17,285 matches
-
numele lui literar, Marin Preda, și o găsește prea "crudă" în naturalismul ei. În 1920, Ion îl entuziasmase. În 1943, Calul ieșea din sfera lui de înțelegere estetică. Să mai vorbesc de Ibrăileanu, atît de sensibil la o anumită literatură fin de siècle și fără nici o tresărire la Arghezi, Barbu, Blaga? Sau de G. Călinescu, în stare a canoniza, împotriva tuturor rezistențelor, romanul românesc de la Slavici la Camil Petrescu, dar iritat nu doar de "nefirescul" influenței lui Proust la noi, dar
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
cu diferite încifrări simbolice curge de la un capăt al altul al pieselor, asemenea unui fluid temporal indistinct. Peste el se suprapun efemeridele, evenimente sporadice, fulgurante, ce creează un plan apropiat, al unei dureroase inserții în timp. Ritmarea lor și jocul fin dintre diferitele substanțe sonore constituie planul dramaturgic al lucrării. Vieru preferă timpul linear ca fundal. Energiile acumulate interior se condensează în explozia efemeridelor, simțite ca noduri muzicale ce apar în prim-plan conform unei gradații ce conduce de la delicat la
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
noduri muzicale ce apar în prim-plan conform unei gradații ce conduce de la delicat la vehement. Clepsidra și nisiparnița sunt într-adevăr simboluri ale acestei muzici. Este acesta un zgomot pe care spre a-l percepe sunt necesare, firește, urechi fine." (Jünger, 138) Octavian Nemescu preferă gnomonul, "obiect vertical, de pildă o vergea, a cărui umbră slujește de indicator solar." (Jünger, p.47) Lucrările sale recente se articulează în cadrul ciclului numit "Stările timpului și spațiului". Fiecărei ore a zilei și nopții
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
ilustrării modelor momentului (vezi programul publicat în primul număr al săptămânalului) s-au adunat adepții corectitudinii politice, adică ai unei stângi radicalizate. Nu trebuie să spun eu cum au început tragediile secolului douăzeci, inclusiv cea comunistă: de la intoleranța unor "intelectuali fini" și a unor "oameni drăguți". Adică exact tipul de oameni care, astăzi, nu vorbesc decât în ghilimele despre concepte precum "securism", "neocomunsim" ori "marasm moral", văzând realitatea ca pe un șir de victorii nesfârșite ale prezentului asupra trecutului. Pot, de
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
ai un singur cuvânt din ea, unul împresurat de sumedenia indicațiilor posibile - iar tu ca prin minune având și clarviziunea lor? Și nu orice cuvânt al ei ar putea fi acela?". (p. 240) Notațiile de amănunt, precum și introspecția sunt extrem de fine, povestirea are o eleganță discretă, iar întâlnirile cu prietenii, scenele de bombardament, aventurile strecurării în săli de spectacole, amintirile din refugiu, visele, senzațiile, plimbările cu tovarășii și lungile lor discuții (dinamismul unor secvențe este la fel de bine realizat ca și la
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
cercetare de istoric literar într-un domeniu pe cât de important pe atât de puțin explorat: relația dintre "Marcel Proust și românii", sintagmă încăpătoare prin care Cornelia Ștefănescu desemnează atât o seamă de circumstanțe biografice - urmărite în textura lor cea mai fină - care îl pun pe Proust într-o legătură mai mult sau mai puțin strânsă cu românii, cât și modificările, "evenimentele" semnificative care au loc în critica și literatura română în urma contactului cu opera proustiană. Ambiguitatea - fără îndoială voită, cu trimitere
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
început, după ce copilul din prima căsătorie îi moare într-un accident de mașină. Rezumat astfel, "Monster's Ball", regizat de Marc Forster, pare o melodramă de duzină, la care putem adăuga și sinuciderea fiului călăului. Și totuși nu, din tușe fine înțelegem resorturile personajelor și simțim că încă nu e totul pierdut, că încă se mai poate spera că viața poate avea și lumină... O oarecare nedumerire a provocat decizia juriului de a acorda Marele Premiu și filmului de animație japonez
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
fostul președinte al partidului național-liberal este un excelent epigramist, actualul președinte al P.R.M.-ului versifică abundent, fostul premier Radu Vasile a publicat un volum de versuri și are posibilități să mai tipărească unul, președintele republicii noastre, încă semi-prezidențială, este un fin prețuitor de proze ale unor scriitori în viață, dl. Adrian Năstase se pronunță în maxime și aforisme din care poate oricând alcătui un elegant tom. Un critic de artă de incontestabilă pregătire conduce ministerul culturii, un nu mai puțin valoros
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
insistență și prin pregnanță să determine reconstituirea peisajului uman al literaturii în vederea unei biografii. Contribuie altfel interesant cuplul Tudor Vianu-Ion Barbu, de exemplu, schimbările de umoare ale lui Camil Petrescu, privirea piezișă a lui Ion Călugăru, frecvența cuplului de o fină intelectualitate Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu și, cu o notă aparte chiar pentru surprinderea trăirilor autorului lor, suita portretelor lui Anton Holban, pînă la cel de pe urmă, rostit la căpătîiul nepotului dispărut. Atmosfera cenaclului nu este întotdeauna trecută cu îngăduință prin
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
oameni, din structuri, din forme și fonduri. Mizeria și trauma războiului și-au lăsat amprentele pretutindeni. În piesa lui Georg Kreisler și în spectacolul lui Dabija (Teatrul evreiesc de stat), Lola Blau este pusă sub lupă. Sînt urmărite cele mai fine gesturi și reacții ale actriței și cîntăreței, în plină acensiune în Austria anului 1938. Anul instalării fascismului. Sîntem tîrîți și pe panta decăderii, a nenorocirilor care apar în viața ei. Textul lui Kreisler, pe care spectatorii greci îl aveau tradus
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
a scrisului acum, în 2000. Puritatea scriiturii - îndreptățirea ultimă, de fapt, a clipelor și ale hîrtiei - s-a pierdut. Prea multă ticăloșie s-a pogorît pe Lume." Miza lui Ioan Lăcustă nu are în vedere decît inițiații. Preferă underground-ul, literatura fină, dificilă. Cartea sa este un melanj de jurnal, ficțiune istorică, poezie, aforism și multe altele. Nimic așezat la întîmplare. Versurile naive, cu puternice nuanțe mistice, pot deruta un cititor care nu-l cunoaște pe acel Lăcustă din Desant. Cel care
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
lui Dante". Câtă valoare și importanță atribuie Izabela Sadoveanu culturii o spune răspicat ori de câte ori are prilejul. În Artă și morală publicată în 1907: "Criticul trebuie să fie cult", adică "să aibă putința de a înțelege opera artistului în cele mai fine nuanțe", când polemizează reverențios cu G. Ibrăileanu, comentându-i volumul Studii literare, când recenzând cartea lui Mihail Ralea Ipoteze și precizări în știința sufletului, răspunde celor care îi reproșează că a citit prea mult: "De ce nu se poate face această
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
Irina Marin Între postmodernism și kitsch linia de demarcație este foarte fină, atât de fină încât adesea aproape că dispare. Așa se întâmplă în Fluviata sau Căciula Care Mușcă, cartea lui Irimia Bălescu, apărută la Editura Cartea Românească. Autorul trasează mitologia unei localități imaginare, care se vrea a fi o satiră cu
Kitsch și cacofonie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14539_a_15864]
-
Irina Marin Între postmodernism și kitsch linia de demarcație este foarte fină, atât de fină încât adesea aproape că dispare. Așa se întâmplă în Fluviata sau Căciula Care Mușcă, cartea lui Irimia Bălescu, apărută la Editura Cartea Românească. Autorul trasează mitologia unei localități imaginare, care se vrea a fi o satiră cu inflexiuni postmoderniste a
Kitsch și cacofonie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14539_a_15864]
-
m-a convins. Este un cântăreț experimentat, cu mijloace vocale importante ce răspund solicitărilor mari ale partiturii, dar le folosește nediferențiat, tot timpul în forță, or, esența muzicii lui Massenet stă tocmai în capacitatea ei de a surprinde cele mai fine nuanțe ale trăirilor eroilor săi. A fost el Werther? Massenet obișnuia ca la apariția unui personaj să-i atribuie o arie-portret: Werther intră în scenă cu cuvintele "Je ne sais si je rêve" și ascultându-l te întrebai, parafrazând un
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
ceceni a pătruns într-o sală de spectacol și i-a transformat în ostatetici pe actori și pe spectatori deopotrivă, mă aflam într-un magazin. O domnișorică afectată și aferată, cu mîna vîrîtă pînă la cot în raftul cu brînzeturi fine, franțuzești, a tresărit și a început să se învîrtă pe loc, zgîriindu-mi timpanele cu dansul mărunt al tocurilor cui, la modă. De îndată a apărut un domn bine, rasat, cu o sticlă de șampanie scumpă în coș. N-a apucat
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
de sonorități ethno (agresiv maneliste ori discret jazz-iste). O categorie tradițională - azi aflată în extincție - o reprezintă cei ce gustă muzica aidoma unui festin, alcătuit din felurile mâncăruri care de care mai rafinate și mai apetisante, stropite cu licori fine, turnate în pocale de epocă; un festin săvârșit în locuri special amenajate, unde se percep taxe de intrare și unde participanții sunt interpelați de acele muzici migălos polisate în formă de sonată, lied sau variațiuni, muzici care îi pot trezi
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
să spună mai departe cum, pentru calitățile superioare, firul este trecut prin flacără, apoi într-o secție specială cu chimicale, pe urmă trece..." Pe de altă parte, Ana este genială și pe teren abstract. Nu doar dexteritatea și motricitatea ei fină sunt excepționale, ea reușește să învețe, cu o motivație cognitivă și voință supraumană. Fiind săracă, cu un copil, simțea totuși că își poate depăși condiția inferioară prin exercițiu spiritual. Ana este exemplu viu în contestarea ideii că femeile nu au
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
urmărite savuros de Dumitru Furtună, fără să se fi gândit că o face, atunci când reconstituie drumul sentinței, al aplicării ei, drumul "întâmpinărilor" lui Ion Creangă, printre ele, răspunsul la învinuirile că a părăsit "semnele de cleric sfințit". Demonstrație de o fină subtilitate, al cărei final nu face decât să autentifice conținutul: "...că piatra cu care voiți a arunca în mine se întoarce asupră-Vă." Ediția este constituită din două corpuri esențiale de texte ale lui Dumitru Furtună: Cuvinte și mărturii despre
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
și umor, dar șarjând într-o direcție care nu este a personajului. La polul opus, candida Nannetta acumulează aproape toată zestrea lirică a partiturii - Rodica Ocheșeanu a cântat puțin ezitant, dar foarte controlat, cu delicatețe în mezza-voce și în filajele fine. La pupitru, tânărul dirijor Adrian Morar a ținut în mână cu eficacitate orchestra; a lucrat minuțios ansamblurile, căci dacă Verdi a eliminat ariile închise, în schimb a înlănțuit numeroase ansambluri, de la două până la 9 voci soliste cântând simultan și chiar
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
Stânca fericită Plexus e un roman dificil, ca text, prin încrucișări, divagații, citate, aluzii, amalgamate într-o limbă în același timp colocvială, dar nu lipsită de pretenții. Traducerea Antoanetei Ralian onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scriiturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din "americană" în română, Miller nu își pierde savoarea (uneori, să recunoaștem, indigestă), iar discursul îi rămâne personalizat și puternic. De altfel, întreaga serie a traducerilor din opera lui Miller ale Antoanetei Ralian apărute la Editura
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
din programele de învățământ. Într-o vreme, una din paginile "Academiei Cațavencu" purta (intenționat!) titlul tagma cum laudae, parodie reușită a sintagmei latinești stâlcite de curând în "România literară". În urma numeroaselor scrisori primite de la feluriți cititori mai puțin sensibili la fina ironie, redactorii s-au hotărât să scrie totuși laude, pentru a nu lăsa să se creadă că forma cu -ae ar fi cea corectă. Din păcate, se vede că nu toți cititorii revistei, intelectuali ori ba, au băgat de seamă
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
Cornelia Ștefănescu Numărând în jur de două mii de pagini fiecare, cele două volume compacte (alt echivalent îmi este greu să găsesc genului de carte pusă în circulație de Editura Univers Enciclopedic, pe hârtie fină între coperte de discretă eleganță, gândită de Eugen Simion pentru edițiile care, după un număr, ajuns să depășească douăzeci, se configurează deja într-o reală geografie spirituală a literaturii române), poezia lui Marin Sorescu este perfect integrată în această arhitectură
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
mi se înfățișa astfel fiindcă se hotărîse s-o desenez așa, iar aura de neliniște pe care o iradia expresia ei, disperata dorință de a plăcea, freamătul animalic ce se ghicea în colțul buzelor palide și uscate și în nările fine erau atît de intense și de directe, încît mi s-a părut a fi cea mai frumoasă fată pe care o văzusem vreodată. Părul negru îi încadra fruntea translucidă pe care sclipeau broboane de sudoare, iar obrajii i se împurpuraseră
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
Criticii n-au, dacă nu doresc să și-i pună pe scriitori în cap, decît o singură soluție: să le țină cu multă demnitate, de cîte ori e cazul, oala de noapte. Cum se poate deduce, inșii cu mirosul prea fin nu trebuie să spere la o carieră de critici literari.
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]