132 matches
-
korozmin", a fost colonizată în scaunul secuiesc "Șepși" în jurul orașului Sfântu Gheorghe Un grupuscul etnic, numit "barsil", a fost pus de unii cercetători pe seama grupului etnic burtas de la Volga, despre care mult timp s-a crezut că era o populație fino-ugrică mordvină (numită și "bercelek"), dar mai recent experții consideră că era un grup al populației alane (populație scito-sarmată, vorbitoare de dialect iranic). "Barsilii" care au ajuns în Transilvania au fost asimilați de secuii din zona Sovatei. În secolul al VIII
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Movses Khorenatsi/Moses of Chorene) scria că barsilii se aflau într-o zonă a Volgăi numită "Bulgaria neagră", unde se refugiaseră din calea hazarilor. Numele de familie "Maksai" poate că păstrează amintirea unui grup etnic din Mordovia, vorbitor al limbii fino-ugrice mokșa, din vecinătatea geografică a teritoriului ancestral al ungurilor. Conform istoricului Ioan I. Russu populația românească prezentă pe teritoriul locuit astăzi de secui, ar fi fost asimilată în evul mediu. Acest proces de asimilare este documentat și de lucrarea „Originea
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
în întregime în maghiară este "Halotti beszéd és könyörgés" (Discurs funebru și rugăciune) din 1192-1195, păstrat în "Codicele Pray", o carte religioasă în limba latină, din care este tradus discursul. Este totodată cel mai vechi text scris într-o limbă fino-ugrică. Literatura beletristică în limba maghiară începe în jurul anulul 1300, cu poemul cunoscut sub titlul "Ómagyar Mária-siralom" (Tânguirile Fecioarei Maria în maghiara veche), tradus liber din latină, în care răstignirea lui Isus din Nazaret este văzută din punctul de vedere al
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
În fonetică, armonia vocalică este un fenomen de asimilare care constă în tendința de uniformizare a vocalelor unui cuvânt prin dobândirea de către ele a unei anumite trăsături sau a unor anumite trăsături. Este caracteristică unor limbi precum cele fino-ugrice (maghiara, finlandeza, estona etc.) și cele turcice (turcă, kazahă etc.). În limba maghiară, armonia vocalică se realizeză în primul rând după apartenența vocalelor la două categorii, în funcție de locul lor de articulare: vocale anterioare ("i, í, e, é, ö, ő, ü
Armonie vocalică () [Corola-website/Science/305680_a_307009]
-
Acest câine de origine asiatică se pare că ajuns în Europa centrală odată cu imigrarea triburilor maghiare în secolele IX-X. Etimologia denumirii "kuvasz" și originea rasei sunt controversate. Există ipoteza potrivit căreia termenul este derivat din numele poporului turcic cu substrat fino-ugric, ciuvașii, cu care triburile protomaghiare au conviețuit în mileniul I. î.e.n. Potrivit unei alte ipoteze, rasa kuvasz ar fi fost adusă de alt popor turcic, cumanii, împreună cu rasa "komondor". Unii lingviști susțin, pe de altă parte, că denumirea "kuvasz" provine
Kuvasz () [Corola-website/Science/323518_a_324847]
-
statut de limbă națională. Majoritatea limbilor europene moderne au evoluat din limba proto-indo-europeană. Limbile albaneză și greacă fac de asemenea parte din familia limbilor indo-europene, însă nu se înrudesc cu nicio altă limbă. Limbile estonă, finlandeză și maghiară aparțin subfamiliei fino-ugrice. Iar malteza este o limbă semitică, cu rădăcini arabe, în timp ce pentru limba bască nu s-a putut dovedi vreo legătură cu orice altă familie de limbi. Limba albaneză este una dintre cele mai vechi limbi și se vorbește în Albania
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
conceptul de "rasă caucaziană") este un termen generic pentru două familii de limbi vorbite în principal în Caucazul de Nord și Turcia. Termenul de limbi caucaziene are în vedere numai răspândirea geografică a limbilor cuprinse sub acest nume. Familia limbilor fino-ugrice se împarte în două ramuri: ramura ugrică și ramura finică. Din ramura ugrică fac parte limbile maghiară, mansi și hanti. Din ramura finică menționăm limbile: finlandeză, estonă, limbile sami vorbite de laponi în nordul țărilor scandinave, vepsă și isuri, vodă
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
Pe teritoriul de astăzi al Estoniei încă din preistorie locuiau proto-europeni, care s-au așezat în zonă la sfârșitul ultimei ere glaciare, acum aproximativ 10500 ani. Aceșia au fost asimiliați de către fino-ugrici. Estonia a devenit independentă după ocupația germană, în Războiul Libertății (24 februarie 1918). A fost ocupată de Uniunea Sovietică în iunie 1940 și incorporată cu forța în august 1940. După destrămarea URSS-ului (sfârșitul lui 1990), și-a obținut independența
Istoria Estoniei () [Corola-website/Science/320584_a_321913]
-
Peipus și cu Rusia (338.6 km). Dincolo de Marea Baltică se află Suedia către vest și Finlanda către nord. Teritoriul Estoniei acoperă , și este influențat de o climă temperată. Estonii sunt un popor finic, iar limba oficială, estona, este o limbă fino-ugrică înrudită îndeaproape cu finlandeza și mai de departe cu maghiara. Estonia este o republică parlamentară împărțită în 15 subdiviziuni, denumite individual "maakond". Capitala și cel mai mare oraș este Tallinn. Cu o populație de 1,29 milioane de locuitori, este
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
la calitatea vieții mamelor, în fața unor țări cum ar fi Canada și Statele Unite. Conform CIA World Factbook, Estonia are cea mai scăzută rată a mortalității mamelor la naștere din lume. Limba oficială, estona, aparține ramurei finice a limbilor limbilor uralice fino-ugrice. Estona este înrudită îndeaproape cu finlandeză, limbă vorbită de partea cealaltă a Golfului Finlandei, și este una dintre puținele limbi europene de origine ne-indo-europeană. În ciuda unor suprapuneri cauzate de împrumuturi, ca origine, estona și finlandeza nu sunt înrudite cu limbile
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
istorico-arheologice atestă că, la stabilirea lor în bazinul panonic, ungurii au adus cu sine, în afară de ogari și câini ciobănești, o rasă de copoi. Potrivit unor cercetători (J. Matolcsi, A. Standeisky), acest copoi ar proveni din încrucișări în Rusia între rase "fino-ugrice" (de tip Laika) și rase de câini central-asiatici, aduși de popoare turcice. Din aceste încrucișări provine și "bracul rusesc" (numit și "copoiul tătar" sau "de Kostroma ", lângă Iaroslavl: "ruskaia gonceaia", "tatarskaia gonceaia", "kostromskaia gonceaia"), din regiunile de la Volga și Kama
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
către vest până la Elba, către sud până la Dunăre și către est până la Nipru. În secolul al nouălea, slavii se extinseseră până în teritoriile slab populate aflate la sud și est de aceste frontiere naturale, asimilând în mod pașnic populațiile ilire și fino-ugrice existente. După moartea lui Mohamed, un arab fondator al religiei islamice , Abu Bakr (632-634) a devenit primul "khalīfah" sau calif, însemnând succesor. El a lansat o campanie militară în cadrul "războaielor ridda" care a adus Arabia centrală sub control musulman (633
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
germanice a început în secolul al patrulea cu goții și a continuat pe tot parcursul evului mediu timpuriu. În jurul anului 1000, chiar Islanda a devenit creștină, lăsând doar câteva regiuni izolate ale Europei încă necreștinate (Scandinavia, zona baltică și ținuturile fino-ugrice). Tertius Chandler a realizat o estimare a numărului de locuitori din orașe pe parcursul istoriei. În perioada evului mediu timpuriu, cele mai mari orașe din lume erau: Constantinopol (340-570), Ctesiphon al sasanizilor (570-637), Changan în China (637-775), Baghdad (775-935), și Cordoba
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
("suomi") este o limbă fino-ugrică. Finlandeza este vorbită de aproximativ 6.000.000 de persoane, majoritatea lor trăind in Finlanda, unde este vorbită de 92% din populație și este limbă oficială. Există un număr semnificativ de vorbitori și în Suedia, Norvegia, Rusia (în Carelia, fiind
Limba finlandeză () [Corola-website/Science/296643_a_297972]
-
din populație și este limbă oficială. Există un număr semnificativ de vorbitori și în Suedia, Norvegia, Rusia (în Carelia, fiind limba maternă a carelilor, niște finlandezi ortodocși) și Estonia, unde sunt minorități finlandeze. Finlandeza este membră a familiei de limbi fino-ugrice și este clasificată ca limbă aglutinativă. Formele substativelor și a adjectivelor sunt modificate în funcție de rolul lor într-o propoziție. Limba are o reputație pentru a fi greu de înțeles și învățat. Motivul pentru această reputație este faptul că finlandeza are
Limba finlandeză () [Corola-website/Science/296643_a_297972]
-
mistice. Îndelungata căutare a originilor dualismului a Început cu A.N. Veselovski (1872), care a atribuit apariția legendelor dualiste slave răspîndirii bogomilismului. Descurajat de savantul finlandez Julian Kron, Veselovski s-a convertit În 1889 la ipoteza acestuia: legendele dualiste sînt fino-ugrice și uralo-altaice la originea lor. Doi ani mai tîrziu (1891), descoperind că antropologul francez De Charencey a publicat o serie de mituri dualiste nord-americane, Veselovski a ajuns la concluzia prudentă că geneza dualismului trebuie să fi avut loc, În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
3.5. Familia ciadică / 171 6.3.6. Familia omotică / 171 Bibliografie specială / 171 6.4. Marea familie dravidiana / 174 Bibliografie specială / 175 6.5. Marea familie uralo-altaică / 175 6.5.1. Familia uralică / 179 6.5.1.1. Grupul fino-ugric / 179 6.5.1.2. Grupul samoed / 180 6.5.1.3. Grupul yukaghir / 180 6.5.2. Familia altaica / 180 6.5.2.1. Grupul turcic / 181 6.5.2.2. Grupul mongolic / 182 6.5.2.3. Grupul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de mijloace sintactice (instrumente gramaticale) sau fonoprozodice (intonația, ca în chineză). În limbile izolante fiecare cuvînt este invariabil și este alcătuit dintr-un singur morfem. Categoriile gramaticale sînt exprimate prin alte cuvinte din context sau prin topica. Aglutinanta - turcice, mongolice, fino-ugrice, tunguso-manciuriene, samoiede, dravidiene, bantu, japoneză, gruzina, basca etc. Aglutinarea este un tip special de afixare, întîlnită în limbi precum cele uralo-altaice sau nigero-congoleze, spre deosebire de fuziunea specifică flexiunii. Limbile aglutinante se aseamănă cu cele flexionare prin faptul că un cuvînt ia
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu obiectului unui verb tranzitiv. Subiectul verbelor tranzitive și intranzitive stă în nominativ, în timp ce obiectul verbelor tranzitive stă în acuzativ. Tipul acuzativ este cel mai răspîndit (toate limbile indo-europene, cu excepția cîtorva limbi indo-iraniene, limbile fino-ugrice, limbile afro-asiatice, limbile negro-africane etc. 2. ergativă Într-o limbă ergativă (o limbă cu structura actanțială de tip absolutiv-ergativ), subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu subiectului unui verb tranzitiv. Subiectul verbelor intranzitive și
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
stabilească (prin analiza distribuției areale a celor șase trăsături) între ce familii lingvistice se aflau situate, în trecut, limbile care "au devenit" indo-europene. Trubetzkoy constată că, de pildă, trăsătură șase se întîlnește și în familia uralo-altaică, a cincea în limbile fino-ugrice, iar primele patru în limbi mediteraneene (caucaziene și semitice). Concluzia este că teritoriul în care au apărut primele dialecte indo-europene ar fi fost situat între aria limbilor fino-ugrice și cea a limbilor caucaziene mediteraneene și că limbile transformate în limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
trăsătură șase se întîlnește și în familia uralo-altaică, a cincea în limbile fino-ugrice, iar primele patru în limbi mediteraneene (caucaziene și semitice). Concluzia este că teritoriul în care au apărut primele dialecte indo-europene ar fi fost situat între aria limbilor fino-ugrice și cea a limbilor caucaziene mediteraneene și că limbile transformate în limbi indo-europene au trecut de la un tip asemănător cu cel al limbilor caucaziene de est la unul comun cu limbile fino-ugrice și altaice. Dintre numeroasele critici aduse acestei teorii
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
indo-europene ar fi fost situat între aria limbilor fino-ugrice și cea a limbilor caucaziene mediteraneene și că limbile transformate în limbi indo-europene au trecut de la un tip asemănător cu cel al limbilor caucaziene de est la unul comun cu limbile fino-ugrice și altaice. Dintre numeroasele critici aduse acestei teorii le amintim pe cele după care nu există nici un fel de dovezi că limbile indo-europene ar fi mai recente decît celelalte grupuri de limbi și cea după care "el definește limbile indo-europene
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Europa de Asia) și Marea Baltica. Dizlocați de indo-europeni și turci, uralienii migrează la nord și est de Urali, iar samoezii migrează ulterior în Siberia. Cuprinde aproximativ 40 de limbi, dintre care unele dispărute. Clasificarea tradițională le împarte în două subfamilii: fino-ugrică și samoeda. 6.5.1.1. Grupul fino-ugric subgrupul ugric: - maghiară (ungară), vorbită în centrul Europei - limbile ugrice de pe Obi (zona asiatică a Rusiei): xanti (khanty, ostiacă) și mansi (vogulă) subgrupul finic: - finlandeză (Finlanda, Norvegia, Suedia) - estona și voro (Estonia
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și turci, uralienii migrează la nord și est de Urali, iar samoezii migrează ulterior în Siberia. Cuprinde aproximativ 40 de limbi, dintre care unele dispărute. Clasificarea tradițională le împarte în două subfamilii: fino-ugrică și samoeda. 6.5.1.1. Grupul fino-ugric subgrupul ugric: - maghiară (ungară), vorbită în centrul Europei - limbile ugrice de pe Obi (zona asiatică a Rusiei): xanti (khanty, ostiacă) și mansi (vogulă) subgrupul finic: - finlandeză (Finlanda, Norvegia, Suedia) - estona și voro (Estonia) - ingriană (pe cale de dispariție, Rusia) - kareliană (Rusia, Finlanda
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
eniseiene. Recent s-a încercat o așezare a lor alături de familia na-dené sub numele de limbi dene-eniseiene (Edward Vajda 336). 3. Limba yukaghiră. A fost integrată așa-numitei familii uralo-yukaghire, de care s-ar fi separat anterior separării uraliene dintre fino-ugrică și samoeda. 4. Limba ghiliak (nivkhe). Greenberg o așază de asemeni în hiperfamilia eurasiatica. 6.12.3. Limbi izolate sau neclasificate Limbile izolate propriu-zise sînt cele pentru care nu s-a dovedit o legatura genetică cu o altă limbă, vie
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]