89 matches
-
pian și găsită pe urmă vie/ În provincie unde dădeau educație părinții/ Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie/ În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței// Sufletul meu: femeie la modă merge cu orișicine...” Sau flagelarea ironică a convențiilor sentimentale aferente: „De-ai fi fost croitoreasă ori n-ai fost nu-mi pasă/Dragoste provincială în curent cu mișcarea literară/ Sufletul tău e curat și e bine informat - asta-i/Partea principală pentru cîntarea sentimentală” („De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dacă la început era blamat caracterul politic al manifestației, cu timpul, în urma indicațiilor din capitală, pe linie de partid, represiunea propriu-zisă (anchetele, tortura manifestanților) a fost secondată în plan vizibil de o represiune teoretică, prin intermediul ședințelor și întrunirilor, cu scopul flagelării verbale a protestatarilor. Au fost excluși din partid și cei considerați a fi fost incapabili să stopeze „actul huliganic”, căutându-se țapi ispășitori și la un rang înalt, din nomenclatura întreprinderii. Ședințele s-au derulat ritualic, așa cum am precizat deja
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
cuprinde cele mai mari adevăruri despre daimoni: amănunte nu vom afla În legătură cu acest punct, În jurul misterelor impunându-se legea tăcerii 6. • Se cuvine ca daimonilor, și nu zeilor, să le fie atribuite sacrificiile, zilele nefaste marcate de manifestări precum omofagia, flagelări, injurii, care, toate, au un scop apotropaic: domolirea și Îndepărtarea daimonilor răi. Această explicație este valabilă În egală măsură pentru sacrificiile umane de altădată; nu e de crezut (oute pithanon) că zeii le-ar fi pretins vreodată; pe de altă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a fost redeșteptat la o nouă viață și reunit iarăși marii mame. Acest mit, devenit fundamentul neobișnuit al unui cult al misterelor, era pătruns de nuanțe înfricoșătoare, avea în serviciul său corpul sacerdotal al galilor. Aceștia, prin dansuri extatice unite flagelărilor, suscitau într-înșii o stare mistică de frenezie ajungând până la autoevirație. În ritul de inițiere, misticul lui Attis retrăia simbolic soarta zeului său în moarte și înviere; era stropit cu sângele unui taur, pătrundea în camera nupțială, pe care o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înfipți patru pari între care să fie legat preafericitul Theogenes. După ce a fost legat de cei patru pari, tribunul a poruncit să fie bătut cu vergi foarte robuste de pădure de către opt centurioni, până când îl vor face să renunțe. După flagelare tribunul l-a întrebat: „Vei fi soldat? Da sau nu?!“. Theogenes a răspuns: „Eu lupt pentru Regele regilor, pentru Domnul nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care va veni să-i judece pe cei vii și pe cei morți. Atunci
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
om mai vrednic de dispreț ca mine. Am flecărit până adineauri vreme de trei ceasuri fără oprire la niște prieteni, în loc să stau acasă și să lucrez, să lucrez...” (I, 269). Altundeva, exclamă: „Șapte ore de conversație neîntreruptă!” (I, 336). Anterior, flagelarea de sine: „Aș vrea să fiu singur, singur, singur. Și am parte de o procesiune zilnică de oameni cărora nu am nimic să le spun. Ar trebui să mă mut în alt cartier, oraș, țară, continent etc. etc.” (idem). Să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
împrejurărilor nu vorbesc decât despre politică” (I, 336), spune Cioran, și o spune după ce-și reproșează cele „șapte ore de conversație neîntreruptă”, pe care abia le-am invocat. Mai mult, oare nu cumva Cioran are nevoie tocmai de această flagelare continuă? Căci flecărind, el își maschează perfect dublul demonic. Saltimbacul nu se dă de gol și joacă mai departe rolul pe care și-l asumă atâta vreme cât ceilalți sunt de față. Sau poate că la mijloc este teama de a-l
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
că doar munca ar putea să-l salveze. Știe, însă, prea bine: „să muncesc Ă nu pot” (I, 15). Oricum, trăiește cu nostalgia spațiului paradisiac pe care munca fizică i l-ar fi făcut posibil. Munca fizică aproape ca o flagelare. Iată: „Ca să uiți de supărări și să scapi de obsesii funebre, nimic nu e mai bun decât munca manuală. Timp de mai multe luni, am meșterit prin casă, cu maximum de folos. Trebuie să-ți obosești trupul, astfel încât mintea să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pentru care, mai mult decât să se descopere pe sine, Cioran se construiește pe sine. Și se construiește mereu ca fiind celălalt, altul. E ca și cum, uitându-se în oglindă, ar face eforturi disperate să vadă pe altcineva. Iar când, după flagelări perseverente în scris, reușește acest lucru, nu-și poate șterge din memorie chipul real, sau chipul imaginat ca fiind real. Căci, în urma succesivelor metamorfoze, chipul real nu-i altceva, el însuși, decât o mască. Așa se face că lui Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-și procure sîngele creștin". Pe de altă parte, nu e lipsit de semnificație faptul că denunțării practicilor criminale ale oamenilor Complotului li se adaugă adesea actele de violență sexuală aplicată victimelor. O îndelungată tradiție face din iezuiți specialiști pricepuți ai flagelării, gata oricînd să-și satisfacă pornirile și să-și exercite talentul pe cei mai fermecători adolescenți încredințați competenței lor educative 13. Prin vocea lui Béranger, "oamenii negri" mărturisesc fără rușine: "Noi îi batem și iar îi batem la fund pe
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
violenței corporalizate, în care "poezia pumnilor" e semnul convertirii agresivității într-o artă a pugilistului-condeier. Însă această artă se naște dintr-o necesitate etică: asanarea publică a impozanților neprincipiali, fie ei politicieni, clerici, scriitori sau universitari. Aici, bătaia devine simbolul flagelării publice și al corecției imperative, instituite în asentimentul unui privitor susceptibil de solidarizare. Lui nu i se cere acceptul, ci este pus în fața faptului împlinit, pentru că sentința radicală este autoimpusă de morala bunului-simț. Poate fi lesne sesizat, de asemenea, un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reconstitui trama unui eveniment povestit parțial și de a-și reprezenta ținta, evident, dintr-o perspectivă impusă, susceptibilă de a se menține însă în limitele factualității. În exemplul nostru, argumentul ad hominem, ca expresie a subiectivității camuflate, traduce intenția unei flagelări publice subtile, prin manipularea peiorativă a unui sens aparent meliorativ (exemplu C. Beldie este calificat drept tipograf conștiincios), cât și prin dinamica unor conectori logico-argumentativi: "Nu mă îndoiesc că ești un tipograf conștiincios și dotat cu spiritul răspunderii profesionale, deși
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin funcția fatică, literaritatea enunțului"175. Se poate remarca, la Arghezi, pregnanța unui cuplu de acte ilocuționare complementare, de tipul reproș-solicitare imperativă. În Despre scriitori, primului termen îi corespunde, în plan emoțional, un sadism al denunțării publice, o jubilație a flagelării în momentul deconspirării unei tagme compromise. Uzanța morfemelor persoanei a treia "ei", "lor", "li" etc. diferențiază net, de această dată, destinatarii: pe de o parte, lectorul (un tu subînțeles) căruia i se induce o lectură orientată, în scopul persuadării, și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
faptul că per total cheltuielile militare sînt reduse substanțial. Stagiul militar obligatoriu este scurtat la 6 ani de serviciu activ (plus 6 ani în rezervă). 1879: Se desființează biciuirea marinarilor nesubordonați chiar și în vreme de război. 1881: Se desființează flagelarea în armata terestră. Apar regimentele teritoriale, dotate cu armament și muniție proprie, prin contopirea formațiunilor regimentare de trupe regulate și a milițiilor locale. 1902: Ia ființă Comitetul Imperial de Apărare. 1904: Se desființează funcția de comandant-șef al armatei în
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
deget, un deget de la picior, o zi de la capătul vieții ei. Se gîndi că ar trebui să existe un sistem - un gen de sistem medieval - prin care oamenii ar putea dobîndi lucrurile pe care și le doreau cu pasiune prin flagelare sau Însemnare cu fierul roșu sau tăiere. Aproape Își dorea ca Julia să aibă un eșec. Se gîndi la cuvinte: Aș vrea să dea greș! Ce tipă mizerabilă era! Cum naiba de ajunsese În halul ăsta? Într-o situație În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Între doi făcători de rele. Lipsa de credință, de recunoștință și de milă a unui popor Îndărătnic, trădarea unui ucenic, lepădarea altuia, frica Apos‑ tolilor care au fugit temători din grădina Ghetsimani lăsându‑l pe Domnul singur, apoi insultele, lovirile, flagelările, răs‑ tignirea, cuvintele zeflemitoare, chinurile agoniei și moartea sângeroasă, toate s‑au Întâmplat atunci iar acum le privim cu ochii credinței și ne Îndurerează sufletele. Groaznicele suferințe ale Domnului Hristos n‑au fost ceva năprasnic, surprinzător sau intempestiv și nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
totul : și acuzatori și judecători și călăi. Nu I‑a fost batjoco‑ rit numai un mădular, ci tot trupul. Capul, cu o cunună de spini, cu lovituri de trestie, cu pălmuiri ; fața, cu scuipări ; obrajii, cu palme ; tot trupul cu flagelări, cu Îmbrăcare cu hlamidă roșie și Închinăciuni fățarnice și batjocoritoare ; mâna, cu trestia pe care I‑au dat‑o să o țină În loc de sceptru”73 ; În sfârșit, cu datul oțetului/vinului amestecat cu smirnă. Lecturând despre aceste groaznice ordalii, realizăm lesne
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cu răbdare tot ceea ce‑mi dă Dumnezeu În mod eronat, unii nutresc convicțiunea că suferința trebuie căutată cu orice preț pentru a dobândi Împărăția cerurilor. Este binecunoscut faptul că În Evul Mediu nu puțini erau cei care căutau pedepsele corporale, flagelările publice ori individuale. Ortodoxia Însă susține că boala și suferința nu sunt stări firești, normale, omul fiind creat de Dumnezeu să se bucure, nu să sufere, așa cum evidențiază limpede și cuvântul Domnului Dumnezeu : „ca bucuria Mea să fie În voi
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o pietate profundă. Ducînd o exisență foarte simplă, nu o dată îi primește pe cei săraci la masa sa sau îi îngrijește pe leproși, în fiecare noapte se trezește pentru slujba religioasă și, în fiecare vineri, se lasă biciuit în amintirea flagelării lui Hristos. În 1244, refăcut după o grea boală, el hotărăște să ia crucea și să se îmbarce, în august 1248, la Aiques-Mortes, port depinzînd de contele de Provența, a cărui moștenitoare s-a căsătorit cu fratele regelui, Carol, conte
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
un colț, tineta obișnuită. În ușa de lemn, foarte veche, erau fisuri prin care vedeam ce se întâmplă în camera mare. În centrul ei era un stâlp puternic în care erau încastrate belciuge. Aici erau legați cei supuși la pedeapsa flagelării. A doua zi mai mulți pași coborau scările. În unghiul nostru vizual am văzut doi milițieni care loveau în cap și peste picioare un deținut: Ne mai înjuri, mă banditule? Ne omori când vei ieși afară? Deținutul tăcea, suportând cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
De Amiel, Holban se apropie „prin abulie, prin șovăială și nehotărâre, prin pasiunea introspecției pentru introspecție, veritabil viciu; de Rousseau și Gide, prin sinceritatea implacabilă - despuiere sufletească - cerebrală și mistică totdeodată, caracteristică printr-o candoare cinică și printr-o autopedepsire, flagelare.” <footnote Eugen Ionescu, O moarte care nu dovedește nimic, de Anton Holban în „Excelsior”, I, nr. 16, 21 martie, 1931, p. 6 apud. Al. Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p.9 footnote> Eugen Ionescu observă că
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
trezească pentru mult timp neîncrederea francezilor în privința hîrtiei monedă. DOCUMENT 2 Ludovic al XV-lea reafirmă principiile monarhiei absolute La 3 martie 1766, Ludovic al XV-lea, în cursul unei ședințe solemne a parlamentului de la Paris, numită mai apoi ședința "flagelării", se adresează parlamentarilor în următorii termeni: "Nu voi suporta să se formeze în regatul meu o asociație care să facă să degenereze într-o confederație de rezistență legătura naturală a acelorași datorii și a obligațiilor comune, nici să se introducă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe mâna autorităților civile. Atunci când acuzatul era condamnat la arderea pe rug, singurul lucru care îl realiza tribunalul era că i se retrăgea "protecția Bisericii". Pe lângă arderea pe rug se mai practicau și pedepse mai ușoare ca: biciuirea în public, flagelarea, amenzi, confiscarea totală a averii, închisoarea pe viață etc. Instituția Inchiziției a devenit una dintre cele mai puternice și mai temute instrumente de cenzură. Puterea ei a fost foarte mare. Dar nu putem vorbi despre o singură formă a acesteia
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de ceea ce el însuși numea tragicul cotidian al existenței personale, ca semn al neputinței de a ajunge la esența proiectelor, promisiunilor, a revărsărilor și elanurilor de fiecare zi, ca ilustrare, altfel spus, a sforțării zadarnice de a prinde "finalitatea atîtor flagelări și schingiuiri spirituale"111. " Există zile scrie Cioran în decembrie 1928 cînd cele mai frumoase idealuri visate le simți spulberîndu-se ca o grămadă de semințe purtate de nebunia unui vînt". Drama eului cioranian își începuse întîiul act declanșat de cotidianitatea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și în pictura românească din secolul al XV-lea, pe pereții exteriori ai mănăstirilor. Această pictură resimte din plin influența bizantină. 18 "Flagelatorii" sînt fanatici religioși din secolele al XIII-lea și al XIV-lea; numele lor vine de la practica flagelării, deoarece membrii acestei secte se flagelau în public. 19 Pentru amănunte privind vrăjitoria în Evul Mediu, vezi F. Braudel, Structurile cotidianului, Ed. Meridiane, București. 20 "Franciscanii" ordin religios, fondat de Francisc de Assisi în 1209, ce a fost aprobat în
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]