279 matches
-
3, 7 ani sunt prezentate în Tabelul 3 . În ceea ce privește criteriile finale compuse de evaluare , a fost demonstrată eficacitate semnificativă statistic împotriva bolii , pentru tipurile HPV înrudite filogenetic cu HPV 16 ( în primul rând HPV 31 ) , în timp ce pentru tipurile HPV înrudite filogenetic cu HPV 18 ( inclusiv HPV 45 ) nu a fost observată eficacitate semnificativă statistic . Pentru cele 10 tipuri individuale de HPV , semnificația statistică a fost atinsă doar în cazul HPV 31 . Tabel 3 : Rezultate pentru CIN 2/ 3 sau AIS la
Ro_407 () [Corola-website/Science/291166_a_292495]
-
a despicat de multe ori genurile existente care nu au fost recunoscute pentru mult timp de colegii săi. Actual, în lumina noilor descoperiri în biologia moleculară (astfel cum ADN-ul, s-a arătat, că denumirile lui sunt bazate pe relații filogenetic valide), are loc o regândire. Petter Karsten, împreună cu Lucien Quélet, Narcisse Théophile Patouillard și Samuel Frederick Gray, au creat cele mai multe dintre noile genuri care au devenit standard până astăzi. Împreuna cu Paul Kummer (care a lucrat mai ales la ridicarea
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
Acest lucru a fost luat ca dovadă că cloroplastele euglenelor au evoluat dintr-o algă verde eucariotă care trăia înăuntrul ei. Astfel, similaritățile intrigante dintre "Euglena" și plante nu au apărut din cauza înrudirii, ci din cauza acelei simbioze interne (endosimbioze). Analizele filogenetice susțin această ipoteză. Cloroplastele euglenelor conțin pirenoizi folosiți în sinteza paramilonului, o formă de stocare a energiei în amidon, care ajută euglenele să supraviețuiască perioadelor de lumină slabă. Prezența pirenoizilor ajută la diferențierea genului "Euglena" de alte genuri ale clasei
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
pigmenți fotosintetici principali sunt clorofila, "a" și "b", și pigmenți xantofili și carotenici. Unele alge verzi, Streptophyta, sunt originea plantelor terestre; această ipoteză este confirmată de prezența clorofilei și similarității a diferitelor părți ale plantei și algei, și de studiile filogenetice. Algele verzi nu formează un coerent complet, ele sunt reprezentate de diferiți taxoni ce sunt înrudiți filogenetic. Acestea prezintă caractere generale: trăiesc în ape dulci sau salmastre, pe soluri sau în locuri umede, au tal și se hrănesc autotrof. Predomină
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
sunt originea plantelor terestre; această ipoteză este confirmată de prezența clorofilei și similarității a diferitelor părți ale plantei și algei, și de studiile filogenetice. Algele verzi nu formează un coerent complet, ele sunt reprezentate de diferiți taxoni ce sunt înrudiți filogenetic. Acestea prezintă caractere generale: trăiesc în ape dulci sau salmastre, pe soluri sau în locuri umede, au tal și se hrănesc autotrof. Predomină pigmentul verde datorită cloroplastului; nutrienții sunt depozitați sub formă de amidon în plastidă și în stromă. Reproducerea
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
-i provoca o mutilare gravă. Dimpotrivă, modelul ideal al omului ar fi acela în care ambele componente să atingă niveluri de dezvoltare cât mai înalte și să se echilibreze reciproc: câtă gândire, atâta și sentiment, cât sentiment atâta și gândire. Filogenetic și ontogenetic, proprietatea și disponibilitatea vibrării și trăirii emoționale preced disponibilitatea și capacitatea nu numai a gândirii, ci și a percepției. La subiectul adult, pragul răspunsului emoțional la un stimul vizual sau auditiv este mai scăzut decât al percepției, astfel
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
privind ordinul "Agaricales", familia "Agaricaceae" în patru încrengături (subfamilii) care se disting în mare parte din cauza culorii sporilor: "Leucocoprinus", "Agaricaceae", "Lepiotaceae" și "Cystodermateae". De asemenea vechile familii "Tulostomataceae", "Battarreaceae", "Lycoperdaceae" și "Mycenastraceae" au fost încadrate, pe baza de studii moleculare filogenetice, în familia "Agaricaceae" până în 1986. Speciile familiei "Agaricaceae" folosesc o varietate largă de morfologie a corpului de fructe. Cu toate că forma pileată (adică, cu pălărie și lamele) este predominantă, de asemenea sunt încorporate formele fostelor familii "Gasteromycetes", de exemplu soiul "Lycoperdon
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
XX-lea prin consumul cărnii de cimpanzeu. Alte cercetări au adus la iveală faptul că virusul a apărut prima dată în Africa de Vest, dar nu se știe dacă nu au fost mai multe focare virale în zone geografice africane diferite. Cercetările filogenetice a subtipurilor HIV și între HIV și SIV dau nașterii bănuielii transmiterii repetate de la cimpanzeu la om în Camerun și/sau țările învecinate. Teoria elaborată de Tom Curtis în 1992 nu a putut fi demonstrată de jurnalistul Edward Hooper. Conform
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
În 1858, Charles Darwin și Alfred Russel Wallace au elaborat și publicat o noua formă a teoriei evoluționiste, explicată mai detaliat în lucrarea lui Darwin, "Originea speciilor" (1859). Diferit față de Lamarck, Darwin propune conceptul de origine comună și un arbore filogenetic foarte ramificat. Teoria era bazată pe ideea selecției naturale și avea ca punct de plecare o gamă largă de dovezi și fapte din domenii precum: creșterea animalelor, biogeografie, geologie, morfologie și embriologie. Opera lui Darwin a condus la o acceptare
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
alternanță de generații(generația sporofitică este urmată de cea gametofitică, aceasta din urmă de generația sporofitică ș.a.m.d.), la unii taxoni cu ambele generații egale ca existență, iar la alții cu predominarea generației sporofitice față de generația gametofitică și invers. Filogenetic, se pare că algele își au originea în grupa euglenofitelor astotrofe, din care au apărut volvocalele unicelulare. De la această treaptă clorococalele și ulotricalele, ultimele generand încrengăturile briofite și pteridofite. Acrochaetium savianum (Auduinella saviana) Este o algă roșie cu tal simplu
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
științifice, care au fost aplicate acestui gen, deși numărul de nume în prezent valabile este mai mic. În plus, față de sinonimie, multe specii au fost mutate în alte genuri cum sunt de exemplu "Gyroporus", "Leccinus", "Suillus", "Typopilus", sau "Xerocomus". Analizele filogenetice moleculare furnizează noi informații cu privire la relațiile dintre populațiile Boletus. Pentru un laic este foarte greu a găsii o orânduire clară, pentru că din păcate sinonimele și chiar schimburile de nume diferă intre țări precum scientiști. Următoarea tabelă arată câteva exemple ale
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
Farmacie din Iasi la disciplina Biologie medicală condusă de academinianul Vasile Mârza, disciplină nou înființată ca urmare a reformei învățământului medical din 1948. În 1952 devine titularul catedrei iar în 1965 profesor, orientând disciplina de Biologie medicală pe studiul dezvoltării filogenetice și ontogenetice a diferitelor sisteme și funcții, al geneticii și al originii și evoluției omului. Deși teoriile dominante impuse de școala sovietică cereau studierea exclusivă a concepției miciuriniste, profesorul Zaharia a prezentat studenților mendelismul și teoria cromozomială a eredității a
Nicolai Zaharia () [Corola-website/Science/327304_a_328633]
-
tasmanian și cel de "S. laniarius" pentru specia fosilă. Diavolul tasmanian ("Sarcophilus harrisii") aparține familiei Dasyuridae. Genul "Sarcophilus" conține două alte specii cunoscute numai din Pleistocen, "S. laniarius" și "S. moomaensis". Relațiile dintre cele trei specii nu sunt clare. Analiza filogenetică arată că diavolul tasmanian este cel mai apropiat de felinele marsupiale, și mai la distanță de lupul tasmanian. Genomul diavolului tasmanian a fost secvențiat în 2010 de către "Wellcome Trust Sanger Institute". Ca și celelalte specii de dasyuride, diavolul tasmanian are
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
50 din domeniul ciberneticii, au fost adoptate și de neuroștiință, astfel încât SNC este văzut ca un sistem cu rol de a procesa informațiile din mediul extern, a coordona viața de relație și de a genera un anumit comportament. Din perspectivă filogenetică, SNC apare ca formă superioară conducerii neuroide existentă la bureți și sistemului nervos simpatic existent la viermi și artropode. Gradul de complexitate și organizare structurală crește filogenetic astfel că la vertebrate avem sistem nervos de tip tubular. În timp ce în creierul
Sistemul nervos central () [Corola-website/Science/302310_a_303639]
-
coordona viața de relație și de a genera un anumit comportament. Din perspectivă filogenetică, SNC apare ca formă superioară conducerii neuroide existentă la bureți și sistemului nervos simpatic existent la viermi și artropode. Gradul de complexitate și organizare structurală crește filogenetic astfel că la vertebrate avem sistem nervos de tip tubular. În timp ce în creierul reptilian telencefalul este doar o zonă apendiculară al bulbului olfactiv, ea reprezintă majoritatea volumului creierului mamiferelor. Sistemul nervos la vertebrate este situat dorsal tubului digestiv și prezintă
Sistemul nervos central () [Corola-website/Science/302310_a_303639]
-
științelor despre om. El nu este lipsit de raționalitate: după cum notează Dan Sperber, „Întrucât variațiile culturale nu corespund În mod semnificativ unor variații genetice, cu cât culturile variază mai mult, cu atât devin mai puțin inteligibile În termeni de moștenire filogenetică” (Sperber, 1974, p. 491). În consecință, determinarea culturală a activităților definește omul mai mult decât presupusa sa natură, aceasta neexistând decât ca obiect al antropologiei fizice. Etnologia are deci misiunea să explice diversitatea nesfârșită a culturilor, omul fiind, dintre toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de variație genetică poate fi considerată una din cele mai adecvate metode pentru astfel de cercetări. stabilirea relațiilor taxonomice la plante. Cercetările privind taxonomia se bazează pe un număr mare de caracteristici care definesc taxonii și ajută la studiul relațiilor filogenetice, amprenta ADN completează aceste metode, mai ales în situațiile în care nivelurile taxonomice sunt foarte apropiate; identificarea cultivarelor și estimarea gradului de înrudire între acestea. Când variabilitatea genetică este foarte mare între cultivare și absentă în interiorul lor, identificarea cultivarelor se
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
care poate să fie urmată sau nu de reinserarea în întregime sau parțial a acelui acid nucleic (sau un echivalent sintetic), cu sau fără intervenții prealabile enzimatice sau mecanice, în celulele ale acelorași specii sau în celulele speciilor strâns înrudite filogenetic, care pot schimba material genetic prin procese fiziologice naturale, atunci când este puțin probabil ca organismul rezultat să provoace maladii la om, animale sau plante. Autoclonarea poate include și utilizarea vectorilor de recombinare, cu un istoric îndelungat de utilizare în condiții
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188910_a_190239]
-
emoțional (din punct de vedere emoțional și social) emoțional (din punct de vedere emoțional și social) energetic energetic (din punct de vedere celular, teritorial și energetic) energetic (din punct de vedere economic și energetic) esențial estetic etic european executiv farmacologic filogenetic financiar financiar (din punct de vedere financiar și al calității) financiar (din punct de vedere financiar și logistic) fiscal (din punct de vedere juridic și fiscal) fizic fizic (din punct de vedere fizic și psihic) fizic (din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
trăsătura instinctuală și pur biologică a conceptului, și, ca atare, arhetipul s-ar defini în contextul diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi adaugă în această definiție o altă trăsătură: caracterul instinctual. Ca experiență a speciei, ca moștenire filogenetică, arhetipurile sunt de ordinul instinctelor. Din punct de vedere filosofic, ideea este foarte importantă: dacă arhetipurile sunt spirit și în același timp instincte, atunci natura conține spirit și nu este opusă în întregime culturii. Jung subliniază continuitatea dintre natură și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
semnal cultural distinct pentru fiecare emoție Volumul mare al cercetărilor atestă faptul că fiecare dintre cele șase emoții teamă, surpriză, furie, tristețe, dezgust și fericire are o expresie facială distinctă. 2. Expresiile faciale universale distincte ale emoțiilor pot fi determinate filogenetic Paul Ekman își exprimă acceptul vizavi de ideea lui Charles Darwin, potrivit căreia expresiile faciale au evoluat și au caracter de universalitate, pentru că sunt parte a moștenirii noastre biologice. Orice expresie emoțională care nu poate fi determinată filogenetic nu prezintă
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
fi determinate filogenetic Paul Ekman își exprimă acceptul vizavi de ideea lui Charles Darwin, potrivit căreia expresiile faciale au evoluat și au caracter de universalitate, pentru că sunt parte a moștenirii noastre biologice. Orice expresie emoțională care nu poate fi determinată filogenetic nu prezintă probabilitatea de a fi de natura umana. 3. Expresiile emoționale generează semnale multiple, implicând atât vocea, cât și față Dacă expresia facială nu este însoțită și de vocalizarea specifică, fie experiență emoțională nu este una puternică, fie s-
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
forme de activitate, ele manifestându-se prin expresia facială, odată cu evenimentul declanșator; c) există coerentă; pentru fiecare emoție există modele interconectate în expresie și fiziologie, aflate în strânsă legătură cu evenimentele situaționale prototipice 189. Susținând ideea că emoțiile au evoluat filogenetic, în funcție de scopurile și sarcinile vieții umane, profesorul american face următoarele observații: 1. Există câteva elemente comune ale contextelor în funcție de care apar emoțiile, în pofida diferențelor de învățare socială. 2. Deși emoțiile pot fi observate și la alte primate, este posibil ca
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
altele mai puțin (atitudinile, voința, caracterul etc.); - o aceeași trăsătură psihică poate fi, la persoane diferite, rodul unor factori diferiți (pentru unele persoane factorul ereditar poate fi determinant, în timp ce pentru altele mediul sau educația poate avea contribuția decisivă); - din perspectivă filogenetică, ereditatea umană are o importanță redusă în determinarea setului de comportamente instinctive; așa se explică de ce, în comparație cu alte specii, puiul de om își pierde specificitatea dacă, în dezvoltarea sa timpurie, este însoțit de membrii altei specii (exemplul tipic în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mai mic de imagini stocate în memorie (deci din zona conștientului). Se crede că numărul de imagini din inconștient este imens. Nu putem ști cu adevărat, căci mintea conștientă nu are acces acolo. Acest depozit, s-a format pe parcursul dezvoltării filogenetice și ontogenetice a omului. În cursul dezvoltării filogenetice, adică pe parcursul evoluției omului, miile de generații anterioare au adăugat imagini provenind de la diferite experiențe trăite. Imaginile înregistrate (sub formă vizuală, auditivă, tactilă, olfactivă, etc.) au coborât din conștient în inconștient și
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]