125,468 matches
-
pe care îl impune el narațiunii e adecvat, plus că, existând des două planuri simultane ale acțiunii care se întrepătrund, el realizează un foarte reușit paralelism între cadre din "povești" diferite. Trebuie să vedeți ce au făcut criticii britanici de film cu această peliculă. Pe lângă nenumăratele similitudini cu The Quest for the Holy Grail a lui Monty Python pe care le-au subliniat conștiincios. Citez: "O distribuție britanică decentă se luptă cu mocirla și cu un dialog îngrozitor". Iar articolul se
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
for the Holy Grail a lui Monty Python pe care le-au subliniat conștiincios. Citez: "O distribuție britanică decentă se luptă cu mocirla și cu un dialog îngrozitor". Iar articolul se termină cu îndemnul adresat spectatorilor de a evita acest film "cam ca pe ciumă". Ei, dar cu Renașterea italiană, lucrurile se îmbunătățesc simțitor. Vezi Neguțătorul din Veneția, în regia și co-scenariul lui Michael Radford. De o modestie adecvată: "Am scris scenariul cu colaboratorul meu William Shakespeare. El n-a făcut
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
britanicul. Aportul american e nu numai în producție, ci și în distribuție: Al Pacino în rolul lui Shylock. Secondat de Jeremy Irons - Antonio. E important să reiau observația unui critic american: e prima ecranizare a piesei bătrânului Will tentată de când filmul are sonor. Și Orson Welles avea planuri cu Neguțătorul, dar le-a abandonat. Antisemitismul, o banalitate la vremea scrierii piesei, era o piedică notabilă în calea regizorilor moderni, dar nu singura. Din punct de vedere al registrului, piesa comite un
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
acestei piese - o miză inumană se dovedește una tocmai generoasă și absurdă. Bine, există și un risc al contextualizării lui Radford: în prologul oferit de el ți se spune că evreii nu aveau voie să părăsească ghetoul noaptea, iar în film acest lucru se întâmplă des, fără a le cauza acestora vreo problemă. Oricum, regizorul merită urale pentru atenția dedicată textului: urmărește fiecare cuvințel. Homosexualitatea tratată prin aluzii, sugerată între Antonio și Bassanio, Portia și Nerissa, nu e invenția regizorului, are
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
fără a le cauza acestora vreo problemă. Oricum, regizorul merită urale pentru atenția dedicată textului: urmărește fiecare cuvințel. Homosexualitatea tratată prin aluzii, sugerată între Antonio și Bassanio, Portia și Nerissa, nu e invenția regizorului, are suficient sprijin textual. Bizareria acestui film este că reușește să fie bun - ca film - păstrând elementele teatrale, nereducând piesa la un scenariu. În plus, dialogurile - ca și jocul personajelor - nu încearcă să dea impresia de realism. Dimpotrivă, regizorul îți clipește complice la fiecare pas amintindu-ți
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
regizorul merită urale pentru atenția dedicată textului: urmărește fiecare cuvințel. Homosexualitatea tratată prin aluzii, sugerată între Antonio și Bassanio, Portia și Nerissa, nu e invenția regizorului, are suficient sprijin textual. Bizareria acestui film este că reușește să fie bun - ca film - păstrând elementele teatrale, nereducând piesa la un scenariu. În plus, dialogurile - ca și jocul personajelor - nu încearcă să dea impresia de realism. Dimpotrivă, regizorul îți clipește complice la fiecare pas amintindu-ți că nu vrea să recreeze o epocă. Mai
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
am mai văzut o asemenea cinematografie și mizanscenă de la " Fata cu cercel de perlă", pelicula dedicată lui Vermeer. Fiecare cadru îți evocă pictura epocii, până și Portia pare decupată dintr-un profil de Ghirlandaio. Tocmai acesta e paradoxul temporal al filmului. Era nevoie de postmodernism, de contragerea acestei epoci în artefacte specifice ei, pentru a escamota cutumele sale și pentru a le trage către noi, determinându-ne să fim îngăduitori. Ca de obicei, postmodernismul e cea mai bună cale de a
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
criminal francez și nazist, intitulată Declarația. Michael Caine, Tilda Swinton, Alan Bates, Charlotte Rampling, Jeremy Northam. O distribuție britanică de excepție, care te atrage precum un magnet. Dar contextul în care sunt puși acești actori îi face puțin ridicoli: în film, ei sunt francezi. Dacă știți cum sună franceza vorbită de un anglo-saxon, vă dați seama cât de involuntar amuzant ar fi ieșit totul. Soluția preferată de regizor a fost să stabilească limba oficială din Franța ca fiind engleza britanică, ca să
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
foștii criminali naziști. Mai mult, Pierre Brossard (Michael Caine), ucigașul a șapte evrei este unul foarte sărac și credincios, care depinde de biserică și de vechea gardă pentru mijloace de subzistență, așa că pare relativ ușor de prins. Nu tocmai, iar filmul nu doar că se termină în coadă de pește, dar este mult prea vag în definirea personajelor, printre care și cele secundare, ca cel interpretat de Bates. Așa că dă lovitura de grație majorității thespienilor, doar Tilda Swinton și Caine (al
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
marele experiment socio-cultural care este ,Piața Festivalului". Trecătorul aflat întâmplător în preajmă nu și-a continuat cu indiferență drumul. A zăbovit în preajma tinerilor muzicieni performeri. I-a ascultat. A întârziat la standul cu cărți, cu CD-uri, a vizionat un film muzical. în mod evident a primat conștiința faptului că Festivalul enescian este un eveniment de importantă conexiune cu marea dinamică a valorilor culturale și artistice europene. Pentru prima dată au fost invitați de manieră convingătoare și au fost prezenți în
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
tv cum că ,Există o percepție greșită a populației în ceea ce privește parlamentarii care și-ar pierde vremea... Să știți că nu o pierd deloc..." Are perfectă dreptate, domnul senator: ei, aleșii noștri, își rotunjesc zestrea de cultură generală dezlegând integrame, vizionând filme pe Internet, citind presa etc., dar nu în timpul dezbaterilor din Parlament, ci numai când nu cască plictisiți, ațipesc sau se ceartă ,ca la ușa cortului"... Altfel desfășoară și alte activități de folos obștesc, adică pentru înveselirea electoratului, cum ar fi
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
Popa, antrenor la Poli Iași: , Eu când joc cu Steaua sau Dinamo, joc cu piciorul pe gât, cu carnea lor în dinți... Așteptăm UEFA cu sancțiunile... Haralampy: - Eu, dacă aș fi CNA sau măcar Ralu Filip, aș interzice imediat toate filmele cu Dracula... VOLUME ÎN PREGĂTIRE 1)Dan Iosif, Maxime și cugetări de pe vremea când eram parlamentar PSD, ediție de lux, cu amănunte. Prefața este semnată de un colectiv de muncitori-strungari de la fostul IMGB. 2)Traian Băsescu, opere complete, ediție de
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
în cadrul Festivalului și Concursului Internațional ,George Enescu"; -pe marea actriță Mariana Mihuț într-un dialog exemplar moderat de Eugenia Vodă în cadrul emisiunii ,Profesioniștii"; -filmul italian ,O viață fragilă" (Național Tv), care ne-a întors - dar am făcut-o cu plăcere - la filmele psiho-sociale lipsite de cruzimi și violențe; -pe domnul Emil Constantinescu care a descoperit la ,Realitatea Tv" cât de înțelept este... Păcat că n-a băgat de seamă între anii 1996-2000... Oricum, Haralampy, văzându-l, a recitat o scurtă parodie proprie
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
la Casa Americii din Madrid, romanul El Paraíso en la otra esquina (Paradisul de după colț1). O lansare inedită, deoarece, simultan, a fost inaugurată expoziția Fotografiile Paradisului, realizată de fiica scriitorului, Morgana Vargas Llosa, și, totodată, a fost prezentat în premieră filmul documentar cu același titlu ca al romanului, realizat de regizorul columbian Mauricio Bonnett. E vorba de două documente artistice care depun mărturie despre cum scrie, cum se documentează, cum trăiește, simte și iubește literatura Mario Vargas Llosa. Actorii Natalia Berbeke
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
perioadă de conviețuire cu Vincent van Gogh. Editura spaniolă Alfaguara care are, de altfel - din 1997 - exclusivitate pentru toată opera lui Mario Vargas Llosa, a publicat simultan atât romanul, cât și un album cu fotografiile realizate de fiica autorului, iar filmul documentar (cu o durată de 60 de minute) a fost difuzat pe 8 aprilie 2003 de către Canal+ (care a finanțat, de altfel, proiectul). Mauricio Bonnett a trebuit să-l convingă pe Llosa să se lase filmat în timpul documentării pentru roman
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
să-l convingă pe Llosa să se lase filmat în timpul documentării pentru roman și să vorbească despre redactarea lui pe măsură ce scria. Mario Vargas Llosa mărturisește că a acceptat, mai ales, gândindu-se că i-ar fi plăcut să vadă un film documentar despre procesul de creație al unui roman scris de Faulkner, Malraux sau Flaubert. Fiica lui, spune amuzat Llosa, nici măcar nu i-a cerut voie. A aflat că își pregătise deja un voiaj paralel cu al său, pe urmele personajelor
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
care semnele sclavagismului nu dispăruseră cu totul. Conectați la o nouă concepție asupra lumii, ele au avut prilejul să surmonteze handicapul istoric și să intre în rândul țărilor civilizatre. N-au făcut-o -, ba chiar au accentuat dominanta fundamentalist-tradiționalistă. Un film propagandistic, precum Gandhi, surprinde destul de convingător rezistența la nou a acestor țări. E irelevant că în urmă cu două sau trei mii de ani în India sau în zona arabă au înflorit civilizații de nivel excepțional. La ce bun acea
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
Alexandra Olivotto Deja mă simțeam vinovată de la ,Anonimul" pentru că nu văzusem documentare. Pe de altă parte, mi se pare că, față de acest gen, orice critic de film are trebui să aibă un sentiment de vinovăție. E de bun-simț, pentru că dedicăm pagini întregi lungmetrajelor, cu toate că în ultimul timp - cu două-trei excepții notabile - regizorii români au luat numeroase premii tocmai pentru scurtmetraje și documentare. Care nu trebuie privite ca
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
passage pe drumul către lungmetraje. Cu toate inovațiile structurale pe care le-a adus industriei cinematografice, documentarul s-a încetățenit - pe nedrept, firește - ca un gen minor, de nișă. Asta deplângea și Florin Iepan, plus alți regizori și oameni de film de seamă, pe care merită să îi citez în acest sens. ,Tocmai în România, singura țară europeană unde porțile Televiziunii Naționale sunt puternic ferecate în fața producătorilor independenți și unde, după 1989, producătorii occidentali realizează în fiecare an cel puțin zece
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
de seamă, pe care merită să îi citez în acest sens. ,Tocmai în România, singura țară europeană unde porțile Televiziunii Naționale sunt puternic ferecate în fața producătorilor independenți și unde, după 1989, producătorii occidentali realizează în fiecare an cel puțin zece filme documentare, sprijinul statului față de filmul documentar ajunge să se rezume la aproximativ 5 % din creditele acordate de CNC?" . Bun, scrisoarea adresată Monei Muscă e mai veche și sigur că, odată ce televiziunea de stat e condusă de un regizor/producător independent
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
să îi citez în acest sens. ,Tocmai în România, singura țară europeană unde porțile Televiziunii Naționale sunt puternic ferecate în fața producătorilor independenți și unde, după 1989, producătorii occidentali realizează în fiecare an cel puțin zece filme documentare, sprijinul statului față de filmul documentar ajunge să se rezume la aproximativ 5 % din creditele acordate de CNC?" . Bun, scrisoarea adresată Monei Muscă e mai veche și sigur că, odată ce televiziunea de stat e condusă de un regizor/producător independent, o astfel de stare de
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
câteva documentare mai norocoase pe care doritorii le pot închiria pe suport DVD sau VHS. O să încep cu cel mai spectaculos: ,Pe urmele lui Alexandru cel Mare" . Nu mă pot opri din lamentat: ce mi-aș fi dorit ca acest film să aibă măcar jumătate din rețeaua de distribuție de care a beneficiat ,Alexandru" al lui Oliver Stone... Chiar ar fi meritat acest efort financiar, dar... Are de toate: patru ore, umor (trebuie să vedeți secvența în care ,gazda" documentarului, Michael
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
care e rezultatul), suspens (naratorul este atacat de bandiți în Afganistan, încă în plin război), explicații elaborate și citate din istorici, chiar și legende sau balade locale, deci acuratețe, plus o diversitate etnic-culturală cum cu greu veți vedea în alt film. Nu e de mirare, traseul lui Alexandru poartă echipa de filmare și gazda prin șaisprezece țări. Mai mult, acest documentar mi se pare remarcabil din punct de vedere epistemologic. De obicei, există acea voce din off, care dă explicații care
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
fapt de care creatorii documentarului sunt perfect conștienți. Ca să îl citez pe Michael Wood: ,e greu să fixezi personaje în istorie pentru că ele sunt, ca și noi, mereu pe fugă tocmai pentru că le reinventăm tot timpul" . Quod erat demonstradum: un film cu adevărat bun, structural corect (după mine), echilibrat și antrenent din punct de vedere vizual. Dar întrebați-vă în ce context a apărut și veți reveni asupra soartei triste a documentarului. E deja o cutumă a industriei ca, după apariția
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
care le dădeau în clocot creierele înainte să explodeze (nu glumesc)! Dar să nu mă las învinsă de entuziasmul față de istoria antică și să trec într-un domeniu care mi-e cel puțin nefamiliar (aviz cunoscătorilor: mă voi concentra asupra filmului, nu asupra muzicii sau asupra unor MC sau DJ): hip-hopul și scratch, tehnica de a produce ritmuri frecând discurile (evident, încerc să simplific cât pot). ,Scratch. Istoria hip-hop-ului" (din 2001, dar de atunci s-au mai făcut ceva pelicule cu
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]