103 matches
-
hotărât, citindu-le, să devină soldat al lui Christos și al Madonei, iar când a ieșit din spital s-a dus la o mănăstire dominicană unde i-a speriat pe călugări prin penitențele lui. Stătea zile întregi nemâncat și-și flagela trupul ca să ucidă în el orice dorință. După ce a început să predice, a primit câteva bătăi zdravene de la tați și soți revoltați de ceea ce le vâra în cap fiicelor și soțiilor acel fanatic care vroia să convingă și prostituatele să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
decolorat, Îngrămădit la ceafă cu o agrafă și cu șuvița aceea provocatoare, ce i se zbânțuie pe lângă gura roșie ca o cireașă, nici Kevin care spune „mami ce e aceea glandă perineală?“, prima Întrebare din multele cu care Îi va flagela toată ziua pe cei din jur. O lume În care nici măcar Roma nu exista. COUNT TO SIX AND DIE. Emma se zbătea captivă Într-un grup de liceeni afectați de o formă ciudată de acnee, dând din coate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să vezi un singur program de televiziune, fără să profiți de ultima reclamă pentru praf de curățat sau fără să râzi de bancul, reluat de mii de ori, al lui Bob Hope? Absurd! La fel de absurd ca și sălbaticul care se flagela, citea Othello, fugea de soma și se îndrăgostea platonic de o bucată de carne pentru pat numită Lenina. Lenina! Exista oare într-adevăr o diferență între Lenina din Minunata lume nouă și Clarence din ultimii ani? Ce importanță avea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
observă În Îndemnurile lui: „CÎntați, poeți, pe Dumnezeu, natura Întreagă, amorurile cele sacre, Înălțați pe femeie la gradul ei predestinat de la Început, cîntați pe toți bărbații cei mari, Înălțați-i de model Înaintea posterității, Înălțați virtutea prin tragediile voastre și flagelați numai și numai viciul, iar nu pe om, În comediile și satirele voastre, și veți deveni suveranii tuturor politicilor. Ocupați-vă cîți simțiți În voi darul de sus, vocația preoției, ocupați-vă de vera teologie, de vera morală, de știința
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dumneavoastră e membru în Mișcare. - M-am convins și eu de asta, confirmă Ioanide. - Ei bine, de curând i-am auzit pe junii mei amici de careîi vorbesc spunând într-un moment de indiscreție că unul dintre ei a fost flagelat pentru lipsă de grijă, nu-mi aduc aminte în ce; mânuirea documentelor, așa ceva. Despre cine vorbeau n-am aflat, dar acum bănuiesc că era vorba de pacientul meu. Nu-i exclus, desigur, să mai fie și alt justițiat, totuși forma
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obsedează dintotdeauna. Ce limbă extraordinară avem, mai ales când vrei să vorbești despre zădărnicia vieții!” (15 aprilie 1971 Ă 161). Așadar, Cioran ilustrează la modul ideal propriile origini de care, de altfel, fuge în permanență. Apăsat de vidul interior, își flagelează originile, fuge de sine, muncește fizic cu brațele, privește marea Ă moduri de a-l întâlni, poate, pe Dumnezeu. Sigur, de a se întâlni pe sine. A început prin a-i disprețui pe români, ba chiar prin a se rupe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran simte că se sufocă de anonimat și caută miezul lumii. Dar când ajunge la el, trăiește nostalgia paradisului pierdut. În ambele cazuri, dezgust de sine. propriile contradicții, care îl macină, îl fac, oricum, să incrimineze lumea și să-și flageleze ereditatea, strămoșii, ființa. Până și propria familie e vinovată de neputințele pe care le explorează cu aviditate: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
țării. Oricum, după ce va fi avut intuiția propriului neant, Cioran îl va fi văzut mai ușor apoi pe acela al neamului său. Sau l-a creat, ca pe un reflex, pe aceasta din urmă. Ce lașitate, în fond! Să-și flageleze țara, strămoșii, trecutul din neputința de a se flagela pe sine. E aici o lipsă de eroism care i se pare, de asemenea, semnul eredității sale. În fine, să mai rămânem o clipă la vârsta aceasta, a experiențelor teribile, când
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran îl va fi văzut mai ușor apoi pe acela al neamului său. Sau l-a creat, ca pe un reflex, pe aceasta din urmă. Ce lașitate, în fond! Să-și flageleze țara, strămoșii, trecutul din neputința de a se flagela pe sine. E aici o lipsă de eroism care i se pare, de asemenea, semnul eredității sale. În fine, să mai rămânem o clipă la vârsta aceasta, a experiențelor teribile, când a început negarea de sine și fascinația autonimicirii, pentru
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se face că am devenit membru al USR abia prin 1994. Dar mai bine să punem capăt acestor însemnări ce nu prea au a face cu destinul exemplar al personalității în cauză, ele nefiind probabil decât reflexele unei subiectivități delirante, flagelată de o nemântuită susceptibilitate și varii idiosincrazii. Ca oricare critic de vocație dedicat în special prozei, Gabriel Dimisianu ambiționează să scrie roman, să dea un suflu epic scrierilor sale, să facă tipologie, portretistică și dacă se poate, frescă. Reușește, cel
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
gânditor. În timpul din urmă, mai toată Europa, îndeosebi partea centrală și de est a continentului, aceea care a cunoscut experiența unui sistem totalitar, se preocupă de rostul intelighenției, căutând să-i asigure un loc legitim în societate. Între "personalismul anarhic" flagelat de C. Rădulescu-Motru la începutul secolului și "intelocrația" pusă sub lupă în ultimii ani de H. Hamon și P. Rotman, un spectru larg se deschide înaintea analistului și el merită a fi pus în discuție publică. Nu suntem, în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Ibid., 113). Ideea de a trezi și concerta spiritele apare la Pârvan ca o dramatică obsesie, cu accente de mesianism impacient și izbucniri de mânie punitivă. Ca și Eminescu, el nu ignoră "mizeria" noastră istorică și nu ezită a-și flagela compatrioții prea dispuși la atitudini lacrimogene, dacă nu lamentabile. Textul cel mai ilustrativ din acest punct de vedere, lăsând la o parte unele misive către Iorga și alți contemporani, e acea Scrisoare de la câțiva dascăli plecați în străini către colegii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
rău"; astfel, adaugă el, "oricare ar fi vîrsta copiilor sacrificați, ei să cadă sub cuțitul rabinului înainte ca furtuna patimilor să le fi zdruncinat inimile și să le fi înfiorat trupul". Înainte de a fi golită de sînge, victima va fi flagelată (abatele arată urmele biciului de pe carnea "fragedă și roz") și dacă e vorba de un băiat, el va fi castrat în mod odios. "O altă atrocitate, ne spune tot abatele, se practică în asasinatele talmudice și constă în murdărirea, sfîșierea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Când eu eram bolnav la Ferrara, se afla acolo și fratele Gerard, care suferea de boala din cauza căreia a și murit; la un an, după ce a venit la Modena, a închis ochii (p. 107-108). B) Flagelații Mișcarea «celor ce se flagelau» 54. În anul 1260, indicțiunea a III-a, s-au răspândit în întreaga lume Flagelanții și toți oamenii, cu mic cu mare, nobili, cavaleri și oameni simpli, mergeau în procesiune prin orașe dezbrăcându-se și flagelându-se, însoțiți de episcopi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Mișcarea «celor ce se flagelau» 54. În anul 1260, indicțiunea a III-a, s-au răspândit în întreaga lume Flagelanții și toți oamenii, cu mic cu mare, nobili, cavaleri și oameni simpli, mergeau în procesiune prin orașe dezbrăcându-se și flagelându-se, însoțiți de episcopi și persoane consacrate. Se restabilea pacea, oamenii restituiau ceea ce luaseră pe nedrept și își mărturiseau păcatele venind într-un număr atât de mare, încât preoții abia găseau timp pentru a mânca puțin. Din gurile lor răsunau
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
puțin. Din gurile lor răsunau cuvinte dumnezeiești, nu omenești (Fap 12,22), iar glasul lor era ca a unei mulțimi. Lumea mergea spre mântuire. Compuneau laude divine în cinstea lui Dumnezeu și a Sfintei Fecioare și le cântau în timp ce mergeau, flagelându-se. Într-o zi de luni, fiind sărbătoarea Tuturor Sfinților, întreaga populație din Modena a venit la Reggio, cu mic cu mare, întregul comitat modenez, cu guvernator, episcop și toate stindardele, și au traversat orașul flagelându-se; grosul mulțimii a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
le cântau în timp ce mergeau, flagelându-se. Într-o zi de luni, fiind sărbătoarea Tuturor Sfinților, întreaga populație din Modena a venit la Reggio, cu mic cu mare, întregul comitat modenez, cu guvernator, episcop și toate stindardele, și au traversat orașul flagelându-se; grosul mulțimii a mers apoi la Parma, într-o marți, după sărbătoarea Tuturor Sfinților. A doua zi, toți cetățenii din Reggio au luat drapelele tuturor cartierelor și au făcut o procesiune în jurul orașului. Chiar și guvernatorul, Ubertino Robaconti de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
într-o marți, după sărbătoarea Tuturor Sfinților. A doua zi, toți cetățenii din Reggio au luat drapelele tuturor cartierelor și au făcut o procesiune în jurul orașului. Chiar și guvernatorul, Ubertino Robaconti de Mandello, cetățean milanez, a participat la acea procesiune flagelându-se. Când această pietate era abia la început, cetățenii din Sassulo, care îmi erau foarte dragi, au venit să mă ia de la Modena, cu permisiunea superiorilor, și m-au dus la Sassuolo, iar ulterior la Reggio și Parma. Când am
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Într-adevăr, această pietate zbura ca un vultur ce se repede asupra prăzii și se manifesta pentru câteva zile în fiecare oraș. Și nu era nimeni, oricât de rezervat sau înaintat în vârstă ar fi fost, care să nu se flageleze cu bucurie. Însă, dacă era cineva care nu făcea acest lucru, era considerat mai rău decât diavolul și arătat cu degetul ca un nemernic și diabolic. Dar ceea ce contează mai mult este faptul că, în timp de doar câteva zile
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
În cea de-a treia, va acționa Duhul Sfânt, prin intermediul persoanelor consacrate. Aceasta este doctrina abatelui Ioachim din Fiore. Se spune că această eră, a treia, a început cu această Mișcare a Flagelaților, în anul 1260, atunci când cei care se flagelau strigau cuvinte dumnezeiești, nu omenești (Fap 12,22) (p. 677). C) Noi ordine religioase Ordinul «Saccati» 55. După ce a terminat acel discurs, un bărbat din același sat (adică din Area, Hyères), pe care eu l-am văzut și cunoscut, pe când
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în cazul în care tind să actualizeze vremurile Apocalipsei, ele devin un mit social, o temă de acțiune. Inamicul, imaginea multiplicată a Tatălui, este fără îndoială, nobilul, dar mai ales preotul și, în vîltoarea cruciadelor, evreul. Pe la 1260, cei care flagelau mergeau prin Europa, ucigînd pe oricine se ridica să-i contrazică și așa cum se plîngea papa Clement al VI-lea "vărsînd în valuri" sîngele evreilor "pe care pietatea creștină îi acceptă și-i susține". Vademecum in tribulationibus al franciscanului Jean
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
dintre zei era mai puternic. Dovada cerută era o flacără care trebuia să se aprindă pe altarul pe care fusese sacrificat un taur. Primii au fost adepții lui Baal, care s-au rugat, au dansat, au cântat și s-au flagelat timp de câteva ore, toate eforturile lor fiind în zadar. Ilie i-a dojenit ironic: "Strigați cu putere, căci el este Dumnezeu; poate că vorbește, sau are treabă, sau poate este plecat, sau poate că doarme și trebuie trezit"127
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
un act justițiabil care se organizează artistic în jurul unei intenții punitive. Polemistul declanșează atacul, gândind o strategie coerentă și vizând o finalitate concretă și pragmatică: impunerea propriului punct de vedere. Pamfletarul (ca și satiristul) urmărește să dezvăluie, să descalifice, să flageleze sau să aseptizeze un teritoriu pe care senzorii săi îl percep ca fiind imund, uzând de mijloace caricaturale, de procedee specifice satirei (umor negru, ironie, sarcasm ș.a.). Arhetipurile homo polemicos și homo ludens (care-l asimilează pe homo aesteticus) sunt
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și a parodiei, de care se diferențiază prin anumite particularități. Astfel, satira presupune o ofensivă nedisimulată, direct și explicit asumată, pe când ironia presupune tocmai disimularea atacului sub masca diasirmului, a antifrazei, a litotei etc. Satiristul are intenția de a-și flagela public victima, ca o măsură punitivă exemplară de a deconspira și eradica răul, pe când ironistul vizează o discreditare camuflată a țintei, ca joc al inteligenței și expresie a gratuității artistice. Ambiguizând mesajul, ironistul pretinde lectorului anumite abilități de comunicare pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
extremis, accentuând puntea de legătură dintre cele trei dimensiuni ale manifestului: polemică, pamfletară și satirică. Glisând spre aceasta din urmă, poetul își disculpă atitudinea și evită, astfel, sancțiunea publică, pe când vinovatul scriitorul diletant și iresponsabil este pus la zid și flagelat: "(...) nu suntem vinovați, dacă, furioși de absența omului superior în cel care îndrăznește să joace rișca în fața teatrului cu îngerul artei, punem mâna pe baston și măsurăm spinarea brutei sculate din tingirea în care își complăcuse nasul". Mizând pe justițiabilitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]