640 matches
-
care domină bejul și bleul, cu gramofon și radio, cu televizor vechi sovietic, cu tomuri de zile mari, frumos legate în piele catifelată și aranjate atent fie în biblioteca oficială, fie în alte intrânduri oferite de construcția mobilei, sau în firide croite în zid încă de la început, de când fusese concepută casa, o cumpăraseră de la un avocat armean. De fapt, de la soția acestuia, încă de prin anii ’38. Îi plăcuse lui Karin, în primul rând poziția casei, așezată la intersecția a două
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
guste fiecare discuție pe care o purtase cu Valy când intrase pentru prima oară aici. După ce eliberase spațiul pe unde ajungeai nu în fosă, ci la ușa ce dădea în tunel, îi veni în minte că Valy îi arătase o firidă în zid, umplută numai pe jumătate cu cărămizi umede, suprapuse una peste alta, nezidite și cealaltă jumătate mascată la repezeală cu un panou de scânduri putrede. Fără să-l întrebe, Valy îi mărturisise că, deschizând cu greu ușapanou, într-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din scrierile fiecăruia dintre "mari", inventarul e generos. Una din cele mai celebre gospodării ale literaturii neaoșe e, de bună seamă, casa Amintirilor..., a cărei arhitectură interioară, cu prichiciul hornului, adăpost pentru mîțe și copii, cu sfara cu motocei, cu firidele ei în care dormeau oale cu lapte pus la prins, cu tinda, cu lavițele, e intrată în refrenul memoriei de lectură. La fel, casa de aramă, curțile împărătești, căsuța moșului și a babei, coliba și palatul din Povestea porcului, camera
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
înainte de inventarea radarului! Câtă energie! Câtă grijă-n toate! Îmi verifica adunările, să n-am cumva vreo greșeală; șosetele, să nu fie găurite; unghiile, gâtul, fiecare cută și pliu al corpului, nu cumva să umblu jegos. Îmi draghează până și firidele mai îndepărtate ale urechilor, turnându-mi apă oxigenată rece în cap. E pișcăcioasă și cu bășici, de zici că-i suc de ghimbir, și aduce la suprafață fărâme și bucățele din depunerile tainice de ceară galbenă care, pare-se, reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un pick-up parțial stricat, un prăjitor de pîine, o groază de reviste Life, și mai multe cutii. Îmi amintea de un cîine care scurmă În țărînă. De cealaltă parte a rafturilor, În direcția opusă debaralei, se afla un soi de firidă cu o chiuvetă și un blat de bucătărie. De blat atîrna, pînă jos, la pămînt, o pînză albastră ce ascundea, am aflat mai tîrziu, o găleată metalică de gunoi. Pe blat, În mijlocul unui talmeș-balmeș de cratițe și farfurii, se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rece și de dulce. El m-a privit mîncînd. M-a privit cum ling și ultima picătură de lapte, apoi a zîmbit. A zis „Mm, ce bun e, l-am băut pe tot”. Apoi a Început să se agite În firidă. A fiert orez Într-o cratiță cu apă și, cînd s-a făcut, a strecurat apa aplecînd ușor cratița deasupra chiuvetei, În timp ce ținea capacul cu mîna Înfășurată Într-un prosop. Un nor de aburi s-a ridicat dinspre chiuvetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
casele din Oquedal se lipesc de pământ, simțind parcă apăsarea greutății lunii joase, învăluită în aburi nesănătoși. — Ce e cântecul pe care-l cânta despre tatăl meu, Anacleta? o întreb pe femeie, nemișcată în fața ușii, ca o statuie într-o firidă, în biserică. E vorba de un mort, de o groapă... Anacleta apucă lanterna. Traversăm împreună câmpurile de porumb. Pe câmpul ăsta tatăl tău și Faustino Higueras s-au certat - explică Anacleta - și au decis că unul dintre ei era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
alte semne, unele despre care nu bănuia nimic, abia mai tîrziu își dădea seama ce se petrecuse de fapt. Așa se face că rătăcea cîte o hîrtie, o căuta îndelung printre dosare, răscolea sertarele, mica arhivă strict necesară, înghesuită în firida din spatele său, și n-o găsea. Pînă cînd a înțeles jocul, n-a avut stare, nu putea să-și vadă de lucru, repezea oamenii, striga la ofițerul de serviciu, fierbea în sinea lui atît de tare, încît nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cape de blană cu pete ca să arate ca niște leoparzi. Întreaga încăpere spune povestea pe care vrea s-o accepți ca fiind adevărată. Papagali sculptați în ipsos își trag cozile în curcubee de portocaliu și roșu. Din crăpături largi și firide dărăpănate în zidurile de ipsos, cărora li s-a dat un aer străvechi, mult deasupra capetelor noastre răsar ghirlande de orhidee grase făcute din hârtie violet. — Domnul Whittier avea dreptate, spune doamna Clark, privind în jur. Noi creăm tot teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
căror geamuri erau pline de praf, pătate ori sparte. Galeria era Împodobită cu picturi modeste, Înfățișând lupte de cocoși, bizoni și lanuri de orez. Tot ce se găsește acolo vă stă la dispoziție, a spus femeia arâtând un fel de firidă la celălalt capăt al Încăperii. — Dar am nevoie de ceva anume, a insistat Margaret. Femeia a zâmbit rece, cu gura la urechi și cu toți dinții la vedere, s-ar fi zis că era zâmbetul albinei de pe broșă. — Acolo o să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care scrisese cartea mea de bucate. Ochii lui goi se holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în picioare, înalt și agresiv, ținând - mânuind - spatula, așa cum un erou ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o firidă adâncă, un Humphrey Bogart ursuz, învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
niciodată, așa cum ar fi trebuit să fi fost de la bun început. Doar că acea zi întârzie să vină, și eu și ea știm asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale senzuale N-am să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din casa ce începuse să se roadă de se-auzea de sub tapet măcinarea lui implacabilă din care timpul mușca de peste 200 de ani căsoaia aceasta, cândva han cu cuhne, beciuri cu arcade și firide, cameră pentru dormit al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al artiștilor care fugeau de lume, al armatelor prăfuite care se retrăgeau din fața altora, aurite și impunătoare ca după o felie de timp, cam cât gestează fătul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în primele neanturi ale copilăriei. Se vede treaba că se pregătește ceva maiestuos, zbârnâi un cărăbuș către cadânele cu elitrele atât de chitinoase și cu perișori atât de fini sub lăbuțe, încât adulterinul tărâmurilor spongioase nu-și mai încăpea între firide, într-o erecție continuă, care-l făcea să aibă poluții și când dădea lecții de zbor nenumăraților săi copii, e drept, mulți diferiți de gena lui, punând totul pe seama mutațiilor biochimice ale locului ce adăpostea sub umbrela succesului său deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
putut intitula cartea, care cuprinde o selecție din volumele autorului apărute în ultimii aproximativ treizeci de ani. Dumitru Ignat evidențiază mereu faptul că este cu totul și cu totul altfel decât oamenii obișnuiți: „De vreme rea, mi-a fost adăpost / firida unui gând; / păsuiam lucrurile, să capete rost, / deodată sau pe rând. // Printr-o ciudată alchimie, / ce a fost obscur s-a făcut pământ; / toți și-au primit partea; doar mie / nu mi s-a spus cine sunt.“ Dacă ar fi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
antrena, cu atît mai numeroase cu cît voiam să ies de pe traseul umil, dar bine protejat, prestabilit pentru orbi de către stat. Părinții sperau că am eu deja o soluție sau că regimul are obligația să mă cocoloșească, așezîndu-mă Într-o firidă netulburată pentru tot restul vieții. O singură dată am asistat la o șuetă despre viitorul meu, dar ea se petrecuse demult, În copilărie, Într-un cerc de mătuși cu mama la mijloc. Venisem acasă În vacanță, de la școala aia a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am venit la matale, ca să mă-nveți toate cântecele... Bine, glăsui deadul Vasile și, apucându-l de mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț așezat într-o firidă din perete. Odaia semăna cu cele din orice casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur împrejur, printre icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu mai este același om, nu mai este calm și cumpănit. Gura lui mică și roșie, făcută parcă doar pentru a surâde ironic, e cuprinsă de un rictus ciudat. Aprinde cu un aer absent o pipă aparent uitată într-o firidă de lângă soba care începe să se răcească. Se ridică și umple cu lemne gura sobei, în care jarul abia mai mijește. Se vede că face un efort pentru a continua : Spuneam deci că oaspeții tatei au început să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o jucărie. Cămăruța nu are nici o fereastră, iar lampa cu petrol este pitită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o jucărie. Cămăruța nu are nici o fereastră, iar lampa cu petrol este pitită în firidă. Intrată în această minusculă cameră, Dora își dă seama cât este de obosită. Patul, de dimensiuni adaptate la cele ale camerei, o primește cu un neașteptat confort și căldură, iar parfumul de brad persistă și o adoarme deîndată ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
știu. Sau hoții de morminte i-o vor găsi-o? Sunt lucruri despre care nu prea îmi place să vorbesc, am făcut-o, gata, dar cred că am fost puțin cam indiscret. Nu e bine să spunem tot cititorului. Există firide unde nu e loc decât pentru o persoană. - Mama este cea care v-a insuflat credința nestrămutată în Dumnezeu? Când a început inițierea dumneavoastră religioasă? - Credința da, de acolo, de la ea am primit-o, nu e ceva neobișnuit, așa se
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
de duș și sifon de pardoseală; - instalație completă la a doua cameră de baie la apartamentele de 5 camere, cu cadă de baie de 1.200 mm sau 1.500 mm; - instalații electrice, inclusiv cele aferente spațiilor comune pînă la firida de branșament, instalații de sonerie, instalații de punere la pămînt, exclusiv contoarele. Se vor prevedea: în camera principală, un loc de lampă pe comutator și 3 prize duble, în fiecare dormitor un loc de lampă pe comutator și 2 prize
DECRET nr. 447 din 31 decembrie 1976 (*republicat*) privind stabilirea preţurilor limită ale locuinţelor care se construiesc din fondurile statului şi preţurile de contractare ale locuinţelor proprietate personală care se execută cu sprijinul statului în credite şi execuţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106488_a_107817]
-
Flaubert în Regulile artei - cîmpul literar, originea socială a scriitorului, habitusul etc. - încearcă să le aplice de astă dată asupra lui însuși. Rezultatul este e o insolită cercetare în cuprinsul căreia vedem cum un sociolog se privește pe sine prin firida propriei teorii. Dar, paradoxul uimitor este că Bourdieu, luîndu-se pe sine drept obiect de studiu, devine fără să vrea victima opticii sale, și asta fiindcă teoria ajunge să înăbușe persoana pe care ar fi trebuit s-o explice. Cauza stă
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
vorba despre capătul absolut al subteranelor morbide, locul secret în care Montresor a decis să-și execute rivalul. Eroul-narator ne descrie, în imagini foarte plastice, o criptă care se deschide într-o altă criptă ce cuprinde, la rîndul ei, o firidă întunecată, numită de Montresor "nișă". Subit, ne aflăm în fața unei metafore a cutiei chinezești care închide în interiorul ei (sau, mai precis, se deschide spre) cutii identice și mereu mai mici, într-o desfășurare repetitivă, intenționată, măcar prin sugestie, ad infinitum
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
tendința de a se încripta ea însăși" (Derrida. Fors 67). Prin urmare, cripta poate fi interpretată ca un artificiu, o arhitectură, un artefact "al unui loc înțeles înăuntrul altuia, deși riguros independent de acesta, izolat de întreg prin părți, o firidă, o enclavă, astfel încît să-ți permită să extragi lucrul din rest" (Derrida. Fors 67). Implicit, lucrul se multiplică ad infinitum, odată ce procesul autodivizării și autoîncriptării este declanșat. În debutul narațiunii lui Poe, aflăm că Montresor, tulburat de "miile de
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]