373 matches
-
sfârșise prin a se sinucide. Dumitrașcu nu o face, dar se internează pentru multă vreme la "nevrotici", părăsește apoi Clujul pentru Italia unde se pierde în anonimat, schimbând de acolo mesaje nu cu Mârzea, vechiul "complice", ci cu Jiquidi care filosofează pentru el în înregistrări pe bandă, trimise prin poștă, despre "relația de fond, abisală, eternă, între călău și victimă". Jiquidi îi domină pe cei din mediul său altfel decât Mârzea care este un cinic jovial, pus mereu pe chefuri ,oricât
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
Ion Simuț Viața bate nu numai orice ficțiune, dar și orice realitate imaginabilă dintr-o perspectivă pragmatică. Să nu filosofez prea mult și să spun banalitatea pe care am să o ilustrez anecdotic: viața bate istoria literară. Mă codesc să spun direct ceea ce ar trebui să spun fără prea multe ocolișuri, pe care le-am și schițat deja zadarnic. Un
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
are ca rădăcină singurătatea, neîncrederea în oameni. În oamenii care suntem, în lumină, dincolo de oboseală, de crispare, de gânduri. Treapta a XV-a Drumuri Acum am înțeles: La viață nu poți ajunge decât trăind. La filosofie nu poți ajunge decât filosofând La Dumnezeu nu poți ajunge decât îndumnezeindu-te. Am ajuns, prin filosofie, la înțelegerea vieții, dar nu la viață. Iubitorul de înțelepciune, îmi apare ca un iubitor de înțelesuri asupra vieții și nu ca un iubitor de viață. Am încercat
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
călătorește ca o lampă pe care o vezi trecînd noaptea, dintr-o cameră în altă cameră, pe fațada unei case?". De aici, imaginile alunecă, într-o simulare de dicteu automat, o fericire leneșă, care te face să descoperi și să filosofezi. O legătură de sînge - la propriu, sîngele îl folosește Voronca spre a-și lipi imaginile - se încheagă între trecerile repezi de la o poveste la alta, atît de pripite, uneori, încît își fărîmă conținutul. Omul perfect fericit se căinează, pe el
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
orizontul unei noi conștiințe istorice. Capitolul II Normativitate și deontologie Deontologia neokantiană 1. Obiectivitatea fundată cu ajutorul metodei transcendentale Immanuel Kant Își intitula opera fundamentală Critica Rațiunii Pure „un tratat despre metodă” care nu ne Învață nici o filosofie, ci „cum să filosofăm”, să gândim filosofic. Deci, după Kant, o primă necesitate era Înțelegerea acestei metode critice sau transcendentale, care reprezintă drumul de la ceea ce este dat (știința) la descoperirea modului cum este posibil. Pentru Kant transcendentalul este distinct de apriori. Filosoful clasic german
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu fie chemate salvări, ori mașini ale poliției. Unde te întorceai, unde te învârteai, tot de capete sparte dădeai. Primar era unul Vasile BOTGROS, om la locul său, totuși, în oarecare măsură, și el, bețiv. Că așa se strică lumea, filosofa, el, cîteodată: din prea mare abundență. Ce, la noi, dacă nu ar fi atâta băutură, ar fi și atâta stricăciune de cap? Evident, nu! Așa, însă... Tot zbătându-se, el, în atâtea și atâtea gânduri, i-a venit o idee
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
puse paharele pe masă. Otto terminat, În sfârșit. Gheața zornăi calm și frunzele de ceai se rotiră și se cufundară Încet pe fundul paharului. Așa stăteam, Else În scaunul cu rotile, eu pe scaunul meu. Totul părea neschimbat. Colega mea filosofa, eu murmuram aprobator, și din când În când Îl ascultam pe fiul ei interpretând tema filmului difuzat. Ceaiul cu gheață avea gust de mentă. Singura diferență era că În capul meu acum domnea haosul. Încet-Încet, după câteva role cărate, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pedepsele mărunte, care mai întotdeauna n-au nici un motiv, dar fac din militar un om ce nu se pierde cu totul în disciplină, ca un strop de ploaie în mare. "Pedepsele ne aduc aminte că marea este alcătuită din stropi", filosofa cîteodată Radul Popianu de unul singur și se închidea pe dinăuntru în camera amenajată drept "arestul de la postul de jandarmi" al Vladiei. Ușa cu vitraliu era întredeschisă, iar în holul mare și întunecos tocmai din cauza vitraliului de care era atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de dincolo de viitor. Parcă ar fi știut că singura coabitare era cu neantul din care au venit. Sau poate neantul era deja aici, gata creat, ei urmând a da naștere unui alt neant și mai mare. Singura șansă pentru a filosofa despre nemurirea noastră este trecerea trenurilor! îi spuse Prunilă lui Hagiu. Nilă se trezi din gropile tăcerii sale mustind de existențialism negru, ca urmare a înclinațiilor psihodepresive transmise ereditar de garniturile de trenuri-cisterne pline cu vodcă perfuzată de destin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am putea face cu ea? Am putea-o duce în artă, tocmai pentru a o salva... Pentru a o mântui estetic, oricît prost-gust ar sălășlui în vintrele manelei. În Levant, totul este posibil. În rest, nu ne rămîne decît să filosofăm pe marginea unei stări de spirit: manelele sunt frați de cruce cu tabloidele, cu integramele imbecile ( nu cu alea care cer, totuși, nițică glagorie!), cu sexstar-urile leșinate care nu știu prea bine să numere pînă la 69, cu politicienii care
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
nu a compus Sonata lunii și nu a scris Georgicele. Trebuie așadar să iubești nespus oamenii ca să le dăruiești privilegiul unei metaphysica naturalis. Dacă o astfel de predispoziție ar exista, imaginea unei omeniri alcătuite din 6 miliarde de metafizicieni spontani, filosofînd ad hoc, chiar dacă precar, rudimentar și grobian, (dar filosofînd!) asupra rosturilor vieții ar echivala cu paradisul culturii planetare. Rămîne o enigmă de ce, dată fiind această universală predispoziție genetică, omenirea și-a luat gîndul de la metafizică. Ștefan Afloroaiei intuiește foarte bine
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
Georgicele. Trebuie așadar să iubești nespus oamenii ca să le dăruiești privilegiul unei metaphysica naturalis. Dacă o astfel de predispoziție ar exista, imaginea unei omeniri alcătuite din 6 miliarde de metafizicieni spontani, filosofînd ad hoc, chiar dacă precar, rudimentar și grobian, (dar filosofînd!) asupra rosturilor vieții ar echivala cu paradisul culturii planetare. Rămîne o enigmă de ce, dată fiind această universală predispoziție genetică, omenirea și-a luat gîndul de la metafizică. Ștefan Afloroaiei intuiește foarte bine dificultatea unei asemenea viziuni atunci cînd scrie: Însă cum
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
lui Heidegger (1932-1934), despre care avea să-și noteze peste zece ani în jurnal: "Mi-aduc aminte că una din obiecțiile pe care le aducea, în cursurile sale, Heidegger filozofiei lui Descartes era lipsa completă a oricărei perspective istorice. Descartes filosofează în absolut. Cred că prima oară acestă învinuire i-a fost adusă lui Kant, și anume de către contemporanul și cetățeanul său, Hamman, magul Nordului. Acesta era unul din motivele pentru care Nae Ionescu spunea că filosoful de la Königsberg încheie o
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
Uscat, didactic", autorului Esteticii i se aducea un reproș formulat printr-o comparație cu exemplarul Nae Ionescu: "Îi lipsește însă acea febră, acea vioiciune și prospețime care face din vorbirea lui N. un magnet. Ascultîndu-l pe Vianu, sunt tentat să filosofez asupra insuficienței efortului atîtor generații în jurul acelorași probleme, peisaje de gîndire". Reacție tipică a unui tînăr literat al anilor '30, cînd portdrapelul entuziasmului generaționist, Mircea Eliade, reclama "depășirea momentului universitar în cultură, coborîrea intelectualului în arenă".
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
ca jerbă de idei și umor este în realitate o interminabilă pălăvrăgeală. Cititorii se plictisesc parcurgând cartea și fac eforturi să nu adoarmă, asemenea șoferilor care străbat o șosea lungă și uniformă. Cele mai anoste sunt pasajele în care autorul filosofează, enunțând banalități pe un ton apodictic: "Dușmanul îți este cel mai bun prieten de la un punct, când te obligă să te pregătești, să-ți depășești condiția - ca să-l poți înfrunta. Ideal ar fi să-l și învingi. Dacă ai o
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
înrîurire asupra prostiei maselor. Tot ce poate spera un filosof este să se schimbe pe el însuși, dar sub nici un chip nu poate spera la educarea unor indivizi cărora filosofia le repugnă spontan, grație unei incompatibilități constitutive. Pe scurt, a filosofa nu e o calitate inerentă omului, adică o pleașcă democratică menită a ne încununa noblețea și a ne dovedi că toți sîntem egali. Omul în genere e o ființă stupidă fără apetențe culte, și doar mediul privilegiat sau talentul orb
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
în deplină cunoștință de cauză declarațiile lui Max Planck și ale lui Albert Einstein despre conflictul dintre mecanica cuantică și fizica clasică și dintre teoria probabilității și teoria tradițională a cauzalității și să ironizeze tendințele celor doi savanți de a filosofa pe marginea unor teme care aparțineau în exclusivitate științei. Nu bănuia că el era de fapt acela care, luând-o razna, rătăcească peste ani hăt dincolo de limitele raționalului. Einstein nu dădea interviuri ziarelor, dar Koestler i-a furat un interviu
Maniheism la două capete (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6266_a_7591]
-
E interesant, cu cît ne apropiem mai mult de părțile răsăritene, motivul unei fatalități e mai adînc înrădăcinat, manifestîndu-se uneori ca o prevestire, fie datorată unei mai puternice înclinații metafizice, unui instinct mai ascuțit, unei memorii atavice (istorice?) mai pronunțate. Filosofez după ureche, dar știu exact ce se petrece în creierul și sufletul meu și de aceea mă hazardez în asemenea afirmații, pe care unii le pot găsi ridicale, nu și tu. Tocmai fiindcă ceea ce vrei să demonstrezi în preambulul cărții
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
de o parte, să cazi pe gînduri în marginea unei observații. În fine, e o naivitate să crezi că în filosofie un autor vorbește despre altceva decît un set de cuvinte pe care le ridică la rang de categorii. A filosofa înseamnă a recomanda un mănunchi de expresii ca drept mijloacele cel mai potrivite pentru a sesiza misterul existenței. De cît de inspirate sunt ele depinde și cariera lor postumă, iar atunci cînd tehnicitatea lor e seacă pînă la repudiu interior
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
este că, în Ecce homo, volumul în care promite să-și povestească viața, filosoful nu face decît să-și elogieze cărțile, nici o altă motivație neumbrindu-i preocupările. Disproporția dintre violența perorațiilor și cumințenia omului e flagrantă, spiritul care declara că filosofează cu ciocanul fiind în realitate de o afabilă și prevenitoare gingășie. Nicolae Stan analizează fiecare carte a lui Nietzsche, în spiritul unei cunoașteri pertinente și oneste, identificîndu-i conceptele-cheie, laitmotivele și tentele. Dintre exegezele de limbă română, aceasta e cea mai
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
clopoțel, ca o culoare țipătoare a unei pene prinse în păr. Numai să zici „eu sunt” și e deja prea mult. Acum imaginați-vă că cineva spune „Eu sunt Ambrosio” și judecați singură imensitatea acestei iluzii. Dar nu vreau să filosofez, ci să vă vorbesc despre relația mea cu sunetele, de care nici măcar eu nu sunt conștient. Se pare că, uneori, vorbesc singur, vreau să zic că gândesc cu voce tare și pun suflet și mă plâng și înjur. Scriind ceva
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
umane, dar, în același timp, și de specificitate și de specializare, întrucât moartea este reprezentată prin intermediul teoriilor despre moarte (Edgar Morin, Philippe Ariès, Emmanuel Lévinas, Jean Ziegler, Vladimir Jankélévitch etc.), iar când nu, moartea este supusă tendinței autoarei de a filosofa - nepeiorativ, de așezare în discurs filosofic. Sunt supuse deconstrucției culturale mai multe elemente care intră în alcătuirea paradigmei morții postmoderne, precum obsesia pentru fitness, puterea medicală, substitutele de imortalitate etc. Acest prim palier este unul al teoretizării morții și are
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
despre «concepțiile» întrupate în poezie, că Eugen Evu și Octavian Doclin sunt colegi cu Dante (de nu invers); și ceilalți poeți comentați sunt, la rândul lor, tot poeți de ispravă și au concepții tot atât de profunde și filosofice. Cumnecum, cam toți filosofează adânc, și nu neapărat din proprie inițiativă, ci pentru că Aretzu le ridică poezia la reflecție și-i place s-o vadă desfășurând oarece sistem de gândire (sau de simboluri). Curat Dante iese Alexandru Mușina în sonetist” etc. Magna cum laude
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
în modo ampio (le masse) mă ha interessato solo una ristretta èlite globale che și sentiva una specie di avanguardia, che aveva îl compito di esplorare nuovi orizzonti e invitare gli altri a seguirli.28 Per concludere, le parole della filosofa americană Nussbaum, che a lungo și è occupata di questi temi, sono più che significative, quando afferma che è "(...) assolutamente prioritario sostenere gli sforzi volți alla formazione di cittadini che și facciano carico del proprio pensiero, che possono considerare ciò
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
cui învestire anche în prospettiva umană, e dunque în direzione delle human capability .5 Cosa è la Capability? Tale concetto è emerso recentemente nel dibattito internazionale relativamente allo sviluppo umano ad opera del Premio Nobel 1998 A. Sen e della filosofa americană M. Nussbaum, Con questo termine gli studioși fanno riferimento alla necessità di sviluppare în tutti i soggetti quelle capacitazioni, ossia quelle risorse interne, che possono permettergli, insieme allo sviluppo delle competenze, di agire în modo libero e responsabile all
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]