247 matches
-
cu status-ul omului de credință. Ca să acceadă la viața teoretică, să aibă atitudinile indicate, trebuie, cu siguranță, săvârșită o suspendare în fața credinței însăși; trebuie să se pună între paranteze conținuturile sale. Totuși, când se ajunge la experiența autentică a filosofării, se atinge un nivel al cunoașterii în multe privințe asemănător actului credinței. Analogia despre care vorbim nu este nicidecum analogie a credinței practice, însoțitoare obișnuită a vieții de fiecare zi, cât mai ales a credinței religioase, înțeleasă ca accedere la
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
analog cu cel precedent, concentrându-ne însă pe conștiința personală, subiectivă, a omului de credință, angajat în același timp în căutarea filosofică. E posibil ca cel care crede, și deci, consideră că deține adevărul, să exercite o cercetare filosofică autentică? «Filosofarea» sa este sinceră până la capăt? Răspunsurile pozitive la această întrebare se constituie deja într-o cunoscută tradiție apologetică. Rămâne totuși de multe ori o formă de perplexitate, mai ales dacă se consideră filosofia din perspectiva exigenței radicale a propriului fundament
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
prin recurgerea la forța credinței care ne dă capacitatea de a ne expune condiției comune, condiției celui care nu are sprijinul unei garanții exterioare. Atitudinea spirituală prin care ne dispunem efortului de a ajunge în cele mai esențiale elemente ale filosofării, se naște într-un context de profundă seninătate și liniște interioară, nu este alimentată de îndoieli, de neliniști sau de întrebări tulburătoare. Din experiența plinătății credinței izvorăște și disponibilitatea totală de a ne pune în condiția inițială, nu în îndoială
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
conservă puritatea simțirii în propriul ei exil”, „candoare” fascinată de „scufundarea în lucruri”, de „mistuirea în trăire”, în „contopirea cu preajma mirifică” (Ștefan Aug. Doinaș, pe coperta a patra a volumului Lamura, 1983). Aluviunile livrești, invazia conceptelor și voința de filosofare poematică erau caracteristici prea puțin prezente la debutul autorului cu Sălaș în inimă (1976), când tinerețea se lasa îmbibată de multe dintre elementele „mitologiei” poetice tipice generației ’60. Acolo dominau senzațiile, pofta de concret, poza exponențială a eului îmbătat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
un fin spirit ironic în demontarea complicatei mașinării conceptuale și metodologice puse la bătaie de filosoful - "nemilos biograf", pentru care marele prozator ar merita să fie mai degrabă condamnat: e un exemplu, foarte bine argumentat, de "bruiaj" prin exces de filosofare a unei lecturi adecvate realității operei: "el are răspuns la toate, iar dacă te îndoiești de anumite noțiuni ale sale într-adevăr prea elastice (...), e poate pentru că nu ai un cap de filosof. Tot așa, când ființa și neființa își
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
evidențiază, adeseori, mai bine decât romancierul. "Ateneu", nr. 1, martie 1982 Mioara BAHNA Theodor Codreanu: "Marele zid" Referindu-se la propriul parcurs literar, Theodor Codreanu îi subliniază atipicitatea ("Eu am început atipic ca romancier și autor de aforisme, formă de filosofare vie și concentrată, continuând cu eseul critic și cu hermeneutica interdisciplinară, evoluată spre transdisciplinar și transmodernism"), prin raportare la teoria vârstelor creatoare a lui Camil Petrescu, având în vedere debutul său ca prozator, iar, în comparație cu scriitorii care compun generația căreia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Voronețul filosofiei românești" (p. 34). Sau: "dacă Eminescu a dezvăluit geniul poetic al limbii românești, Noica i-a dezvăluit geniul ei filosofic. Primii detractori i-au reproșat lui Eminescu siluirea limbii. Primii contestatari ai lui Noica i-au reproșat netemeinicia filosofării limbii" (p. 76). E de mirare că, sub forma unor concentrate de gând așa dezinvolte, autorul spune lucruri atât de adânci. "Marele merit al Ion Minulescu e că a făcut simbolismul popular. Prin aceasta, el trăda, de fapt simbolismul, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Liiceanu nu a părăsit niciodată dimensiunea profundului, A. Pleșu nu părăsește tema transmodernistă, preconizată de Radu Enescu și Basarab Nicolescu. Numai H.-R. Patapievici, prin lucrarea sa Omul recent a rămas în zona simulacrelor filosofice. Considerațiile acestuia sunt în afara unei filosofări, remarcă Th. Codreanu -, altfel-zis navighează într-o zonă sofistică. Cultura de masă pe care și-a asumat-o socialismul a fost substituită de cultura de consum (alții o numesc cultură de coca-cola), marcată de spiritul ludic, prevalentă concretului, întoarcerea la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și-o va pierde înăuntru." În viziunea autorului, omul-număr este integrat într-o organizație de masă "vegetând ca simplu număr în labirint" (1321). Aici, poate supraviețui cine se strecoară "din labirintul real în cel al cărților" (1445), cine are știința filosofării în labirint (2064) ori marii artiști care știu "să se joace prin labirintul sufletului omenesc" (1463). În logica labirintului intră biblioteca ("8005. Fiecare carte trimite la alta. O bibliotecă este labirintul perfect. În ea nici măcar nu ai conștiința tragică a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dar savuroase comentarii, susținute de ample extrase din lucrările incriminate. În subsidiar se realizează și o tipologie a celor mai uzuale păcate întâlnite în textele veleitarilor, de la vanitatea auctorială la goana după originalitate cu orice preț, de la obscenitatea ostentativă la filosofarea vidă, de la festivism și orgolii localiste la ridicole pretenții teoretizante. Eseul final, Confesiunile unui fost cititor, în prezent critic literar, deplânge statutul ingrat al criticii de întâmpinare, pledând pentru lectura selectivă și pentru descurajarea autorilor de maculatură literară. Dintre toți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
Într-un mod inoportun În gândurile Dumneavoastră, diminuându-i claritatea, voind să-i acopere aspectele, tot vă e o dovadă a capacității sufletelor noastre de a avea despre Dumnezeu o cunoaștere intuitivă. ș...ț Dar mă faceți să depășesc limitele filosofării pe care mi le-am prescris”. Remarca de sfârșit arată că și de ar fi să dea o șansă intuiției, nu În felul acesta Înțelege să demonstreze existența lui Dumnezeu, așa că putem considera această derogare de la principiile sale mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
unul; ci o concluzionați dintr-o propoziție pe care o faceți despre el, și pe care o obțineți prin forța argumentării, care adesea e o mașină defectuoasă. Credeți ce veți putea despre mine, căci m-ați făcut să depășesc limitele filosofării pe care mi le-am prescris”. Teama, reluată și aici, de a nu depăși limitele propuse pentru filosofare exprimă intenția carteziană de a menține argumentația În limitele raționalității, ale discursivității și ale unei reale obiectivități. Convingerea că filosofia trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
prin forța argumentării, care adesea e o mașină defectuoasă. Credeți ce veți putea despre mine, căci m-ați făcut să depășesc limitele filosofării pe care mi le-am prescris”. Teama, reluată și aici, de a nu depăși limitele propuse pentru filosofare exprimă intenția carteziană de a menține argumentația În limitele raționalității, ale discursivității și ale unei reale obiectivități. Convingerea că filosofia trebuie să se folosească doar de mijloacele rațiunii, chiar și atunci când este vorba de argumentarea existenței lui Dumnezeu, este rostită
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
capital, iar istoria omenirii e istoria modului în care am încercat să scăpăm de frică sau s-o tratăm, prin eliberarea de dependențele nesigure sau de obsesia permanentă a morții: religie, magie, știință, dragoste, protecția lui Dumnezeu, cercetarea legilor naturii, filosofare. Cine poate provoca iluzia vindecării fricii poate obține puterea. Menținerea puterii este posibilă prin manipularea mecanismelor care pot declanșa și întreține frica - însă, dacă un tip de societate se menține prin practici de producere a anxietății, atunci ea nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ar exista El nu ar mai fi "ființa cea mai perfectă". În concepția lui Leibniz acest concept se cere suplimentat cu o demonstrație că Dumnezeu, astfel definit este posibil 210. În perspectiva capitolului următor trebuie precizat că stilul analitic de filosofare, așa cum a fost prezentat prima dată unui public larg de către Russell în celebra lucrare "Problemele filosofiei", se află în opoziție cu: (1) filosofia de sistem acesta pretinde să ofere o cunoaștere prin rațiune pură independent de experiență a lumii ca
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
în logică. Exploatarea acestor capacități ne poate ajuta să scoatem la iveală anumite greșeli de gândire sau confuzii conceptuale pe care se sprijină uneori construcții importante ale filosofiei clasice 212. Astăzi, în sens larg, filosofii care îmbrățișează acest stil de filosofare preferă clarificările atente ale diferitelor concepte, pun preț pe rigoare și se folosesc adesea de instrumentele logicii și se argumentează explicit puncte de vedere contestate sau enunțate. Capitolul 4 Aspecte noi ale argumentului ontologic în filosofia analitică Interpretarea modală a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
azi o criză a civilizației. Ideea de civilizație și încorporarea ei concretă, socială, presupun desprinderea din imanență și ridicarea la nivelul conștiinței individuale, a unor fenomene de „suprastructură”, care nu sunt „naturale”, ci sunt fenomene de cultură, anume iubirea și filosofarea. Iubirea în stadiul de civilizație nu mai e doar „geniul speței”, ci are un caracter conștient și autonom, așa cum au arătat, de la Platon la Pascal, Kierkegaard, Stendhal și până la Camil Petrescu, pentru a nu cita decât câțiva, unii dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
impulsuri doar obscure, instinctualitate brută (nici măcar la cele mai joase nivele de conștiință, de pildă, la cei trei fugari și la Guica), Autonomia conștiinței și caracterul ei individualizat capătă la Marin Preda și în special în Moromeții forma diferențiată a filosofării. Nu ne mai aflăm în satul al cărui elogiu îl făcea Blaga și unde, cum spunea el într-un poem celebru, „s-a născut veșnicia”. Nu mai suntem în „veșnicie”, ci în istorie; nu mai suntem într-un cosmos închis
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
empatic vorbind, nu oferă sentimentul vitalității spontane, al conectării la realitatea forfotindă, care abia se naște. Discursul lui Horea ne produce impresia de neant În care ceva se forțează să se nască fiindcă se află Într-o poziție, aceea a filosofării, care nu are acces la imagine. Și atunci ceea ce face Horea este efortul titanic de a muta Întreagă această poziție dinspre concept către imagine, de a conecta poziția teoretică a filosofului la un imaginar larvar, născând. Este efortul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
capătă accente patetic-imperative sau retoric-interogative care simulează efortul persuadării. De fapt, avem de-a face cu piruete gratuite, executate condescendent în locul în care discursul riscă să fie afectat de rigiditate. Spre exemplu, după o scurtă pledoarie despre timp și fericire, filosofare de îndrăgostit imberb, conchide eminescian: "E lege barbară, ignobilă, care poate omorî dintr-un capriciu; e chiar, dacă voiți, un viciu sentimental, acela de a te chinui pe tine însuți. În definitiv ce importă! Universul e același, legile lui, immutabile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un poet care se caută pe sine. Sensibilitatea lui înfiorată de ciudate presimțiri (poezia Teama de întunerec are un puls de acute neliniști) îl predispune fie la deprimări glisând într-o retorică a eșecului, fie la îndârjiri cu iz proletar. Filosofări în notă elegiacă, pe care se înfășoară un fir de parabolă tras din motive biblice, alternează cu o gestică mai zvâcnită, compasiunea pentru gloatele de truditori înfometați iscând schime de revoltă. În proză, fizionomia tânărului scriitor se schimbă (Autentice..., 1926
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
a dreptății distributive în sănătate. Așa cum am observat deja, preocuparea pentru această problemă filosofică este una foarte recentă. Un fapt similar explică și de ce majoritatea covârșitoare a filosofilor și a concepțiilor filosofice discutate în cadrul lucrării provin din spațiul anglo-american al filosofării: cadrele sau coordonatele fundamentale ale problemei care ne preocupă aici, ca și ale dezbaterilor filosofice pe această temă, au fost creionate cu preponderență de filosofii care provin din acest spațiu. 3. Obiectivul fundamental al lucrării Așa cum indică și titlul ei
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
nivel practic, ceea ce, în opinia sa, reprezintă principalele teorii actuale ale dreptății sociale: liberalismul, libertarianismul, socialismul și, mai recent, feminismul sau multiculturalismul 45. Sterba a demarat acest proiect în speranța că el va contribui la sporirea relevanței sau a impactului filosofării academice în cadrul deciziilor morale și politice din viața instituțională "de zi cu zi" a societății. Nu în ultimul rând, la baza proiectului său a stat convingerea, pe care o împărtășesc în totalitate, că încercarea de a "face pace" între diversele
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
soluționare "rezonabilă" a măcar unora dintre problemele filosofice 46. În orice caz, cred că adoptarea unei astfel de metode este necesară într-o lucrare preocupată de problema dreptății distributive. De ce cred acest lucru? Pentru că, foarte probabil, aceasta este metoda de filosofare cu cele mai bune șanse de a conduce la descoperirea unor cerințe practice (fie ele și doar minimale) ale dreptății distributive mai puțin discutabile și disputabile (de vreme ce este o metodă care își întemeiază concluziile despre dreptatea distributivă pe premise sau
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
and Practice, 26, 3, 2000, pp. 465-478. În ultima dintre aceste lucrări, Sterba oferă un răspuns detaliat tuturor acelor filosofi în special libertarieni care au contestat pertinența proiectului său. 46 Pentru concepția lui Sterba în privința virtuților acestui stil "împăciuitor" de filosofare și a limitelor sau a păcatelor celui "războinic" și "adversarial", dominant în filosofia politică actuală, fundamental este mai ales primul capitol, " A Peacemaking Way of Doing Philosophy", din lucrarea sa Justice for Here and Now, ed. cit., pp. 1-13. 1
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]