200 matches
-
Kapteyn s-a mutat la Zürich (Elveția), unde mama ei a devenit centrul unui grup de intelectuali cu idei novatoare. Acolo, Olga a studiat istoria artei, a devenit o schioare și alpinistă pasionată și în 1909 s-a căsătorit cu flautistul și dirijorul croato-austriac Iwan Hermann Fröbe, care împărtășea interesul profund față de aviație și fotografie al tatălui ei. Iwan a fost flautistul Orchestrei Tonhalle începând din 1908, dar cariera sa de dirijor a determinat mutarea cuplului la Braunschweig, München și pe la
Olga Fröbe-Kapteyn () [Corola-website/Science/334904_a_336233]
-
Olga a studiat istoria artei, a devenit o schioare și alpinistă pasionată și în 1909 s-a căsătorit cu flautistul și dirijorul croato-austriac Iwan Hermann Fröbe, care împărtășea interesul profund față de aviație și fotografie al tatălui ei. Iwan a fost flautistul Orchestrei Tonhalle începând din 1908, dar cariera sa de dirijor a determinat mutarea cuplului la Braunschweig, München și pe la sfârșitul anului 1910 la Berlin. La izbucnirea primului război mondial ei s-au mutat de la Berlin înapoi la Zürich, unde Olga
Olga Fröbe-Kapteyn () [Corola-website/Science/334904_a_336233]
-
înțelegere stilistica atît opusuri clasice sau romantice, cît și lucrări moderne, glasul sau frumos, condus cu expresivitate și siguranța, aducind un plus de frumusețe.” (Anca Florea - „Concursul Paul Constantinescu și ansamblul Profil”, Curentul - 8.04.2003) „Soprana Cristina Radu și flautistul Cătălin Opritoiu, integrați într-un discurs orchestral pendulind între sonorități tragice și luminoase de o superbă frumusețe melodica, au reușit să ne furnizeze momente de reală încîntare estetică.” (Vasile Donose - „Concertul orchestrei de cameră Philarmonia’’, Cronică română 10.05.2003
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
genurile muzicale avea să-i confere compozitorului o glorie internațională incontestabilă fără precedent în istoria muzicii. Mulți călători care treceau prin Veneția căutau să-l vadă și să-l asculte pe ""Preotul roșu"", de la "Edward Wright" la violonistul "Pisendel", de la flautistul "J. J. Quantz", epistolarul "De Brosses" și până la regele "Friedrich al IV-lea" al Danemarcei. Există numeroase și prețioase mărturii asupra ceea ce reprezenta viața muzicală venețiana și asupra efectului electrizant al interpretării și creațiilor lui Vivaldi. Multe dintre partiturile lui
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
Paris. În 1900 s-a stabilit la Paris, unde a luat avânt cariera sa de solist, o parte din timp în compania pianistului Harold Bauer. În 1901, tot împreună cu Emma Nevada și Léon Moreau, cărora li s-a alăturat și flautistul Daniel Marquesi, Casals a făcut un turneu în Statele Unite. Turneul, început la Worcester, Massachusetts, s-a încheiat în vara anului următor. La San Francisco un accident l-a obligat să ia un concediu în casa lui Michail Stein. În 1903
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
legere, La perle de Bresil și romanța Nu mă uita de George Cavadia). În 1891, cu ocazia aniversării a 8 ani de la înființarea Societății Filarmonice Lyra, a avut loc un concert simfonic la care și-au dat concursul în calitate de soliști, flautistul, Emilio Mayer, pianistul Em. Drossino și violoncelistul Petrică Jean. În 1894, este invitată să susțină un concert brăileanca P. Georgescu, cântăreață perfecționată la Paris, pe care brăilenii o cunoșteau și ca profesoară de filozofie (Lupta națională, 20 noiembrie 1894). În
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]
-
Alfredo da Rocha Vianna Junior (Filho), cunoscut sub numele (23 aprilie 1897 - 7 februarie 1973) a fost un compozitor, aranjor, flautist,saxofonist și cântăreț brazilian, originar din Rio de Janeiro. este considerat unul din cei mai mari compozitori de muzică populară braziliană, mai ales în genul cunoscut sub numele de "choro". Integrând contribuția înaintașilor săi în domeniul muzicii choró din secolul
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
14-lea copil al soților Alfredo da Rocha Vianna și Raimunda (o parte din copii proveneau din prima căsătorie a mamei). Familia, de origine afro-braziliană, avea de mai multe generații tradiții muzicale. Tatăl, care lucra ca funcționar de poștă. era flautist, și poseda o colecție de partituri de choros din generațiile precedente, iar patru frați au avut și ei ocupații muzicale. Cele dintâi lecții de flaut le-a primit Alfredo de la tatăl său, mai târziu a fost elevul lui Irineu de
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
1769 și a fost adusă în SUA în 1825 de către Johann Nepomuk Mälzel după moartea lui von Kempelen. La începutul eseului, E. A. Poe realizează un mic inventar al aparatelor mecanice faimoase până în vremea sa, menționând spre exemplu mașinăriile lui Vaucanson, „flautistul” și „rața” care mânca, digera și elimina excrementele printr-o conductă anală. Deși este cel mai faimos eseu cu privire la Turc, multe dintre ipotezele lui Poe erau incorecte. De asemenea, se poate ca el să nu fi aflat de articolele publicate
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
de protest social. Luchian nu s-a temut de critici și Expoziția Ileana i-a fost un indiciu privind drumul pe care l-a ales. Financiar, ajunsese să o ducă foarte prost, salariul foarte modest pe care-l avea ca flautist în orchestra Teatrului Național abia-i ajungându-i. În plină maturitate creatoare la 34 de ani, Luchian s-a dovedit prin opera sa a fi o personalitate artistică originală, afirmându-se cu o pictură generoasă, vibrantă și care prin paleta
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Coste între anii 1957-1959. În perioada liceului (1959-1965) l-a avut ca profesor de muzică pe maestrul Marius Cuteanu. Încă din primii ani s-a îndreptat spre Școala Populară de Artă, unde a studiat flautul cu profesorul Torok Bella, prim flautist la opera maghiară din Cluj. Știința dirijatului a dobândit-o în Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, unde l-a avut ca profesor de dirijat pe marele maestru Dorin Pop. În timpul studenției din cadrul Conservatorului a avut parte de o
Ioan Chezan () [Corola-website/Science/329762_a_331091]
-
-lea. Versiunea scrisă de Frații Grimm a făcut cunoscută povestea în toată lumea; basmul este și subiectul cunoscutelor poezii scrise de Goethe și Robert Browning. Deși Hamelin are un oraș vechi medieval cu unele clădiri remarcabile, atracția sa principală este povestea "Flautistului din Hamelin". În timpul verii, în fiecare duminică, povestea este interpretată pe scenă de actori în centrul orașului. Hamelin s-a dezvoltat în jurul unei mănăstiri, care a fost înființată în anul 851. În zonă s-a format un sat, care a
Hamelin () [Corola-website/Science/309233_a_310562]
-
de actori în centrul orașului. Hamelin s-a dezvoltat în jurul unei mănăstiri, care a fost înființată în anul 851. În zonă s-a format un sat, care a devenit oraș în secolul al XII-lea. Se spune că incidentul cu "Flautistul din Hamelin" s-a petrecut în 1284 și este posibil să aibă la bază un eveniment real, deși puțin diferit de cel din basm. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, Hamelin a fost un membru minor al
Hamelin () [Corola-website/Science/309233_a_310562]
-
, (în traducere Croaziera), formație de muzică rock din Rusia, în care au activat trei interpreți de origine română: Valeriu Găină (chitară și voce), Vsevolod Coroliuc (tobe, flautist, percuționist și vocalist) și Alexandru Chirnițchi (chitară-bas și vocal). Componența inițială a avut deasemenea următorii muzicieni: Matvei Anicichin (primul conducător artistic, trompetă și clape), Alexandr Monin (vocalist), Nicolai Ciunusov (toboșar), Serghei Sarâcev (clape și voce). Formația s-a produs la
Kruiz () [Corola-website/Science/314384_a_315713]
-
coloritul local și caracterul epocii în care au apărut. Cel de-al treilea deceniu al secolului al XVII-lea coincide cu perioada de vârf a creației lui Franș Hals, caracterizată de capodopere precum "Cavalerul care râde", "Cântărețul din lăuta", "Tânărul flautist" sau "Malle Bable". Influența lui Caravaggio, exercitată mai întâi asupra pictorilor din Utrecht, este evidentă și în arta lui Hals, care introduce în tablourile sale culori luminoase și o varietate mare de străluciri care înviorează fundalul și creează profunzime. Abordează
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
profesorului Robert Klenck. Aici studiază teorie și solfegiu cu D. G. Kiriac și muzică de cameră cu Dimitrie Dinicu. În paralel se angajează la restaurantul „Pisica Neagră” de lângă Ateneu pentru a-și putea continua studiile. În 1912 este angajat de către flautistul și impresarul Georgescu în cadrul orchestrei Teatrului „Amicitia”. În 1914, cu ajutorul și susținerea dirijorului rus Boris Kopgreger, ajunge concert-maestru al orchestrei „Companiei Lirice Române”, condusă de Constantin Grigoriu, unde cânta cel mai mare tenor al României pre-belice Leonard Nicolae. În perioada
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
bietul său copil însă îl exploată într-un fel neobișnuit. Cred că acest lucru a dăunat mult pentru viitor, tânărului și talentatului violonist. Mai cunoscusem încă o foare tânără și pe atunci foarte apreciată violonistă, Carlota Stubennauch. Frații Prill, celebrul flautist, violonistul și bine cunoscutul dirijor, de asemenea nu lipseau de la după-amiezilemuzicale organizate de prințesa de Wied, în locuița sa. Principesa locuia pe atunci cu soțul său - principele Wilhelm, un apartament luxos chiar peste drum de celebra Hochschule din Charlottenburg. Acolo
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
nu s-a supărat pentru remarcă făcută, dar nu a schimbat nimic ceea ce a dus la concedierea lui. Printre patronii săi, au fost consulul francez Lucien Bonaparte, de asemenea, regele Friedrich Wilhelm ÎI al Prusiei, care era un amator violonist, flautist și un susținător avid al artei. Boccherini a traversat o perioadă grea la moartea patronului său spaniol, a celor două neveste și a fiicelor acestuia, el murind în sărăcie în anul 1805, rămânând în urma lui doi băieți. Linia lui genealogica
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]
-
compozitorul și dirijorul Noam Shariff, în 2005-2009 de către compozitorul și pianistul Gil Shohat. Numeroși virtuozi au apărut ca soliști cu acest ansamblu, între ei putând fi menționați violoniștii Itzhak Perlman, Pinhas Zukerman, Shlomo Mintz, pianiștii Vladimir Ashkenazi și Yefim Bronfman, flautistul Jean-Pierre Rampal, violoncelistul Paul Tortelier, oboistul Heinz Holliger, violista Tabia Zimmermann, fagotistul Maurizio Paz etc. De asemenea - numeroase coruri, precum Corul băieților din Tölz, Corul băieților cântăreți din Viena și Corul de cameră din Praga. Orchestra organizează turnee prin Europa
Orchestra Israeliană de Cameră () [Corola-website/Science/333215_a_334544]
-
susține pe 25 mai, la Romexpo. În 2011, a acordat un interviu amplu pentru numărul prestigioasei reviste lunare de specialitate, “Das Opernglas”. A apărut de asemenea și pe coperta acesteia. S-a născut într-o familie de muzicieni, fiind fiul flautistului Florin Ouatu, de la Filarmonica din Ploiești și fost profesor la Universitatea Mozarteum din Salzburg, Austria. La doar 6 ani a învățat să cânte la pian, urmând un profil artistic. A absolvit Liceul Muzical „Carmen Sylva” din Ploiești; în 2004 a
Cezar Ouatu () [Corola-website/Science/328834_a_330163]
-
(n. 21 iulie 1947 sau 1948, Satu Mare) este un saxofonist, clarinetist și flautist israelian-român, evreu născut în Transilvania. Interpretează un repertoriu variat de jazz, dar și de muzică ușoară, clasică, klezmer, muzică de scena și de film. s-a născut la Satu Mare in 1947 ca fiu al violonistului Andrei Wertheimer (născut și el
Peter Wertheimer () [Corola-website/Science/327328_a_328657]
-
(29 august 1875-29 iulie 1962) a fost un flautist italian. Născut la Viggiano(provincia Potenza), a început să studieze flautul la vârsta de 8 ani și a continuat studiile la Conservatorul din San Pietro a Majella din Napoli. A fost constrâns să renunțe la studii din motive de muncă
Leonardo De Lorenzo () [Corola-website/Science/330348_a_331677]
-
sa, pianista Maude Peterson, dedicându-se exclusiv compozițiilor și eseurilor despre flaut. În 1951 publică opera "MY Complete Story of the Flute " ("Povestea mea completă a flautului") care a obținut succes în anturajul muzicii clasice. Tot materialul de cercetare al flautistului a fost donat Universității din California de Sud din Los Angeles în 25 octombrie 1953. De Lorenzo a murit în 29 iulie 1962 în casa sa din Santa Barbara, California. Îi este dedicat Concursul Internațional de flaut "", ce are loc
Leonardo De Lorenzo () [Corola-website/Science/330348_a_331677]
-
pupila muzicianului Marcian este posedată de un adevărat incub, supranumit „Leopardul”, un bărbat ce a devenit ideal prin amintire și aspirație, pe care l-ar fi cunoscut cândva în junețea estudiantină. Astfel, deși are o serie de calități sociale: avocat, flautist, în fine ministru sau consilier al Premierului, Lucian contravine idealului făurit de Ina, pentru că este o incarnare a soțului, a previzibilului, a ritualului sau, mai mult, și deci odios pentru personajele Hortensiei Papadat-Bengescu, generatorul maternității ei. Reconfigurări ale operei Ciclul
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
Jacques Chancel sau „Musiques au cœur” a lui Ève Ruggiéri. Bolling este cunoscut și pentru colaborarea cu interpreți de muzică clasică. Astfel Suita să pentru flaut și trio de jazz cu pian a fost compusă de el în cadrul colaborării cu flautistul de renume Jean-Pierre Rampal. Lucrarea îmbină elegantă baroca cu swing-ul modern și s-a bucurat de un mare succes Bolling a mai colaborat în cursul anilor cu chitaristul Aléxandre Lagoya (pentru care a compus un concert pentru chitară), cu
Claude Bolling () [Corola-website/Science/334964_a_336293]