69 matches
-
et al. (2008) 8. miARn-223 Reglarea granulocitozei A. Rodriguez et al. (2007) 9. miARn-208 Cardiopatii post stres e. olson et al. (2007) În fine, sute de microARN (unii înalt conservați în speciile vegetale și animale ale prezentului) au lucrat în filogenie, modelând de-a lungul a milioane de ani structura și specificul funcțional al diferitelor pro- și eucariote. Relativ recent (2007-2008), au putut fi inventariați zeci de miARN care intervin în expresia celulelor multipotente ale stromei mezenchimale (stem) cu rol în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulelor canceroase, trebuie să se înțeleagă că factorii celulari și umorali ai apărării imune înnăscute sau dobândite acționează asupra celulelor transformate ca niște veritabili factori presori. Iată-ne privind evoluția procesului carcinogenetic prin prismă evoluționistă. Tot astfel cum în cursul filogeniei și ontogeniei devenirea unor sisteme vii sau aparținând viului (de la moleculă la marile populații de plante și animale) se modifică prin adecvare la mediul extern sau intern al organismului, tot astfel în dinamica procesului imunoeditării, clonele de celule canceroase sunt
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Evident, animalele, cu ritm evolutiv superior plantelor, le depășesc pe acestea din urmă ca sofisticare a hormonilor. Mai mult, animalul Își adaugă un sistem nervos care, scurtând drumul mesajului, totuși neexcluzând hormonul, mărește viteza de răspuns la stimuli. Ontogenia repetă filogenia, altfel spus, dezvoltarea unui individ parcurge rapid Întreaga evoluție de până la el a speciei. Consecința e, pentru organismul evoluat, adică acela ce parcurge mai multe etape În ontogenie, o dependență mare, apoi din ce În ce mai mică, pe parcursul devenirii sale, la mesaje false
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
comunist din România prin acordarea titlului de Profesor Emerit al Republicii Socialiste România. Studii privind terminațiile nervoase la perii tactili ai mamiferelor, anatomia și histologia organelor de simț la animalele vertebrate, dubla inervație a organelor tactile de la păsări și mamifere, filogenia perilor la mamifere etc. În 1904 descoperă organele gustative la păsări, descoperire epocală. El pune în evidență dubla inervație a mușchilor striați și a epidermei, precum și activitatea glandulară legată de celulele senzoriale. Rezultatele cercetărilor lui Botezat sunt menționate în tratate
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]
-
72%). Cu flori unisexuate sunt 11%, dintre care 4% sunt dioice, iar 7% sunt monoice. Cca. 17% sunt plante trioice și poligame. Polenizarea entomofilă a dus la modificări ale florii: diversificarea periantului, a staminelor și a carpelelor etc. Pentru stabilirea filogeniei lor se ia în considerare, în primul rând, în afara caracterelor morfo-anatomice, originea florii angiospermelor. Se cunosc două ipoteze: Ambele ipoteze susțin monofiletismul angiospermelor, adică evoluția lor dintr-un strămoș comun. Există, însă și ipoteze care susțin bifiletismul, chiar polifiletismul angiospermelor
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
comportament - cotiledon - cromozom - cromozomul X - cromozomul Y - cuticulă - dendrită - descompunere - diabet zaharat - dializă - diatomee - digestie - electroforeză - embrion - endemism - entomologie - enzimă - erbivor - ereditate - Escherichia coli - eucariote - eugenie - evoluție - ex vivo - extincție în masă - fagocitoză - febră aftoasă - fenotip - fetus - ficat - ficocianină - ficologie - filogenie - fiziologie - floare - floem - fosfolipidă - fosforilare oxidativă - foton - fotosinteză - frunză - fungi - gamet - genă - genotip - glicoliză - glucoză - grăsime - hemogramă - Hepadnaviridae - hermafrodit - herpetologie - heterotrof - hibernare - hibrid - hidroliză - homeostazie - hormon - ihtiologie - imunologie - in situ - in utero - in vitro - in vivo - inimă - insectă - insectivore - insulină
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
zona Dornelor și Secția de Cinegetică din județul Suceava. Exponatele de faună și floră sunt prezentate redând aspecte din mediul lor natural, ceea ce dă un plus de atractivitate pentru publicul vizitator. Sunt abordate probleme de ocrotire a naturii, de taxonomie, filogenie și ecologie. Parterul muzeului prezintă colecția cinegetică. Animalele vertebrate sunt prezentate în ordine evolutivă: pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere. De asemenea, muzeul include un interior vânătoresc (realizat cu obiecte din coarne căzute, blănuri, fazani și capete de căprior naturalizate
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
din grecescul „"tigris"” care, la rândul său, derivă din „"tigri"”, cuvânt din persana veche, a cărui rădăcină „"taig"” înseamnă „rapid”. Cele mai multe date ce țin de evoluția speciei tigrului au fost obținute prin intermediul analizei rămășițelor pământești și a cercetărilor în domeniul filogeniei moleculare. În baza analizelor cladogenetice s-a demonstrat că originea geografică a speciei se găsește în Asia de est. Studierea osemintelor scoase la suprafață este dificilă din mai multe puncte de vedere. Descoperirile paleontologice nu sunt numeroase și sunt puternic
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
o evoluție graduală. Majoritatea cercetărilor empirice ale lui Gould s-a bazat pe studierea melcilor de uscat, "Poecilozonites" și "Cerion". Gould și-a adus contribuții de asemenea la , primind multe aprecieri de valoare la adresa cărții sale "", în română, "Ontologie și filogenie". În teoria evoluționară, Gould s-a opus selecționismului strict, aplicată la oameni și . El a dus campanie împotriva creaționismului și a propus că știința și religia trebuie să fie considerate ca două domenii diferite, sau „magisteria”, a căror domenii de
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
embriologi ca făcând parte din Deuterostomia. Dar filogeniștii le clasifică în Deuterostomia. Asemănările cu nematozii susțin ipoteza protostomă — de fapt, chaetognathele sunt considerate uneori ca niște forme din Ecdysozoa sau . apare aproape de baza arborelui evoluționar al protostomelor în studiile de filogenie moleculară. Și studiile sistemului lor nervos au arătat că ar fi protostome. Din cauza corpului moale, chaetognathele nu se fosilizează prea bine. Totuși, câteva specii fosile au fost descrise. Aparent, această încrengătură a apărut în Cambrian. Fosile complete au fost găsite
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
Ordinul Dermaptera (= Euplecoptera, Euplexoptera, sau Forficulida), cu 1800 de specii, 3 subordine și 11 familii este relativ mic comparat cu alte ordine ale clasei Insecta. În acest număr nu sunt incluse speciile din subordinul dispărut Archidermaptera cu familia sa Protodiplatyidae. Filogenia ordinului este încă disputată. Speciile actuale par a fi monofiletice și există suport pentru monofilia familiilor Forficulidae, Chelisochidae, Labiduridae și Anisolabididae, dar se sugerează că Forficulina este parafiletică prin exluderea familiei Hemimerina care ar trebui sa fie inclus în Forficulina
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae...”, ca "Lactifluus volemus". Denumirea lui Kuntze, "Lactifluus volemus", considerată ulterior pentru mult timp sinonim al lui "Lactarius volemus", a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2008. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai departe precum mult mai important
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
Aspretele ("Romanichthys valsanicola") este un pește teleostean care aparține familiei percidelor. El este singurul reprezentant al genului "Romanichthys" și este înrudit îndeaproape cu genul "Zingel". Clasificarea percidelor propusă de Bruce B. Collette și Petru Bănărescu în 1977 corespunde mai bine filogeniei. Ei împart familia percide în 2 subfamilii: Percinae (tribul Percini și Etheostomatini) și Luciopercinae (tribul Luciopercini și Romanichthyini). Tribul Romanichthyini include 2 genuri: "Zingel" cu 3 specii ("Zingel zingel", "Zingel streber" și "Zingel asper") și "Romanichthys" cu o singură specie
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
la numeroase expediții în regiunile din Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Oceanul Pacific. A descris împreună cu mentorul său, academicianul Petru Bănărescu 82 de taxoni de pești noi (o subfamilie, 23 de genuri și subgenuri și 58 de specii). A studiat mai ales sistematica, filogenia și zoografia peștilor din familiile Cyprinidae și Cobitidae. În 1965 a descoperit un fenomen unic de migrație speciei "Caspialosa pontica", care are loc o dată la 10-12 ani. A scris în calitate de autor și coautor peste 150 de lucrări de sistematică, faunistică
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
bazali. Opistocontele flagelate au în mod caracteristic doi corpusculi bazali - unul flagelat, celălalt nu. În plus, a fost descoperită recent o amibă biflagelată ("Breviata") înrudită cu amibozoarele ("Amoebozoa"). Astfel, dacă ne-am raporta la numărul de corpusculilor bazali într-o filogenie a eucariotelor, atunci ideea că unicontele au fost ancestral uniflagelate nu mai pare să fie valabilă. Dacă poziția filogenetică a acestei amibe ("Breviata") este confirmată, atunci ipoteza cea mai ponderată este că strămoșul unicontelor a fost el însuși biflagelat, ca
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
care trăiesc în rinichii cefalopodelor. Deși numele „” a fost inventat înainte de „Rhombozoa” și e preferat de majoritatea autorilor contemporani, „Rhombozoa” se bucură totuși de multă susținere. Clasificarea e controversată. De obicei, Dicyemida este grupată împreună cu Orthonectida în subregnul Mesozoa; totuși, filogenia moleculară a indicat că dicyemidele ar fi mai apropiate de viermii cilindrici. Încrengătura nu se divide în clase, ci direct în familii. Dovezile moleculare susțin că aceste animale derivă din Lophotrochozoa. Dicyemidele adulte variază în mărime de la 0,5 la
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
de M. Jussieu, comparée avec celle de Tournefort et de Linné". Această denumire a fost considerată ulterior pentru mult timp sinonim al lui "Lactarius piperatus", dar a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2010. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai departe, precum mult mai important
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
au mai fost adăugate puține soiuri europene, astfel Lactarius volemus: Denumirea "Lactifluus volemus" a micologului german OttoKuntze, considerată ulterior pentru mult timp sinonim a lăptucii dulci, a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2008. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai departe precum mult mai important
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
găsită, documentat în anul 1930, pentru prima oară de Dmitri Constantinovici Zerov, soțul acestei botaniste, în Ucraina. De atunci, buretele s-a raspandit peste țările române până în Ungaria și Șerbia. În occident ciupercă nu este cunoscută. Din cauza morfologiei macroscopice precum filogeniei moleculare ale ei s-a dovedit independența speciei. Ciupercă este destul de rară. S-au găsit deja adesea oară exemplare cu o mărime până la 35 cm. Datorită locului ei specific de dezvoltare se poate confundă cam greu cu alte specii. Totuși
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]