70 matches
-
măsuri meliorative gradate, urma să se restabilească ordinea și disciplina în rândul clerului, să se refacă moravurile națiunii și să se recâștige stima poporului pentru cler. Cu toată acuitatea sentimentului apartenenței sale nobiliare, sub influența ideilor absolutismului iosefinist și a fiziocraților, Balș vădește o reală simpatie pentru starea țărănească pe care o consideră "izvorul cel mai bogat în raport cu nevoile comune ale ființelor"144. La fel ca și alți cărturari români iluminiști din secolul al XVIII-lea145, el evidențiază mizeria țărănimii și încearcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
inflației este scăderea puterii de cumpărare a banilor. laissez-faire: Doctrină conform căreia problemele economice ale societății sunt rezolvate în cele mai bune condiții prin decizii individuale, excluzându-se implicarea autorităților statale. Originea acestei doctrine se regăsește în multe din lucrările fiziocraților, dar elementele fundamentale datează încă din timpul lui Adam Smith. El considera că oamenii, acționând în propriul lor interes, sunt forțați până la urmă să maximizeze avuția totală a colectivității. Autoritățile trebuie să aibă numai rolul de a crea aparatul legal
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
un fapt neliniștitor. "Luminile" rămîn rezervate unei elite. Ea își nu-anțează sentimentul chiar în ajunul Revoluției franceze. Aceste nuanțe nu alterează totuși obiectivul de fond. Diderot prefigurează în mod cert principiul egalității șanselor susținînd ideea promovării celui mai bun. Însă fiziocrații făceau caz de preocupări mai comune și probabil mai răspîndite. Dacă aceștia reneagă prejudecata mercantilă conform căreia educația i-ar deturna pe muncitori de la activitățile lor productive, o fac dintr-un motiv nu mai puțin utilitar. Din punctul lor de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
singur, relativ ostracizat, după ce, în secolul al XIX-lea, în perioadă cristalizărilor identitare naționale, poetul romantic își asumase glorios rolul de voce a interesului public. Desacralizată și împinsă într-o lume dominată de etica protestantă searbădă a acumulării și individualismului fiziocrat, poezia abia mai pâlpâie, abia se mai aude pe scena publică, acoperită de dezmățul asurzitor al vulgarității și violenței din mass-media. Poate că, din nefericire, acesta este drumul inexorabil al creației poetice în vremuri de restriște ("la ce bun poeții
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
politic. Astfel, pe lângă inventarul lexical monosemic, ilustrat de termeni precum: administrație, advocatură, alegeri, ambasadă, cadastru, carantină, cesiune, confederație, congres, consiliu, consorțiu, constituție, consulat, decret, protocol, retrocedare, rezoluție, electori, tranzacție, suzeranitate, sufragiu, subvenție ș.a. cuvinte ca liberalism, burghezie, conservator, reacționar, amovibil, fiziocrați, germanofil, monarhist, reformă, remaniere, utilitarism, tiranie ș.a. dobândesc sensuri variate, în funcție de contextele lingvistice în care apar și de intențiile discursive ale jurnalistului. 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate Analiza semantică a publicisticii eminesciene are în vedere statutul mesajului publicistic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
rapid. Agricultura. Creșterea populației este dublată de o creștere economică, și ea comună unei mari părți a Europei. Agricultura este relativ puțin atinsă. Desigur, agronomia este la modă începînd de la mijlocul secolului, după exemplul Angliei. Ca reacție la *mercantilismul colbertist, *fiziocrații văd în activitatea agricolă "singura bază a puterii satelor". Lucrările pe această temă se înmulțesc și cunosc un mare succes. Guvernul favorizează crearea de societăți regale de agricultură în cea mai mare parte a provinciilor și încurajează desțelenirea pămînturilor necultivate
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
animalelor, utilizarea noilor îngrășăminte (praf de oase, marnă pentru solurile nisipoase) și a mașinilor noi (semănători, secerători, treierători) sînt toate perfecționate în cursul secolului al XVIII-lea. O adevărată "agromanie" se răspîndește în mediile intelectuale, burgheze și aristocratice. În Franța, fiziocrații devin teoreticienii noilor procedee și trasează viitorul unei umanități care, grație liberei dezvoltări a agriculturii, va putea să se elibereze de toate obstacolele moștenite prin tradiție și să ajungă la prosperitate și fericire. Ei au influență și asupra guvernării regale
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
mod de a gîndi se potrivește perfect cu concepțiile expuse de Adam Smith în Studii asupra originii și cauzelor bogăției națiunilor (1776): nu cantitatea de metale prețioase acumulată constituie baza bogăției unei țări, ci munca și spiritul întreprinzător. Conducător al fiziocraților francezi, doctorul Quesnay, medicul lui Ludovic al XIV-lea și autorul articolului Grains din Enciclopediei, consideră că pămîntul este principalul izvor de bogăție. Trebuie doar să fie fructificat, exploatîndu-1 în mod rațional cu ajutorul și sub protecția statului. Gouraay și alți
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pentru prima dată a conceptelor de capital fix și capital circulant, definirea corectă a produsului net sau prin Tabloul economic (1758) al lui F. Quesnay (1694 - 1774), considerat primul model macroeconomic care a inspirat econometria și contabilitatea națională. Mercantiliștii și fiziocrații au anticipat și pregătit apariția economiștilor clasici care au preluat din ideile lor. Clasicismul delimitează probleme fundamentale ale economiei: producție, creștere, echilibru, valoare, preț, bani, muncă, capital. Teoriile clasice aduc o nouă viziune asupra dezvoltării economice din perspectiva acumulării de
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
teoretice dincolo de pragul analizei istorice sau sociologice a relațiilor internaționale, respingând explicit analogia cu teoria economică. Acest scepticism se datora, în viziunea lui Waltz, faptului că nici ei, nici alți teoreticieni realiști nu își asumaseră răspunderea de a imita demersul fiziocraților în teoria economică de a abstrage un domeniu pretabil studiului științific din complexitatea raporturilor internaționale (Waltz, 1990). Deși sesizase importanța anarhiei internaționale, Morgenthau era un realist al primei imagini: cauzele războiului erau adânc înrădăcinate în natura umană (instinctul individual de
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
la Paris, mișcarea a dobândit un caracter internațional prin faptul că s-a răspândit în saloane cosmopolite. Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au aflat în Franța: baronul de Montesquieu, Voltaire și contele de Buffon, baronul Turgot și alți fiziocrați, Jean-Jacques Rousseau, care a avut o influență foarte mare asupra romantismului. În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială, precum comentariile urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele. Jonathan Swift și
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
Economia politică a fost termenul original pentru studiul producției, acțiunilor de vânzare și cumpărare și a relațiilor acestora cu legile, vămile și guvernul. Aceasta s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea ca un studiu al economiilor statelor. Spre deosebire de teoria fiziocraților în cadrul căreia pământul era văzut ca o sursă a bunăstării tuturor, economiștii care studiau economia politică au propus "teoria valorii muncii" (introdusă pentru prima oară de John Locke, dezvoltată mai târziu de Adam Smith și Karl Marx), conform căreia munca
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
gândirea economică între secolul al XVI-lea și mijlocul secolului al XVIII-lea, prefigurează sensul modern restrâns al termenului „economie politică” interesat fiind doar de îmbogățirea prințului. Mai apoi, Pierre de Boisguilbert, Richard Cantillon și François Quesnay au fondat școala fiziocraților care considerau că bogăția unei națiuni constă din bogăția tuturor locuitorilor săi. Studiind formarea acestei bogății, fiziocrații concluzionau că puterea statului trebuie să intervină cât de puțn posibil în viața economică, creînd și tradiția liberală care a dominat gândirea economică
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
al termenului „economie politică” interesat fiind doar de îmbogățirea prințului. Mai apoi, Pierre de Boisguilbert, Richard Cantillon și François Quesnay au fondat școala fiziocraților care considerau că bogăția unei națiuni constă din bogăția tuturor locuitorilor săi. Studiind formarea acestei bogății, fiziocrații concluzionau că puterea statului trebuie să intervină cât de puțn posibil în viața economică, creînd și tradiția liberală care a dominat gândirea economică până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Răspunsul lor la întrebarea asupra politicii economice a statului este în
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
ideile fiziocrației au fost acceptate și au fost dezvoltate într-o teorie pentru întreaga societate, economia națională clasică. Adam Smith, David Ricardo și John Stuart Mill au fost numiți deseori a fi cei mai importanți reprezentanți ai acestei școli. Spre deosebire de "fiziocrați", clasicii au fost de părere că statul trebuie să se limiteze de la intervențiile în evenimentele economice, pentru a evita tendințele greșite. În decursul industrializării și a agravării diferențelor sociale asociate cu aceasta, s-au amplificat în orașe întrebările economiștilor despre
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
unei serii de probleme sociale și economice contemporane. El deținea, de asemenea, cunoștințe vaste din istoria gândirii economice, pe care le-a dobândit prin studiul școlilor de economie a pieței libere din perioada pre-Adam Smith, cum ar fi scolasticii și fiziocrații și le-a discutat în lucrarea sa, multi-volumul neterminat, O perspectivă austriacă asupra Istoriei Gândirii Economice. Rothbard scrie în Putere și Piață că rolul economistului într-o piață liberă este limitat, dar rolul și puterea economistului într-un guvern care
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
XV - XVIII, bazată pe conceptul că puterea unei națiuni poate fi mărită dacă exporturile sunt superioare importurilor și în antiteză cu economia liberă de tip laissez-faire . Termenii „mercantilism” și „sistemul mercantil” au fost utilizați pentru prima dată în 1763 de fiziocratul francez marchizul de Mirabeau și popularizați mai târziu de Adam Smith în "Avuția națiunilor" , acesta fiind printre cei mai mari critici ai mercantilismului . Dezideratele gândirii mercantiliste se pot traduce prin necesitatea unor reglementări ale vieții economice și acceptarea declarată a
Mercantilism () [Corola-website/Science/305741_a_307070]
-
doar de căutarea propriului interes. Progresul înregistrat în cercetarea ordinii naturale, de pe poziția socialului, era un pas extrem de important în cercetarea legilor obiective și a ordinii economice reale. Primii clasici au descris lumea între ideal și realitate. Astfel, scopul cercetărilor Fiziocraților nu a fost descoperirea legilor naturale ale activității economice, ci, mai ales, a condițiilor ordinii naturale și esențiale pentru funcționarea normală a societății. Fiziocrații au fost primii gânditori din istorie, care s-au preocupat de realizarea unui sistem instituționalizat liberal
Lege naturală (economie) () [Corola-website/Science/318915_a_320244]
-
a ordinii economice reale. Primii clasici au descris lumea între ideal și realitate. Astfel, scopul cercetărilor Fiziocraților nu a fost descoperirea legilor naturale ale activității economice, ci, mai ales, a condițiilor ordinii naturale și esențiale pentru funcționarea normală a societății. Fiziocrații au fost primii gânditori din istorie, care s-au preocupat de realizarea unui sistem instituționalizat liberal, bazat pe proprietate și libertate. La ei, ordinea naturală era dată de Dumnezeu, iar statul trebuia să vegheze ca această ordine să fie respectată
Lege naturală (economie) () [Corola-website/Science/318915_a_320244]
-
naturală era dată de Dumnezeu, iar statul trebuia să vegheze ca această ordine să fie respectată. Pentru ei ordinea naturală este un ansamblu instituțional presupus conform dorințelor Providenței, care (deși încă nerealizat) era propriu a asigura prosperitatea societății. Deci, la fiziocrați ordinea naturală desemnează un sistem de instituții perfect acordate între ele, capabile să asigure bunăstarea socială. Cu alte cuvinte, ei vorbesc de ordinea naturală ca despre un ideal și nu analizează realitatea. Ordinea naturală era tot ce favoriza agricultura, comportând
Lege naturală (economie) () [Corola-website/Science/318915_a_320244]