1,149 matches
-
pe români și face în legătură cu ei tot felul de afirmații hazardate, elocvente tocmai (și numai) prin năstrușnicia lor. Nu contează ce spune, contează exuberanța spunerii. Un îndrăgostit are dreptul să-și mângâie tandru iubita sau să-și compună o figură fioroasă și să schițeze gestul strângerii ei de gât. Cineva lipsit de imaginație se poate îngrozi înregistrând o asemenea comportare, aparent inconsecventă. Însă ea constituie jocul însuși al dragostei. Scrierea unei cărți te obligă să respecți un anumit protocol. Trebuie să
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
negrese/ Cu părul strîns cu o eșarfă/ Înmuiata în marea din ulcioarele grecești,/ Acolo unde și eu mi-am scris/ Maledicție și ruga pe nisip" (Desfătare). Damnatul își supralicitează cruzimea, ca și cum un primitiv și-ar pune pe chip o mască fioroasa: "Din morți îmi vine să gust tare./ Șunt că o invincibila Armada/ Trecută dincolo de înspăimîntare,/ Cersindu-si infinirea și zăpada" (Faima). Sau: "Copil eram dintru săgeată,/ Din vîrful otrăvit cîntam./ Grecimea Parcelor mai beata/ Lipise poză morții pe fiecare geam
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
inaptitudinea lor la dragostea de oameni, pe care ii disprețuiesc, facultatea lor rece de nimicire și devastare, uscăciunea de suflet. Le lipsește un organ pe undeva, care definește omul, si aceasta absența a unui esențial enigmatic le dă o tenacitate fioroasa. Rîvna lui Ulianov e să stăpînească poate că mai puțin Împărăția decît fracțiunile celelalte revoluționare, ca să le anihileze. Voi nu știți ce-i comunismul rusesc. Regimul de abuzuri de azi, de abundență, dezordine și risipă, e comparativ blajin. Azi rusul
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
pioșenia momentului. În acest fel, se produce o distorsiune nefericită în raport cu caracterul personajului. Actul al II-lea, având o dominantă generală negrul, motivată aici de atmosfera sumbră a cabinetului lui Scarpia, în care se vor petrece orori, torturi și interogatorii fioroase, are, într-adevăr, o coerentă firească. Dar și aici, anumite „găselnițe” regizorale ne par inadecvate atmosferei operei. Țoșca nu este o criminală sadica. Ea este o femeie credincioasa care ucide din disperare afectiva în încercarea ei de a-și salva
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
ne arate cât de mă- reață e natura și cât de insignifianți, nepăsători și vinovați suntem noi? Chiar nu se poate tranșa litigiul, chiar nu putem să rezolvăm situația astfel încât centrul capitalei chiar să fie centru, iar nu un spațiu fioros, unde să ne fie teamă că ne atacă animalele ieșite din pădurile absurde?
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
un pariu cu geografia, ci o coborâre vertiginoasă pe toboganul istoriei. Ce-i drept, străinii, vreo cinci-șase, zăriți în minutele de așteptare la graniță, nu prea semănau cu francezii, italienii sau austriecii văzuți de mine în săptămânile de concediu. Mutre fioroase de borfași, priviri alunecoase de șmecheri, aluri agresive de bătăuși plătiți, faciesuri tulburi de obsedați sexual, ei aflaseră, desigur, că România ar fi țara viselor deșucheate pe care în Occident și le pot satisface mai greu sau mai scump. Vor
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
acum? Acum lucrurile căpătaseră o altă înfățișare. Și zecile de refugiați pe care-i întâlnea pe stradă îl treziseră dureros la realitate. Oare același popor stârnise atâta groază și teroare? Nu. Nu credea nici în ruptul capului că printre soldații fioroși al Kaiserului s-ar fi putut număra și colegi din facultate. Era prea mult. Și nu era drept pentru el și pentru oamenii aceia să-i înjosească. La mijloc trebuie să fi fost cu totul alte probleme, alte interese. Intelectualii
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
care este amplasată povestea dramatică a unui individ și a unei mici comunități este un han-șopron. Strîmb, înclinat pe o parte, gata să cadă la o pală mai serioasă de vînt. Ca în povestea cu cei trei purceluși și lupul fioros care suflă peste precarul lor adăpost și îl culcă la pămînt. O amenințare se anunță de la început iar urletul sinistru al lupilor nu face decît să o puncteze. Precaritatea gîndirii și a comportamentului personajelor este subliniată și de precaritatea costumelor
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
una încă neabordată de cineaști, în care avionul, racheta criminală nu se face țăndări deasupra oceanului, ci lovește chiar ținta, ducând la capăt planul infam, fără ca vizuina ticăloșilor să fie spulberată. Filmul de pe micul ecran înfățișa anume această cea mai fioroasă variantă, scenele de teroare, e mare întindere și cu mii de figuranți, zbucnind prin fum și printre grămezi de moloz, țineau de realitate, monstrul care pusese totul la cale nu se prăbușea, urlând de pe schele și nici nu aluneca în
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
postavangardist, Nicolae Țone cultivă un joc al jocului, dominat de-o blajină luciditate și pătruns de-o umanitate afectivă și senzuală, euforizantă, pe care n-o mai eclipsează așa cum procedau unii întemeietori ai avangardei, dispuși a-și compune o fizionomie ,,fioroasă", de neînduplecați torționari ai clișeelor. Sub pavăza discursului inconformist, rebel, d-sa reconstituie textura vitală a lumii, cu aerul unei ,,reîncîntări" a acesteia (,,le réenchantement du monde"), încercînd a certifica încărcătura de real a poemului, faptul că, așa cum observa René
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
din care nu-mi scapă nimic. Și văd: peste uimitoarea cămașă se încrucișează o vestă verde, de stofă aspră, o jiletcă de vînător, croită din ceea ce ei numesc jägersstoff. Această jiletcă verde e butonată cu colți de animal, galbeni, ascuțiți, fioroși. Nu știu cărei fiare au aparținut. Va trebui să întreb. Dar, fără să vreau, găsesc că această podoabă de dentist e respingătoare. Astfel îmbumbată, jiletca prăzulie e încinsă cu o uluitoare centură care dezvăluie pasiunea pentru avuții palpabile și sunătoare a noului
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
Monstru care e Svonul, Faima publică (până la radio-Televiziunea actuală): ,,Monstrum, horrendum, ingens, cui quot sunt corpore plumae/ Tot vigilas ocului subter, mirabile dictu/ Tot linguae, tot dens ora sonant, tot subrigit aures... Tam ficti pravique tenex quam nuntia veri." ,,Monstru fioros, uriaș, care câți fulgi are pe trup, Tot atâția ochi veghetori are sub fiecare, și, nemaiauzit, Tot atâtea limbi și guri dau glas ciulindu-și tot atâtea urechi... Crainic tenace al minciunii și netrebniciei cât și al adevărului"... (E ceea ce
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
-i identificăm - pe Surkov din pricina indignării legate de numele lui (fusese inchizitorul lui Pasternak) și pe Tvardovski din motive contrarii. Era directorul lui Novîi mir, unde fusese publicat Soljenițîn. La un capăt al mesei de pe estradă, un bărbat cu privire fioroasă ce caută parcă biciul pe care are obiceiul să-l mânuiască, cenzorul cu ceafă groasă și rictusul adecvat și agresiv pe buze - tot ce trebuie pentru Surkov. Ne uităm șMonica Lovinescu și Virgil Ieruncaț cât putem mai urât la el
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
ruși vin să se așeze lângă noi. Și aflăm că era tocmai pe dos. Mujicul blând căruia i l-ai fi încredințat pe Dumnezeu era Surkov ce-l acoperise cu noroi pe Pasternak, iar lupul de pădure deasă, cu gesturi fioroase era Tvardovski, prietenul și protectorul lui Soljenițîn." Nesigură în judecarea oamenilor după înfățișarea lor, Monica Lovinescu este, în schimb, un adevărat expert în evaluări morale și intelectuale. Exercițiul de critic literar îi conferă o maximă competență în domeniu. Se adaugă
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
reproduce cât mai mult din ele. Alice în Bariera Vergului cuprinde înduioșătoarea istorie a unei fetițe de familie bună care se aventurează într-un cartier rău famat și reușește să se împrietenească în câteva clipe cu o familie de țigani fioroși. Gârla și Iordanul aduce în prim-plan o femeie care, aflată într-o țară îndepărtată, în loc să se lase fermecată de peisajul exotic de acolo, se răfuiește cu un bărbat pe care un capriciu al memoriei i l-a adus în
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
copii și tătucul Lenin și Stalin. Dar eu nu am călcat această interdicție. Am tras totuși cu coada ochiului. În ce an? Poate în '58-'59. Cînd i-am văzut, mi s-a făcut frică. Erau urîți, erau slabi, erau fioroși, erau bolnavi și le zăngăneau lanțurile. Nu-mi zisese nimeni să nu mă uit la ei, nu. Dar mai ales, nevorbindu-se cu noi așa ceva, nu știam care sînt bunii și care răii. Mai degrabă ei păreau răii, coloana aceea
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
are trecut. E Anul Zero. Dar, nu-i deloc adevărat." (p. 220) Suprapersonajul cărții este însă Stalin, dictatorul pe jumătate nebun, obsedat de putere și sânge, răzbunător și viclean, dictatorul ce asculta la gramofon urlete de câini, care desena capete fioroase de lupi, ucigașul propriei familii și a încă 40-60 milioane de ruși, un dictator încă neexorcizat și regretat de 1 din 6 ruși... Personajele cărții, majoritatea lor reale, de la membrii Biroului Politic al lui Stalin, diverși agenți și militari ai
Spectacolul lui Stalin by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16572_a_17897]
-
e osul din galantar! De la inscripțiile scrise stîngaci cu carioca, afișate pe rafturi și în frigidere, prepozițiofagia se extinde la etichete tipărite, ambalaje, instrucțiuni de folosire și va ajunge poate la legile din Senat și Cameră. Apoi se va întoarce fioroasă asupra limbii și ne vom trezi vorbind prin casă: Pune niște toast secară în prăjitor pîine ca să fac tartina pîine unt". N-aș vrea să închei pe un ton pesimist, pentru că nu-mi stă în fire. De aceea semnalez la
Furtul de prepoziții by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11993_a_13318]
-
liceului. Era agentul de pază al firmei T. AGR. S.Z. care păzea instituția de învățământ. Sonia sună atunci la 112. Un echipaj de Poliție veni la fața locului, să ia declarații. Apărură și două matahale tuciurii înspăimântătoare, cu priviri fioroase, pe care dacă le-ai fi întâlnit, te-ai fi speriat cu siguranță, deoarece îți dădeau instantaneu impresia că vor să te atace. - Doresc să vorbesc doar cu agenții de Poliție, explică Sonia, îndepărtându-se de malaci. Nu mai conversase
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
ai fi speriat cu siguranță, deoarece îți dădeau instantaneu impresia că vor să te atace. - Doresc să vorbesc doar cu agenții de Poliție, explică Sonia, îndepărtându-se de malaci. Nu mai conversase niciodată în viața ei, cu indivizi atât de fioroși. După ce termină, reveni să continue discuția. - Nu ați vrut să vorbiți cu noi, nu mai discutăm acum! se răstiră namilele. -Dar cine sunteți ? întrebă curioasă Sonia. -Suntem șefii de la firma agentului de pază! răspunseră răstit, în cor, bărbații. Soniei i
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
ale cărui performanțe literare o întreagă generație (lipsită în general de suflu) și-a făcut un titlu de glorie începe să fie privit cu enervare de mulți dintre tovarășii de luptă literară de altădată. Scriitorul plin de farmec în fața căruia fioroasa critică literară devenise o pisicuță tandră este acum admonestat brutal pentru megalomanie, pentru egoism, pentru dorința maniacală de-a se afirma - cam în acest stil sunt formulate acuzațiile. Cel mai tranșant a fost Dan C. Mihăilescu în cronica din Ziarul
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
azi, cam abuzată, din păcate, și tot ar trebui să ne pună pe gînduri. Dar au mai fost invocați, de asemenea, Cioran și, atenție, Céline. O explicație ar fi euforia Tîrgului de Carte și, poate, timiditatea pe care o trezește "fiorosul" editorialist în rîndurile intelighenției cu care acesta e în polemică veche. În măsura în care Cristian Tudor Popescu e omul de bun-simț pe care-l arată multe dintre articolele sale, atunci ar trebui să nu fie prea încîntat de atare laude scăpate cam
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
n-am întîlnit-o ar fi aceea cu jurnalismul eminescian. Nu în conținut, firește, ci în tonalitate și metodă. Și în patetism. Un cadavru umplut cu ziare e volumul unui ziarist-scriitor spumos (cîteodată cu spume la gură), indecent, exagerat, nebun și fioros, adică exact așa cum e o bună bucată din România de azi. În Anglia, să zicem, Cristian Tudor Popescu ar fi probabil un pamfletar cu oarecare succes marginal, asta dacă nu și-ar vedea liniștit de propria literatură. În România anului
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
arătos, scump și prost. Am motive serioase să cred că toate trattoriile din Florența sunt controlate drastic din punct de vedere al calității și că tot ce se ridică deasupra nivelului extrem de prost atrage după sine o tragedie. Inspectori duri, fioroși și intransigenți își bagă botul în fiecare zi prin vitrinele cu pizze, paste și prăjituri apetisante și, dacă găsesc ceva ce se califică să treacă dincolo de esofag, e jale. Dar să vă dau și câteva e-xemple concrete, ca să nu ziceți
Cum să fii cel mai prost turist din lume by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19830_a_21155]
-
o care. Perigeu ședea nemișcat. Sclavii nedumeriți, în tăcere, cărară statuia în curte. Apoi sprijinind-o cu niște pilaștri se depărtară, lăsându-și stăpânul doborât de durere. III Roma își alegea împăratul. Parfumul ghirlandelor grele de flori străbătea orașul. Lei fioroși, puși sub zăvoare în cuști erau cărați către Circus Maximus. Urși din Carpați, cu ghearele roase de stânci, se zbăteau sub gratiile grele. Liberții mergeau pe străzi, sorbind din vinurile Romei. Numai în casa lui Perigeu domnea o tristețe adâncă
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]