bună, domnișoară Anders. Audrey arătă spre măsuța chinezească de cafea. În mijlocul ei se odihnea un fișic de bancnote legat cu elastic. — Mickey mi-a zis să-ți spun mazel tov, probabil pentru că e bucuros că te-ai băgat în chestia asta cu marele juriu. Buzz se așeză pe un balansoar și își sui picioarele pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Jack vrea să intre în niște combinații cu el. Poate ceva droguri, poate un cazinou în Vegas. Meeks, mi-e drag Mickey și eu îi sunt dragă lui. Buzz auzi ultimele cuvinte ca pe un bang, bang, bang, bang. Luă fișicul de bani, îl îndesă în buzunar și spuse: Mda, îi e drag să te ducă la Troc și Mocambo, fiindcă știe că fiecare bărbat de-acolo salivează după tine și se teme de el. Pe urmă o oră la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
luci fugar țeava unei arme. Buzz se aruncă la podea. Mal apăru deasupra lui, trăgând orbește. Buzz văzu un bărbat zăcând pe podea, cu brațele rășchirate și cu un halat galben, de mătase, îmbibat de sânge de la brâu până la guler. Fișicuri de bani cu banderola de la bancă îi înconjurau trupul. Mal se împiedică, apoi șarjă. Buzz îl lăsă să atace, auzi bufnituri, poticneli, zgomot de sticlă spartă, dar nici o împușcătură. Se ridică și se uită la mort: un bărbat distins, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
clinti nici un fir de păr din cap. Buzz dispăru. *** Johnny Stompanato îl aștepta la motel, întins pe pat și ascultând muzică de operă la radio. Buzz lăsă să-i cadă plasa de haine, îi trase fermoarul și scoase de-acolo fișicuri de câte zece mii de dolari. Lui Johnny îi căzu falca. Țigara i se rostogoli pe piept și îi făcu o gaură în cămașă. Johnny stinse chiștocul cu o pernă și zise: — Ai făcut-o! Buzz aruncă banii pe pat. — Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spațiile de grosimea unui deget dintre aceștia se putea privi în sala cu ghișee. Așa am ajuns să văd, cu puțin înainte de ziua X, noua valută în bancnote și monede, cum era sortată pe mese lungi, numărată, făcută pachete și fișicuri de către funcționari ai băncii ca să fie pregătită pentru începutul revărsării de bani făcătoare de minuni. Astfel am devenit martor. Ai fi putut, cu un braț prelungit după voie, să arunci undița. Cu câțiva tovarăși, te-ai fi transformat, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din nou. Când se trezi, adună Într-un colț resturile rămase de la petrecerea de seară și apoi se pipăi prin buzunare să vadă dacă bancnotele nu se evaporaseră odată cu aburii de alcool ce Încă-i mai stăruiau În minte. Nu, fișicul de bancnote era la locul lui. Ippolit scoase grivele pe masă și le desfășură În fața sa. Erau fix douăzeci de bancnote de câte o sută. O sumă frumușică, pe care Subotin se gândea să i-o dea consoartei, spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]