138 matches
-
pe unde, pare că începe un bal princiar cu răpitoarele inimilor, frumoasele și cochetele domnișoare și doamne ale înaltei societăți, valsând în saloanele castelurilor cu geamuri de cristal și draperii de catifea cu șnururi și canafi de mătase, brodate cu fireturi de aur, cu înalte coloane de marmură și lungi mese pline cu porțelanuri, cristale, argintării și cupe de aur... Florile, lumânările, orchestrele, parfumurile, valsurile, tangourile, poeziile, iubirile, suferințele din iubire, trădările, credința, infidelitatea, amantele zugrăvite în tablourile saloanelor regale coboară
IVAN PATZAICHIN. POEMUL NESCRIS AL LACULUI LEBEDELOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341917_a_343246]
-
ridică de pe tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
ridică de pe tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
prin privire în inimă. Interpreta de muzică ușoară, cu multe flori de pansele și mătăsuri mângâietoare în notele vocii, Viorela Filip, a cântat cu și pentru boabele de chihlimbar ale umanității, copiii cu ferestre de ochi pentru cunoașterea vieții și fireturi de spirit pentru spectacolul ei. Dar a cântat și pentru încălzirea inimii celor trecuți de pragul împărăției copiilor! Nu este însă, dintre artiștii mereu în față ca untdelemnul de mir deasupra apei de busuioc. Aceasta, datorită, pesemne, unei anume supra
VIORELA FILIP ARTISTĂ CA ROTUNDUL DE ARGINT AL LUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374548_a_375877]
-
făcea rotocoale ultimele note din cimpoi cădeau fără aer se așternea deasupra țipând o trompetă sfâșietoare prelungă umbre își îndreptau spatele de pe pietre pășind peste morminte acoperite de magmă strângându-se spre circ în agora pentru ultimul bal umbra cu fireturi de mareșal bătea săgeata sarbacanei arma doamnei cernite de trei ori orbi și-alegeau perechile ascuțindu-și urechile după șuierul respirației partenerului nu încetase trompeta m-am aruncat în grămada de zdrențe aveam doar masca și o jupă de colombină
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
aburind, râd cu lacrimi, nu plâng, râd cu lacrimi, ca un vas pus la rece fierbinte, nu mai știu: pentru-asemenea patimi o fi fost ceva leac înainte? Îmi pudrează pereții obrajii și îmi cern pe pomeți cărămidă, câțiva tei în fireturi sunt pajii, stau la poartă uitând s-o deschidă, eu mă văd cu buruienile coapte, păpădie, holeră și spin, și le strig: ne vedem și la noapte, să veniți, mă mărit cu un crin, peste ochi curg șiroaie de har
LEGENDE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375487_a_376816]
-
aburind, râd cu lacrimi, nu plâng, râd cu lacrimi, ca un vas pus la rece fierbinte, nu mai știu: pentru-asemenea patimi o fi fost ceva leac înainte? Îmi pudrează pereții obrajii și îmi cern pe pomeți cărămidă, câțiva tei în fireturi sunt pajii, stau la poartă uitând s-o deschidă, eu mă văd cu buruienile coapte, păpădie, holeră și spin, și le strig: ne vedem și la noapte, să veniți, mă mărit cu un crin, peste ochi curg șiroaie de har
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
cărți ca aceasta sunt platoșe de apărare, cu atât mai rezistente, cu cât au în testura lor, fibrele amintirilor toarse pe fusul sufletului. Cărți ca aceasta nu sunt numai platoșă pentru lupta cu timpul, sunt și veston de gală, cu fireturi și mătase, pe care le îmbracă la călătoria prin raiul istoriei, cavalerii de suflet ce cinstesc și apără cultura. Sunt cărți monumentale ce zidesc în ele temeiile biografiilor oamenilor de valoare, sunt cărămidăria însăși din care se ridică istoria culturii
TITEL POPOVICI. O CARTE DE OCTAVIAN URSULESCU, PRIN CARE MUZICIANUL ŞI IAŞIUL LUI VIBREAZĂ . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346016_a_347345]
-
cântec de frumusețe, iubire, fericire, aspirației și bucuriei făgăduite de sus contra patimii de jos. Cincizeci de ani de cântec, trecuți și păstrați deopotrivă, deoarece cântecul e lucrător de vindecare, ziditor de viață nemuritoare, cusător de haine de gală, cu fireturi sufletești, purtate de românul cinstit, iubitor de folclor, de cultură sătească, de tradiție și istorie neprefăcută, nepredată la destrămare! În toată vasta sa operă interpretativă și creativă muzicală, artista Aneta Stan a realizat arhitectura muzicii folclorice dobrogene. Se întemeiază această
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
seară de seară cu buletinul de știri oricum parizian, îl mai vedeam din cînd în cînd pe legendarul César. Într-o seară, în juriul onorific al unui festival Cannes, între Sophia Loren și ministrul culturii, César, îmbrăcat bizar, tot numai fireturi, brandemburguri și vipuști, stătea statuie. Era, și probabil chiar voia să fie, întruchiparea propriului policar, monumentalizat în peluză. În sfîrșit, "o pereche". E trecut de zece, în bătaia felinarelor, fulgi rari dănțuie liniștit în gerul năpraznic. Strada-i pustie. Numai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prie-Dieu” care nu evoca pentru noi nici o realitate cunoscută. „Este un fel de scaun cu picioarele tăiate”, explica Charlotte, și imaginea mobilei mutilate ne lăsa perplecși. Ca și Nicolae, ne-am stăpânit dorința de a pipăi mantaua de purpură cu fireturi de aur stins care-i slujise lui Napoleon în ziua încoronării. Aveam nevoie de pipăitul acela profanator. Universul în gestație era încă lipsit de materialitate. În Sainte-Chapelle, un pergament zgrunțuros a trezit dorința aceea - Charlotte ne-a destăinuit că literele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
oraș. Câteva mașini lungi așteptau la marginea trotuarului. Un bărbat În smoking se răcoarea, Într-un fotoliu de grădină lângă ușa turnantă. O lustră de cristal lumina holul cu frumoase covoare orientale și coloane de marmură, iar un portar cu fireturi răspundea Întrebărilor unor bătrâne În rochie de seară. Poate că acolo locuia bărbatul, sau În hotelul de alături sau În Pavilionul Sévingé, lângă podul Bellerive. Un comisionar tânăr foarte, cu privirea deja blazată, aștepta În fața ascensorului. Lecoeur atacase punctul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
social. Avem Însă birouri mai moderne la Rouen și la Strasbourg, dar am ținut să păstrez vechiul sediu social de pe bulevardul Voltaire. Pentru el, toate acestea erau de domeniul trecutului. Peste câteva minute, În seara aceea, În timp ce un comisionar cu fireturi aurii lua ascensorul și urca cu un bilet În mână, o Întreagă parte a vieții sale Înceta să mai existe. Știa și poate de aceea vorbea acum. Sunteți căsătorit de mult timp? — De treizeci de ani. — Ați avut, mai demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nasturi din fir de mătase, cu brâu scump țesut cu fir de aur, cu pandantive grele cu agate și ghiuluri pe toate degetele și, alături de el, trupul unui general într-o poză trufașă, uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nasturi din fir de mătase, cu brâu scump țesut cu fir de aur, cu pandantive grele cu agate și ghiuluri pe toate degetele și, alături de el, trupul unui general într-o poză trufașă, uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mijloc cu o centură largă, din mătase roșie. Era un roșu purpuriu, semn al puterii și al regalității. În partea de sus nu avea decât o bluză groasă, de bumbac alb, croită Într-un stil mai degrabă asiatic, Închisă oblic, fireturi subțiri și aurii. Se vedea cu ușurință că nu avea asupra lui nici o armă, fie ea ascunsă sau la vedere. Cu fiecare pas, asupra mulțimii de războinici se așternea liniștea. Piața era plină de Cuceritori, dar se mai adunaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă și Înclină capul. În spatele lui, descălecară căpitanii și luptătorii, care puseră genunchiul drept la pământ. În jurul oaspeților, pe două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era o poruncă, anume aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
auzi o voce calmă. Sultanul se Întoarse și văzu că cel care vorbise era Ghazi-Hamza beg, unul din comandanții de regiment ai achingiilor. Sau, cel puțin, așa părea, căci era Îmbrăcat În hainele lui Ghazi-Hamza beg. Purta uniforma neagră cu fireturi albe a achingiilor și turbanul alb cu piatra de rubin În mijloc, semnul conducătorului. Dar privea În altă parte, iar sultanul nu-i putea vedea chipul. - Poate nu... ? ridică sprânceana stăpânul Semilunei. - Poate că războiul nu e câștigat și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban alb. - Da... dar n-are nici un sens... spuneai că achingii s-au oprit, că Apărătorii șarjează, că nimeni nu poate ataca pe vântul ăsta... - Nimeni... doar călărețul acela... vine pieziș pe direcția vântului... poate am uitat să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mino. În pofida venerabilei sale vârste, intrase în acea mare bătălie de dragul lui Hideyoshi și îi stătuse alături ca ghid, încă de la începutul campaniei. — A, Itettsu. Îl recunoști pe generalul inamic de pe cealaltă parte a râului? — Ei, după coarnele coifului și fireturile albe ale armurii, sunt sigur că trebuie să fie mâna dreaptă a lui Ieyasu, Honda Heihachiro. Mi-l amintesc foarte bine de la Bătălia de pe Râul Ane, cu ani în urmă. Când Hideyoshi auzi acest lucru, fu gata să lăcrimeze. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de nicăieri. Și pe urmă are foarte multe relații, încît intră pretutindeni... Deodată se făcu o mișcare în incintă. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. Din dreapta intrau arhiereii, ceremonios, lucind de podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vreun sfert de oră comentând cele întîmplate - venirea negustorului de fleacuri - și privind tot timpul, la lumina palidă a neonului din curtea morii, cesulețele noastre de tablă aurie. Luci tocmai începuse încă una din poveștile lui cu cai îmbrăcați în fireturi, când l-am văzut pe Mendebil ieșind încet, sfios, din scara blocului și înaintînd spre șanțurile de canalizare. Nu ne-a venit să credem când l-am văzut coborând ușurel într-un canal. Era să cădem din pom de-atîta încordare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
parcă toți la fel, se potriveau unii cu alții. Doamne cu pălării acoperite de eșarfe legate bine sub bărbie, cu talie nefiresc de subțire și straie grele, până-n pământ, bărbați cu pălării tari și baston, doi ofițeri în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de zăpadă, țipete de vizitiu, zurgălăi. Zăpada de pe drum era murdărită parcă de cenușă și amestecată de copite, dar trotuarele erau albe. M-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
larg, cu jovialitate contagioasă. Costumația sa era adaptată spre a fi în acord cu nuanța marină a lui Haddock - spre a cinsti flota Azaniei, recent constituită cu ajutorul Borduriei, președintele-mareșal alesese să poarte ținuta de amiral al flotei. O sumă de fireturi multicolore îi ornau pieptul, în vreme ce bicornul se adăuga uniformei de un albastru închis. — Bine ați venit în Azania, patria celor liberi și harnici ! Poporul meu vă primește cu brațele deschise ! Vocea președintelui-mareșal era tunătoare, iar masi vitatea sa era mai
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
timpanul. Noroc că a doua zi individul nu și-a mai adus aminte în ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gât ca de taur, Dominic își purta și halatul de la azil ca pe vremuri uniforma cu fireturi; cu o ușor ridicolă importanță. Mopsul îi zicea în batjocură uneori "dragul nostru idiot", dar, bineînțeles, nu de față cu Dominic. "Are și acum mână grea, mi-a suflat Domnul Andrei, și când te apucă... Nu s-a dezbărat de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]