57,520 matches
-
toiul nopții. Fauna localului nu m-a surprins, sunt obișnuit cu cocktailul de fotomodele, copii de bani gata și fetze de mafiotzi. Lumea era, totuși, măi spălata decât în Kristal și, cu siguranta, oferta de droguri era mult limitată. Câteva figuri stilate completau, totuși, scenografia tinerei elite sociale. Ce m-a lăsat a fost muzică. A fost șocant să văd că protipendada capitalei se zbantzuie pe aceleași de care fugisem mâncând pământul acum mai mulți ani din Mi-am lăsat nervii
M-a luat Gaia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82997_a_84322]
-
nu s-a plâns. La ieșire, Tudor Giurgiu părea foarte mulțumit. Zicea că a ieșit mai bine “decât se așteptase”. Regizorul radia vizibil. Andrei Gheorghe zâmbea (pl)acid. Adrian Cioroianu era încă nervos pe A.G. Vlad Craioveanu făcea în continuare figură simpatică. Mi-a placut atitudinea lui pe toată durata campaniei: dintr-o bucată, fără exagerări. Împărțit între platane și ștefane, n-a dat cu rest. Da, îmi place Eliade, mi-a placut și susținerea ta. Abia după emisiune am gasit
Mari romani: fise din culise by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83041_a_84366]
-
că muream de nerăbdare să-i văd: eram mai degrabă temător gândindu-mă la perspectiva de a petrece câteva ore în compania unor virtuali aproape 30 de necunoscuți. După primul minut de autism complet, am inceput sa leg numele cu figurile și cu amintirile și m-am scufundat într-o anamneza veselă și suculenta. Mi-era teamă, din cauza că rețin foarte greu combinațiile nume-figură, ca o sa fac tot felul de gafe. Dar memoria nu mi-a jucat nici o festă. Mi-am
Hier encore by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83033_a_84358]
-
în acel moment, prin forță contextului. Bucurenci a supralicitat plecind, poate în speranța că amicii lui de platou se vor solidariza cu el. N-au făcut-o. Vă mirați că publicul a ris de “maimuță”? De ce nu va amintiti și figură amuzata a lui Ducu Darie? Avea tot dreptul să fie amuzat, cita vreme în fața ochilor se desfășura o reprezentație de psihodrama. Oare cum ar fi reacționat Liviu Mihaiu dacă “tribunul” și-ar fi pus în aplicare promisiunea de a-i
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
prestațiilor a trei “animale” mediatice:VCTudor, despre care toată lumea știe că e isteric că un diavol tasmanian căruia i se face o clisma; Junele Bucurenci, (un intim etern al “sticlei” cît timp “sticlarul” e pretenul Mihaiu) care face 3 secunde figură de cocos, pt că mai apoi să colapseze că o găină fascinindu-ne cu mersul ăla legănat de travestit; Marele dur Mihaiu care cade-n conciliatorism abulic, nescotindu-l în șuturi pe paleantropul care tocmai îi jignise invitatul și prietenul! Cineva vorbea
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
Liceanu,în privința comunismului și lichelelor,(cu care am impresia că nu ești întru totul de acord),daca nu facem nici un pic de curățenie în trecut,suntem în situația că după 18 ani de “democrație” să avem parlamentul împodobit cu asemenea figuri jalnice! Mi-ar plăcea să te văd mai des pe la televiziuni,oricum ești o prezență mult mai plăcută decât mulți alții care apar prea des.Locul tău este la Realitatea TV,dar n-ar strică să pătrunzi și la TVR
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
vag, pe ăia a ovalelor (care sunt chic, ce-i drept). Domnule Dragoș Bucurenci, încep prin a-mi exprimă mirarea (deși, în fond, era previzibil)că faci viraje atât de joase doar pentru a mai capta un spot trecător pe figură memorabilă a domniei tale. Și, în egală măsură, prin a mă bucură că nu scriu “înfierbântat” aceste rânduri. Nu vreau să mă lansez în comentarii de ordin politic. Nu e tocmai specialitatea mea. Întrezăresc vag în argumentația domniei (despre comnunism
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
zilei (socială, politică, economică etc.). Nu credeți că există un risc în această "întrețesere" cu momente și personaje trecătoare, perisabile? Ca și în cazul publicisticii politice făcute de Ileana Mălăncioiu: găsiți că, peste câțiva ani, va mai interesa pe cineva figura unui Gavril Dejeu, a unui Radu Vasile, sau a omniprezentului, azi, Adrian Năstase, "utecistul bătrân și complexat" dintr-un recent editorial? - N-are nici o importanță. Ei nu mă interesau pe mine, azi, chiar când scriam, ce să mai vorbim de ce
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
rog pe cititor să aibă bunătatea de a le cumpăni. Scriu cu î din i... ... Pentru că inițiativa Academiei, din 17 februarie 1993, prin care s-a reintrodus în ortografia românească litera â (în afara cuvîntului "român" și a derivatelor sale, unde figura din 1965), a fost o eroare științifică, generată de un anume sentimentalism anti-comunist (bazat și pe legenda că î-ul din i ne-ar fi fost impus de oamenii lui Stalin, deși î-ul din i a fost practicat, de
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
Paul Cernat, Mihaela Ursa și Horia Poenar. Al doilea lucru relevabil este o personală clasificare morală a scriitorilor din deceniile de comunism, mai exact de după 1964-1965 (înainte nu exista decît o singură categorie: obedienții în mod necondiționat): clovnii roșii, adică figurile dezonorante și schimonosite ale adulatorilor regimului, precum E. Barbu, Adrian Păunescu, M. Ungheanu, C.V. Tu-dor, Dinu Săraru, Paul Everac ș.a., și clovnii albi, "care-și conservau o anumită independență, își rezervau o cotă de detașare și chiar o marjă a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
Treptow și "patrioticele" servicii de informații din România. E vorba de "Procesul" lui Corneliu Zelea-Codreanu (vă rog să remarcați folosirea ghilimelelor!) Nu e cazul să insist aici asupra înaltului prestigiu de care se bucură în rândul ofițerilor de informații români figurile lui Zelea-Codreanu și Antonescu (s-au scris studii serioase pe această temă - vezi, de pildă, abordările lui Dan Pavel). Cu adevărat relevant e că dintre toți istoricii din Iași, dl. Treptow și l-a luat drept coautor pe Gheorghe Buzatu
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
de salvator al nației. Din păcate pentru el, în domeniul politicii externe e masiv eclipsat de către versatul Iliescu, dar mai ales de către surprinzător de activul Mircea Geoană. Ca să nu mai spun că până și Petre Roman ori Adrian Severin fac figuri mai convingătoare decât omul din Piața Victoriei. Dl Năstase știe foarte bine că în materie de progres economic n-a fost capabil de mai nimic. Sprijinul, pe față sau mascat, adus sistemului comunist din economie, complicitatea dubioasă cu sindicatele, incapacitatea
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
jumătate camera fixată pe un nene sau pe o tanti care stau de vorbă la telefon (observatorcultural.ro/ arhiva). O frecvență neașteptată înregistrează în limba actuală o formulă glumeață, care imită vorbirea peltică a copiilor mici pentru a produce o figură de repetiție sonoră: ata ete. Formula preia toate utilizările pragmatice ale corespondentului ei în pronunțare standard, asta este: acceptare (resemnată) a situației, eventual și invitație adresată interlocutorului de a nu insista, pentru că nu e nimic de făcut: "eu am mai
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
mînă o lumînare/ și pornește printre oameni,/ de-a lungul cetății cu el de mînă.// Intră în biserică,/ îi aprinde lumînarea/ și spune:/ ia aminte la ziua aceasta!" (Sacrificiu). Explicabil, poeta exersează pe claviatura unor diverse aproximații ale poeziei, în figura căreia se privește cochet ca într-o oglindă. Spre a-i urma jocul, putem constata că unele reflexe au o conotație masculină, altele una feminină, într-o fertilă intersexualitate. Dintre reverberațiile masculine menționăm abordarea poeziei ca destin ("Se pare că
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
un tezaur de zicale, proverbe "formule de politețe" - dar sí sudalme, blesteme, înjurături cum rar se mai întâlnesc la alte neamuri, adăugând, cu mare verva - evitând prea tocite clișee -, creații ad hoc că, printre altele, cumplite amenințări verbale, precum și noi figuri de stil sau apostrofări politice. Limbajul reflectă mentalități, afecte, conduite prevalente și chiar predilecte într-un anumit moment că ne bucura sau nu extragerea unor anumite entități din enormul nostru tezaur, selectarea privilegiată sí că frecvență, precum sí adausul de
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
Ioana Pârvulescu M-am pomenit într-o zi întrebîndu-mă ce figură ar face al nostru tînăr", cel din poemul eminescian, progresistul secolului al XIX-lea, proaspăt întors de la Paris cu încredințarea că știe tot ce e nou în materie de mode și mondenități, dacă, printr-un capriciu temporal, ar nimeri în
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
revenind la ceea ce-l specifică și anume la unghiul contemplativ, atît de prielnic magiei afectelor discrete. Amăreala existențiala se dizolvă în lumina și culoare. Rigiditatea cărturăreasca se destinde și ea într-o baie de limpidități necondiționate, lăuntrice. Dumitru Chioaru face figură unui pictor impresionist care trece de la șevalet la vers: "Primăvară pe cîmp vine o flacăra verde/ odată cu profilul/ femeii (în timp ce udă florile/ în balconul alăturat) pe fondul de lumină/ inutilă fiindu-i îmbrăcămintea; las cartea/ și ochii coboară închiși/ o
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
locul unde ne va reprezenta fostul admirabil ambasador de la Vatican - poate juca un rol important în procesul de integrare a României, măcar prin votul ce-l are de dat. După rechemarea de la înaltul Scaun, dl. Baconsky a făcut o remarcabilă figură chiar și în minister, supraviețuind viespăraiei de intrigi, interese și inavuabile complicități din Aleea Alexandru. Ca în faimosul banc, pentru ca mașinăria să nu se gripeze e nevoie de câte un șurub bun... Intriga și pila au avut un rol instrumental
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
Știam că-l iubește ca sarea în ochi. Că-l enervează. Nu, nu, n-avea nimic cu D.D. Nici cu oaspetele său. Despre care mi-a spus că e autor de romane polițiste, un veleitar în ale scrisului artistic, cu figură de pantof fără perechea lui, mason la un sfert, activist mititel pe la un partid care se pare că ne guvernează, fost securist și mai nou clarvăzător din categoria ăluia cu cutremurele. Nici cu el n-avea nimic Telefil. Zicea chiar
Ghici cine vine la OTV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14808_a_16133]
-
cadavru de lux aparține unui registru mixt, în care biograficul este subminat în permanență de românesc. Constrînși de canoanele genului, atît apologetul, cît și pamfletarul sînt mai radicali, măi plastici și mai hiperbolici în discursul public, decît în fața propriei conștiințe. Figurile pe care le creionează rămîn undeva, la jumătatea drumului dintre viață și literatura. Din acest motiv, cartea lui Umbral despre Cela nu poate fi citită exclusiv dintr-un puct de vedere etic. Elogiile și injuriile umbraliene au o anumita frivolitate
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
de care se ocupă tocmai această identificare, în ultimii ani din viață, cu mască eternului nemulțumit: "Ființă glorioasa cu care am avut cele mai strînse relații a fost Cela. Gloria lui constă dintr-o chelie completă, un stimulator cardiac, o figură desanguinizata și o expresie de supărare perpetua pe viață, expresie care înainte era comercială, să zicem, ca o parte din imaginea personală, si care acum este autentică și, bineînțeles, mai putin interesantă. Adevărul simulat are mai multă forță decît adevărul
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
Rusciuk și a văzut țara din vapor cu ochelari foarte afumați". Dar tot el reține dispoziția scriitorului spaniol Carlos Ory de a vizita România "când s-o restaura", "să meargă cu mine în patria mea", el căruia îi era familiară figura lui Vasile Pârvan "pe care o așeza între Renan și Nietzsche; și are cea mai lirică idee despre țară, pe care i-am descris-o eu". Toate sunt părți elocvente pentru închegarea unui portret mai viu decât orice dată strict
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
îl citesc astăzi ca o parte a literaturii clasice sau ca o mărturie a unei călătorii alegorice. În orice caz, cititorul este cel care determină întotdeauna ce este un text. Î.: Fiecare cititor este un cititor individual, sau credeți în figura Cititorului în sens colectiv, adică a unui arhetip? R.: Ambele. Fiecare cititor este un individ și fiecare cititor citește în cadrul comunității cititorilor. De exemplu, nu putem citi Don Quijote într-un mod individual. Suntem înconjurați de Istoria lui Quijote. Î.: A
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
a releva o neputință a spiritului de-a se înfățișa altminteri decît prin catabolismul său jalnic, prin dejecțiile sale grotești, indice dramatic al stării decompensate: "Zăpada ca niște rufe spălate/ Toată funinginea pe geamuri pavate/ înnebunitor între patru pereți/ Aceleași figuri, veioze, colivii cu sticleți/ Linii de tramvai, poduri, filme/ Oameni mari și mici/ Din ce în ce mai mici/ portari printre pitici/ Aceeași limonadă dulce-amar/ Fac viraje goluri într-un pahar/ Și capul prins între paturi e o farsă/ Zăpada și funinginea/ au luat
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
ea capătă prospețime, rezultatul merită să fie degustat cu plăcere, și nu expediat snob pe raftul "comediilor de consum fără prea mare originalitate". Filmul știe să fie misogin cu farmec și autoironie. Antologic e, în acest sens, montajul de felurite figuri feminine și a reacțiilor aferente, la aflarea veștii că "eroul" le părăsește! Nimic mai meschin sau mai grotesc, zice filmul, decît o femeie în clipa în care află că " EL" tocmai a abandonat-o! De un ridicol monstruos sînt și
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]