272 matches
-
craniului și activitatea politică”, apoi spune că, după părerea mea, „despoții creștin-democrați nu seamănă cu tovarășii lui Mussolini, ci de-a dreptul cu cei ai lui Hitler”. Deci, dacă mai întâi evit o analiză fizionomică, iar apoi folosesc o comparație fizionomică, mă contrazic. Realitatea este următoarea: pentru mine, e important limbajul corpului și al comportamentului, întrucât echivalează cu un alt limbaj: ba chiar, de multe ori, este mult mai sincer. Deci am „citit” fețele din filmul lui Naldini și fețele reale
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
grandomanul de la Țibănești”, iar Th. Rosetti, „marele inchizitor de la Interne”. Alteori însă, scriitorul, aflat încă în anii de început ai carierei, uită opțiunile politice, și atunci umorul sau aluzia la slăbiciuni etern omenești colorează reușit un comentariu ori o schiță fizionomică. O adversitate greu de înțeles îi poartă condeiul și scriind despre A. I. Odobescu, contestat violent și nedrept când, în 1889, Academia Română îl premia. În câteva rânduri, și Al. Macedonski, care editase o gazetă filorusă, „Stindardul țărei”, este o țintă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
și în acest sector unele reușite. Revelatoare sunt paginile despre Petre Pandrea și Constantin Gheorghiu, în care se stabilesc subtile corespondențe între om și substanța operei. Procedeul, tipic călinescian, e susținut de ochiul unui profesionist, apt să rețină acele detalii fizionomice sau de caracter prin care se trădează starea de spirit a operei. Părăsind aproape cu totul exercițiul foiletonistic de actualitate, în ultimii ani R. a lăsat impresia că va evolua mai mult în registrul istoriei literare. S-a concentrat asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
ale abordării esteticii filmului: definește natura proprie a cinematografiei, discută despre sugestie și simbolism în film, despre relația lui cu alte arte. Conceptul pe care îl introduce este cel al unităților de frumusețe: simboluri concrete, materializate în mișcări, priveliști, expresii fizionomice, peisaje, obiecte anume aranjate, care au proprietatea de a sugera o idee, de a o evoca instantaneu și integral. Acestei lucrări i s-au adăugat după 1960 numeroase cărți despre actorii de film sau despre filme celebre, precum și studii consacrate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
observații? • Cum pot fi combătute unele obstacole ce apar în calea observației? • Care sunt limitele și avantajele observației? 1. Conținuturile observației sunt reprezentate de simptomatica stabilă, adică trăsăturile bioconstituționale ale individului (înălțimea, greutatea, lungimea membrelor, circumferința craniană) ca și trăsăturile fizionomice precum și de simptomatica labilă, adică multitudinea comportamentelor și conduitelor flexibile, mobile ale individului, cum ar fi: conduita verbală, cea motorie, mnezică, inteligența precum și varietatea expresiilor afectiv-atitudinale. 2. Formele observației pot fi clasificate după următoarele criterii: a) orientarea actului observațional: observația
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
călătoria, muzica, misterul (enigma este însăși feminitatea ei) și vine într-o noapte să i se ofere lui Felix, contaminat de un platonism mistic. În Enigma Otiliei este caracteristică galeria tipurilor. Portretele sunt realizate prin observarea amănuntelor de ordin exterior, fizionomic și vestimentar, care definesc trăsături morale. Se rețin și descrierile de interioare și de exterioare ale caselor (descrierea fațadei casei lui Costache Giurgiuveanu) după model balzacian. Valoarea romanului stă "în soliditatea construcției, în ritmul compoziției, în portretele-caractere și în puterea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Costache, al cărei aspect exterior și interior sugerează decrepitudinea, imaginea proprietarului). Există o corespondență între protagonist și "aerul de ruină și răceală". Amănuntele descriptive au funcția de a sugera o atmosferă, dar și funcția de a prefigura un caracter. Amănuntele fizionomice sunt prezentate printr-o tehnică a acumulării, încât portretul trimite la o dominantă de caracter (avariția). Prezența Otiliei înseninează existența lui Costache Giurgiuveanu. Ea îi "cenzurează" actele de zgârcenie care au devenit automatisme comportamentale, determinându-l să-i dea bani
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fizice sunt evidențiate cu concursul lui Felix, care în primele pagini este salvat de o "voce cristalină" și vede "un corp prelung și tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri". În realizarea portretului Otiliei, autorul insistă asupra detaliului fizionomic și vestimentar (amestecul de delicatețe aproape copilărească și "stăpânirea desăvârșită de femeie"). E un portret balzacian. G. Călinescu recurge în caracterizarea personajului și la modalități narative proprii romanului modern: comportamentismul și pluriperspectivismul, adică oglindirea poliedrică a individualității Otiliei în conștiința
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prin reacție la ingerințele brutale, extraliterare ale epocii, bântuite de furibunde fanatisme ideologice.”2 Micul studiu din 1975 al lui Al. Oprea, Vladimir Streinu sau convertirea la clasicism 3, se deschide cu o frumoasă însemnare confesivă: „Timpul îi fixase trăsăturile fizionomice ca într-o efigie, atunci când am putut să-l cunosc mai îndeaproape: crețuri fine, dar adânc săpate în masca feții, ochii mari, calzi, un zâmbet amabil și vag melancolic, o întreagă orchestrație a gesturilor de o aleasă distincție dar și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
tocmai acumularea șocului produs de contactul cu mulțimile, cu tehnica sau cu scriitura jurnalistică. Baudelaire însuși pierde lupta, dar o câștigă un personaj al său, flaneurul, care găsește metoda de a „tezauriza“ impresiile pe care le lasă trecătorii anonimi: metoda fizionomică. În capitolul al treilea al lucrării de față voi detalia, cum am anunțat deja, reperele experienței prin care flaneurul își mediază raporturile cu labirintul metropolei. Pentru moment, ajunge notarea acestui rezultat important în discuția despre conceptul de experiență: atunci când „obiectul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a fi descris prin filtrul teoretic al lui Benjamin, iar în acest caz „autobiografia“ ajunge să dea numele unei veritabile metode de cunoaștere. Deocamdată însă sunt de identificat o serie de repere ale acestei metode. O primă chestiune vizează interpretarea „fizionomică“ a orașului. Principiul acesteia urmează principiul fizionomiei care descrie modalitatea privirii flaneurului și despre care a fost vorba mai sus. Benjamin descrie orașul prin ochii unui flaneur potențial, doar că obiectul său predilect nu mai este mul țimea trecătorilor care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Gegenstand innigst identisch macht und dadurch zur eigentlichen Theorie wird.“ August Sander, fotograful despre care vorbește Benjamin, îi con feră fotografiei o valoare documentară, ajungând să descrie ti puri umane, în maniera pe care Benjamin o con sideră a fi „fizionomică“. Orașul devine imagine, cuvânt, text și, astfel, chip ce poate fi recunoscut, descris, recuperat prin exercițiul me moriei. Tipologia care ia naștere prin fotografie, caracterul individual, dar în același timp general al subiectului creează o „ontologie istorică“ a orașului, o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
aflate în primejdie de a fi uitată. Benjamin îl citează pe Döblin, pentru care opera lui August Sander este echivalentul cultural artistic al anatomiei comparate, capabilă să sesizeze „natura“ și „istoria“ organelor - caracterul lor - mai degrabă decât anatomia umană. Metoda fizionomică devine, astfel, echivalentă unui montaj al reprezentărilor textuale sau imagistice care face să survină un chip al metropolei. Fizionomistul se recunoaște pe sine în acest chip, îl poartă cu sine, îl „joacă“ și, în ultimă instanță, îl recuperează ca memorie
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
face să survină un chip al metropolei. Fizionomistul se recunoaște pe sine în acest chip, îl poartă cu sine, îl „joacă“ și, în ultimă instanță, îl recuperează ca memorie colectivă. Desigur, colportajul reprezentărilor nu este singura formă pe care metoda fizionomică o ia la Benjamin. Accesul spre „caracterul“ unui spațiu urban nu este neapărat mediat de text: dispunerea bulevardelor moscovite, scaunul care stă mereu în fața ușilor din San Gimignano sau mai celebrele arcade ale Parisului sunt, la fel, simptome revelatorii ale
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
intermediar dintre realitatea materială a lucrului și privirea subiectivă care se oprește asupra sa. Mundus imaginalis, chipul recognoscibil al lui mundus realis, reprezintă și miza conceptului de „experiență“ despre care a fost vorba până în acest moment. Având ca instrument „descrierea“ fizionomică, experiența urbană suprapune orașului anonim un chip care îl transformă într-un univers familiar și recognoscibil. Chipul orașului însă nu se identifică unei reprezentări (Vorstellung) a acestuia. Reprezentarea ține de aproprierea tehnică a metropolei, de funcționarea sa și de găsirea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
delict pedepsit tacit, artă în care ne exercităm cu toții, să facem marfă din lucrurile gratis, arta tradițională mozaică, dar o țin și creștinii! Gara Bacău, sala de așteptare cu patru suflete de oameni invizibile, trupuri la privit în codurile lor, fizionomic și vestimentar minori romi, maturul, prezent al patrulea, vorba cîntecului: În fața ta eu mă comport ca marea / Mă risipesc și m-adun! al cincilea și al șaselea intrînd, al șaptelea cu copil de mînă, unul lîngă femeie, mergem cu toții spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
scoți din tine rădăcina pătrată, cf. Lem, Stanisław, Ciberiada, garnitura pereche Timișoara Galați, hidroelectric vuietul locomotivei, însemnul altor izvoare, pasul ceferiștilor pe peron și rutina țiganului cerșetor, ronțăie pomana, ridică-te din soare, bătaia fetelor de soare, patru bălane, afinitățile fizionomice și de comportament, mere de regiune superioare, vinuri! trenul rapid "Avram Iancu" Tîrgu Mureș București, fereastra profilului feminin martirizat orășenește, mare oraș mare stil stîlcirea, sucește privirea cînd nu-ți place! geamul următor și mai rău, robul pîntecelui, Rotund de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
țiglă, locuitorii contururi ermetice, stropi, straturi grele, țărancele încearcă ușa, cerșetoarea țiganca deschide, mă! flutură prin vagon spre capătul celălalt, nemișcată în geam, țin fata de mînă și îmi urmez drumul, dacă trenul se urnește din șosea într-o varietate fizionomică a Sălajului, față rotundă, omega melancolic, bluza lucrată în casă, halta Giorocuta, Dacia papuc așteaptă și ea, chipul fetiței filigranul sticlei în mers, lumina sub nori, picurii tăiați în fereastră, apa Crasnei sub pipăiri de Apuseni, Muntele Șes la sud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
simultan pe cinci-șase biserici de sat, merii înrobiți de rod, soi bătut, roșu, DN 2H Rădăuți 4 km, cvartal de vile din cîmpul verde, despică orașul în două cu șuvoaiele de intimități, revărsare de explicații nu mai puțin directe, tipurile fizionomice ieșite pe ceața inimii, Dornești mai persistente bătrînele cu mănăstirea, distracție pe deocheatele cu slăbătura vioaie, telal calic, sacoșe de pantofi, la ochelari lentilele groase, barba s-a mai păstrat neagră, lipsește, să nu stați pe bancheta lui, nu doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
operă de analiză comparată care nu este deosebit de dificilă. Este suficient să se facă o incursiune în timp și se vor descoperi procese similare, până în detaliu, și mecanisme aproape identice, mă refer la proceduri și secvențe, la stiluri lingvistice și fizionomice, la formule verbale și structuri sintactice folosite pentru stigmatizarea unui alt subiect considerat diferit și ostil, acela albanez, care a avut loc pe întreaga perioadă a anilor '90. Mai mult: să nu se creadă că, compararea între cele două procese
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
se caută „figuranți având un chip cu profil evreiesc” (Le Monde, 11 mai 1993 ; <endnote id="cf. 406, p. 265"/>). Ne putem Întreba dacă există Într-adevăr un „profil evreiesc” tipic sau este vorba de un stereotip, de dată aceasta fizionomic. De regulă, prin „profil evreiesc” se Înțelege așa-numitul „chip de Silen”, adică : buze groase, senzuale (de obicei, buza inferioară răsfrântă) și, mai ales, nas mare și coroiat. „Evreii [din Bucovina] - scria etnograful Dimitrie Dan la sfârșitul secolului al XIX
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al IX-lea (vezi Stuttgart Psalter), iconografia medievală occidentală a excelat În prezentarea cari- caturală a evreului, cu trăsături diavolești <endnote id="(544)"/>. Evident, evreul emblematic era Iuda (mai rar Cain sau Caiafa), al cărui facies con- centra toate clișeele fizionomice identitare : nasul coroiat, buza de jos groasă și răsfrântă, exoftalmie, barba ascuțită, părul roșu etc. „Chipul de Silen” al lui Iuda, marcat de grimasă, contrasta puternic cu cel frumos și senin al lui Isus. Pentru a putea fi ușor identificat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din secolele XVII-XIX, fie În caricaturile reprezentându-i pe „jidani” În presa antisemită din secolele XIX-XX. Istorici ai artei creștine (mai ales Elisabeth Revel-Neher) au observat că, spre deosebire de iconografia occidentală, cea bizan- tină nu apelează (cu rare excepții) la trăsături fizionomice negative ale evreului, În general, sau ale lui Iuda (Cain sau Caiafa), În mod special. Marcarea identității lui Iuda se face prin acțiunile sale, și nu prin Îngroșarea „trăsăturilor semite” ale chipului său. „În arta bizan tină - rezumă Marcel Dubois
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ase menea la această tehnică portretistică. Într-unul din romanele sale, de exemplu, un personaj feminin are „nasul coroiat, de rabin” <endnote id="(409, p. 37)"/>. Și unii scriitori britanici Își Înseamnă personajele de origine evreiască cu astfel de „defecte” fizionomice, menite să sugereze anumite defecte psihologice : „nas acvilin”, la George Bernard Shaw (An Unsocial Socialist, 1884) ; „nas Încovoiat” și „cioc Încovoiat”, la Joseph Conrad (Nostromo, 1904) ; „nas evreiesc” și „nasul său are o cocoașă”, la G.K. Chesterton (The Flying Inn
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În opoziție pe „dolicocefalii blonzi” („rasa ariană”) și pe „brahicefalii bruneți” („rasa semită”) <endnote id="(115, pp. 29-37)"/>. Fiziognomonie și antropologie În Antichitate și Evul Mediu, fiziognomonia era arta de a dezvălui caracterul individului cercetându-i trăsăturile chipului. Nici un detaliu fizionomic nu era de prisos, totul avea importanță : lățimea frunții, forma urechilor, distanța dintre ochi, poziția alunițelor etc., dar esențiale În această privință erau mărimea și forma nasului 53Portretul fizic și a buzelor. Fronti nulla fides !, susțineau neîncrezătorii. Oricât de inexactă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]