971 matches
-
s-au dus cu toate pe o cale nenturnată, / S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb. // Eliad zidea din visuri și din basme seculare //...// Boliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă //...// L-ale țării flamuri negre Cârlova oștirea cheamă”, „Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită”, „Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne”, „Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice, / Ce din frunză îți doinește, ce cu fluierul îți zice, / Ce cu
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
Tarot, nu vor să zică decât "ruină", "deznădejde", "suicid"), printre atâtea "măguri" și "negoiuri" în paragină, și mai presus de ele, nu se ridică, "oblu, berbecește", decât un singur "turn" îndeaievea (fie și dacă-ntors cu josu-n sus), pe ale cărui flamuri poate că scrie "Perge!", - și care este Pirgu. În limba greacă, pirgos (ca și,-n latina grecizată, pyrgus) semnifică nu alta decât "turn". V Cuvântul pirg e atestat în românește (fie și dacă, precât știu, ca simplu hapax, - spre deosebire de graiul
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
eterna vatră românească (Ed. Militară, 1983). Structura cărții relevă noua ierarhie a temelor, reflectând cultul altei personalități. Prima secvență, intitulată Al patriei erou între eroi, este dedicată lui Ceaușescu, izvorât sacramental și izbăvitor din istoria națională: "E viața lui o flamură ce-și trage/ flacăra sacră din adânci istorii./ Prin fapte de erou ales cârmaci e/ ce-a dus către victorii muncitorii...// Fiu curajos al strămoșeștei glii/ în care două clase și-au dat mâna/ - cum se-mpreună apa cu țărâna
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Keyserling a vizitat România - gurul se afla în posesia darului special de a intui firea adâncă, ascunsul caracter și, de aici, destinul unui popor - proaspăt dejugat a admis că destinul poporului nostru este de a duce mai departe faima și flamura Bizanțului, privilegiu părăsit de maica Rosia, devenită U.R.S.S. în privința Bucureștilor a făcut curioasa observație că orașul îi părea izbitor de asemănător cu Sankt Petersburgul de dinaintea revoluției roșii. Memoria îmi joacă o festă în ce privește contextul: îl impresionase masa de oameni
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
la Autobaza Centralei industriei pielăriei, cauciucului și încălțămintei București din subordinea Ministerului Industriei Ușoare. Articolul 9 Prevederile art. 5 și 6 din Decretul Consiliului de Stat nr. 170/1980 se aplică și Întreprinderii mecanice pentru industria ușoară București și Întreprinderii "Flamura roșie" Sibiu. Articolul 10 Activul și pasivul stabilite pe baza bilanțului, împreună cu indicatorii de plan economici și financiari pe anul 1988 și cu contractele încheiate, trec de la unitățile care predau la unitățile care preiau, potrivit prevederilor prezentului decret, pe bază
DECRET nr. 144 din 30 mai 1988 privind îmbunătăţirea activităţii organizatorice a unor unităţi industriale din sistemul Ministerului Industriei Uşoare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106729_a_108058]
-
Duiliu Zamfirescu un diplomat profesionist și un scriitor, desigur, imposibil de ignorat, dar nu fundamental. Îl ajută în misiunea sa și ușurința de caracter cu care, după încheierea campaniei din Moldova, s-a despărțit de vechiul anturaj conservator și, sub flamura „celei de-a treia căi”, s-a încolonat în „armata” politică a mareșalului Averescu. Despărțirea de conservatorism, împreună cu mai vechea sa aversiune față de liberali, îi facilitează misiunea la Chișinău, unde se prezintă ca un diplomat neutru, venit să încurajeze toate
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii!". "Aventurile Bărzăunului" este nu doar un roman cu totul remarcabil, dar, alături de celelalte titluri de pe "Ulița copilăriei" de la "Junimea" din Iași, poate fi un argument pentru a reformula, sub flamura maioresciană a valorii estetice, literatura zisă "pentru copii și tineret". Ioan HOLBAN Comoara din Dealul Ursului V irgil Năsturel nu-și mai aduce bine aminte cînd s-a petrecut marea aventură. Știe doar că nu era duminică. Era o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cunoscut, fără putința de a întreprinde nimic, urcând treaptă cu treaptă spre moarte. În acest fel, eroina lui Iorga apare într-o nouă ipostază față de modelul antic. În 1939, la premiera piesei lui Victor Eftimiu, Mihail Sebastian sublinia abundența de „flamuri, stindarde, pumnale, otrăvuri, țipete, un întreg arsenal de atrocități și splendori” în maniera „răsunătorilor Atrizi ai lui Alexandre Dumas - tatăl”1. III.2. Din jale se întrupează Electra de Eugene O`Neill Din jale se întrupează Electra este una dintre
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Fundoianu,în concepția criticului literar George Călinescu ca fiind „transcrieri ale unei patriarhalități inedite” și „o îmbătare de exaltații vitale”,sună dramatic pentru pastelul citadin: „Afară suflă vântul și ploaia bate-n geamuri,\ Și nori sporesc pe bolta ca zdrențuite flamuri,\ Mor macii-n lac de sânge pe margini de răzoare,\ Și plânge firav cimbrul și gingașa cicoare...”. Turistul enigmatic va mai petrece încă douăzeci de ani departe de oraș. Vizitatorii din sudul țarii recunosc că este cel mai mare oraș
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Pensula apare deasupra șevaletului, în semn de aprobare, apoi se retrage pentru a lăsa alte urme colorate pe pânză. Totuși, să-mi fie cu iertare dacă repet ideea, nu observ nimic special. Am mai văzut armuri, cai, cămăși de zale, flamuri peticite care fâlfâie anemic pe metereze, mult praf și blugi de firmă pe sub tunici aduse de la muzeu. Domnițe cu sâni mari, trăgându-și trenele după ele, arse de soare pe pieptul decoltat, plin de pistrui, nerăbdătoare să se dezbrace, să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
drujbă deasupra capului, Își conjugase atacurile cu cele ale unei mașini de tuns iarba. Un aspirator masiv Își repezise Înainte brațul tubular, Încercând să-l piște pe Guido de obraz. Suptă de curentul de aer, mustața acestuia fremăta ca o flamură În bătaia vântului, până când vânzătorul de electronice, cu o mișcare de expert În jiu-jitsu, a frânt membrul de plastic și l-a aruncat cât colo. Apoi, cu puterea disperării, Guido a săltat În brațe voluminosul sclav al curățeniei și l-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în locul aceleia banale de "nou realism", prea vagă, deși destul de uzitată) - un realism furios în care îi văd înglobați atât pe cinematograficii Mircea Danieliuc și Răsvan Popescu (unul regizor, celălalt scenarist de succes), cât și pe prozatorii puși frecvent sub flamura mizerabilismului (Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Sorin Stoica, poate și alții sau altele, precum Claudia Golea, ieșită înspre apologia sexualității exotice, dincolo de o literatură acceptabilă axiologic). Întotdeauna când apare un scriitor de o noutate frapantă, a cărui originalitate are nevoie
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
metalice negre, ca niște spițe răsucite, se învârt în jurul unui butuc. În același timp, se înalță și coboară. La capătul fiecărui braț e un scaun, și fiecare scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra, împreună cu o flamură de păr roșu și negru. Lănțișoarele și amuletele de argint de la gât stau perfect întinse în afară. Amândouă mâinile-i sunt încleștate pe bara de protecție ferecată în poala ei. Ruinele civilizației occidentale, crenelurile, turnurile și hornurile își iau zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o privire nostalgică pe deasupra grilajului - Încă mai exista un grilaj. BÎlciul Îl atrăgea, ca o Întruchipare a inocenței: se pierdea În copilărie, vîrstă pe care o asocia cu grădini parohiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
însoțitori amuți și toate privirile se îndreptară spre grupurile de copii. Salutul tineresc înflăcără inimile școlarilor. Rând pe rând, cu o infinită mândrie, învățătoarea atârnă fiecăruia, la gât, cravata roșie de pionier. Tivită în culorile tricolorului, trecută prin inel, această flamură din pânză simboliza un obicei al vremii pe care copiii nu se oboseau să-l deslușească. Candoarea din sufletele lor primi pionieratul cu credința, de netăgăduit, că-i va face capabili de orice. Luana nu se considerase niciodată mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
activist sensibil. Altfel, părea un om obișnuit. Chiar dorea acest lucru. Din păcate, Îi reușea foarte rar. O femeie frumoasă, de pildă, Întruchipa doar sănătatea și frumusețea națiunii, În timp ce un câmp de maci roșii se confunda cu o coloană de flamuri văzută de la Înălțimea tribunei oficiale, toropită de căldură și gata să se prăbușească peste șuvoaiele de manifestanți ce purtau de-a valma ca un râu În vremea inundațiilor, steaguri, portrete, flori, copii, lozinci, aplauze și urale. Ca să fii om obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Știam că după petrecere Îl așteapta camionul lui Zare. A murit și el la o lună după domnul Ster. Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi. Io În schimb eram tânăr, Îmi plăteam regulat cotizația și aveam atâtea de Înfăptuit sub flamura atotbiruitoare. Toți, tot poporul, nu numai eu... Iar domnul Ster, acolo sus... Cu ce ochi se mai uita la noi! Cam de la Înălțimea lui Dumnezeu, dacă ar exista... bun Înțeles. Că mori sus, că mori jos, până la urmă tot aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chip de femeie-gutuie, într-o grămadă de gutui. Îmi seamănă. Sînii mei sînt sînii mei, bucățică ruptă. Iar gutuile sînt gutuile babei Constandina, date jos cu praștia de Russ. Au fost fructele noastre exotice. Grozave mai erau, combinate cu biscuiți Flamura roșie cu mac. Aici se joacă de-a Turner, mi-am zis. Lacul e albastru. Un extaz oprit în abur, în pîclă aburie, cum e la Turner. M-am simțit sub o atingere vegetală și chiar m-am gîndit: o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-a v-ați-ascunselea printre grădini îmbuibate de flori și magazii mirosind a vechi, cu obiecte nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noi doi, egoiștii care trăiesc pe cadavre de lumi: ale amintirilor, ale întâmpinărilor, rezistențelor, culorilor neînțelese, bemolilor vagabonzi din partitura dragostei, cifrelor evadate din ecuația cunoașterii, timpii din solzii timpurilor golite de refulări, pline de dezamăgiri, de... poate mâine, această flamură a speranței care, după cum se știe, nu va fi înfiptă pe crenelurile cetății cucerite, pentru că orice cucerire înseamnă o dezamăgire la pătrat, vrei să guști din licoarea absolutului, deși el e atât de aproape, dar suntem orbi, el cântă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În perdele și flamuri. — Scoală, Zahar, Îl Înghionti pe tînăr, văd o minune! Rusul se frecă temeinic la ochi, tresări, Își făcu de trei ori semnul crucii, mormăi o rugăciune, apoi Încă una: — Ochiul lui Dumnezeu, Iuri, soarele nopții, ochiul Dom nului asupra noastră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
detalii asupra situației unor pacienți operați... Până la urmă, sora de salon a fost nevoită să suplinească lipsa de cunoștințe a doctorului Cuc. Acestuia, Încet Încet, Îi dispărea acea aură de fericire pe care o purta la Început ca pe o flamură. Când profesorul era gata să iasă din salon, l-a Întrebat direct: ― Ce știi despre starea colonelului Zdup? Dacă i-ar fi căzut o bucată de plafon În creștet, tot nu ar fi rămas atât de surprins. Era aproape șocat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
omului de către om nu este admisă, nu același lucru spunea și despre exploatarea femeii de către bolșevici. Singura mea bucurie, dar și enorma mea grijă era Minodora. Cât timp o voi mai putea ocroti ? Ce viitor puteam întrevedea pentru ea ? Sub flamurile și imnurile de glorie pentru cuceritori se ascundea un neant cenușiu din care nu vedeam nici o ieșire. Totul era urât în jurul meu, ordinea lucrurilor se transformase în dezordine, omul devenise o vietate al cărui unic țel era o strachină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
azvârlită în apă sau păstrată acasă; eu își cânta genialul nostru poet MIHAI EMINESCU, în poezie, ultima dorință: "Mai am un singur dor! În liniștea serii Să mă lăsați să mor La marginea mării. Nu voi sicriu bogat, Făclii ori flamuri Ci să-mpletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape Să am un cer senin Pe-ntinsele ape...!" Sunt foarte rare excepțiile când cineva și-a formulat ultima-i dorință, în afară de sentimentul comun al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Îl ținea ancorat În orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de infanterie tercios intrând În luptă sub vechile flamuri. În comparație cu Madridul, cu străduța aia În care se pregătea să omoare doi oameni pe care nu-i văzuse În viața lui, cu propria-i memorie, războiul, câmpul de luptă i se păreau În noaptea aceea ceva curat și Îndepărtat, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]