67 matches
-
zăceau În neofalină, tulburând-i transparența cu dâre cafenii, piesele unui motor de motocicletă, pus la curățat. Alături de ligheane, rezemat de zidul roșu de cărămidă, din cărămidă roasă, se sprijinea cadrul de metal al motocicletei, iar roțile Își propteau cauciucurile fleșcăite de ușa closetului turcesc. Atașul era desprins și zăcea În tufele de buruieni uscate, acoperit cu o folie de nailon. A apărut bătrânul, pe care l-a Întrebat, crezând că este un om de la șantier, ce se Întâmplă cu imobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Abenhaldun l-a umflat dă braț pă Ibrahim și l-a cărat În arhivă; apoi mi-a zis: „Acum adu-l pe Izedin“. Mare ciudățenie, don Isidro, primele două dăți m-am Încrezut În mine; da dă data aia mă fleșcăisem d-a dreptu. Am coborât jos, am dat dă trei ori cu manda În juru druzilor și m-am Întors cu Izedin. Ieram istovit câtu-i hău: pă scară, mi s-a făcut negru naintea ochilor, chestii trestii dân rărunchi; totu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e că un IQ mare nu Înseamnă automat o viață sexuală satisfăcătoare. Mai există un motiv pentru care nu trebuie să te culci pe-o ureche: inteligența funcționează din anumite puncte de vedere ca mușchii: dacă n-o antrenezi se fleșcăie.” Cum să nu te-apuci de jurnale de cinefil? De haltere, de IQ, de revista Elle, de vieți sexuale automate? De sentiment? INTRODUCERE „ CÎnd visează că scrie nu are puterea să viseze că nu poate să scrie. CÎnd visează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dezvețe pe oameni de toate tranchilizantele alea pe care le prescriu unii ca Sanger. În prezent, acelea sînt drogurile cu adevărat periculoase. Înainte de venirea lui Bobby Crawford, tot orașul era zombificat cu Valium. — Îmi Închipui că domeniul afacerilor era destul de fleșcăit. — Era mort În cort. Oamenilor nu le trebuia nimic În afară de cîte un flacon nou cu pastile. Dar acum și-au revenit În simțiri. Charles, Îmi pare rău pentru soții Hollinger. Îi știam de treizeci de ani. Ați fost actriță? — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu ochi mongolici mijiți, kalmâci și kârhâzi și alți soldați din Asia, veniți pe tancurile Armatei Roșii, se despuia stând îndelung dinaintea oglinzii de cristal pentru a-și studia pielea încrețită și searbădă de pe trupul istovit, examinându-se de la sânii fleșcăiți până la păroasele stinghii, care îi erau atinse de degradarea provocată prin neștiute molime și de scârboase boli lumești. Erau momente abjecte, în care pălăvrăgea despre trecute glorii triviale, care mă puneau la grea încercare. Avea, însă, o bibliotecă aleasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se ocupa cu uciderea directă a șobolanilor. Era normal: acum îi ucidea prin interpuși și ai fi zis că nu era un simplu șef al ecarisajului la Sfatul Popular, ci al întregului oraș; el era președintele! Îmi întinse o mână fleșcăită pe care și-o retrase în chiar secunda când i-o strângeam. Flegmă mare, mă mirai că nu-mi întinse doar un deget, cum se spune că făcea Carol I cu miniștrii săi. Ca și în prima zi când ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe doctorițe le căuta întotdeauna altcineva la ieșire: un soț devotat sau un amant perseverent, gata să se bucure de comoara de sub dresuri. Cât despre Claudia Cardinale, nu realizasem nici o afacere: acum purta riduri, un palton până la glezne și punguțe fleșcăite de botox. Și totuși, când mă așteptam mai puțin, una din poveștile de dragoste pe care le cloceam la intersecția imaginației mele cu lumea din jur s-a pus atât de bine în mișcare, încât am rămas până astăzi instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strălucea de poftă și gloss. Li se vedeau buricul gol și sexele strânse de materialul supraelastic. Unele purtau inel pe degetul mare (minunat de impertinente, cum nu puteam suferi), altele tricouri albe, înnodate sub sâni: sfârcurile țâșneau cuminți prin țesătura fleșcăită de transpirație. Nu le observam picioarele, dar puteam să pun pariu că sunt încălțate în cizme înalte, cu tocul cui, subțire ca un fir de oțel. Îl simțeai împungându-te pe spate, înjosindu-te delicios. Toate păreau niște sclave supuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în benzile unui bulevard circular, ce aduna toată circulația Vienei: mașini, tramvaie, autobuze, taxiuri, biciclete și, pe banda întâi, câteva zeci de calești pornite de la Dom. Turiștii săreau de peste tot, năvăleau spre orice mijloc de transport, manevrând umbrele și hărți fleșcăite de ninsoare. Unii roteau primejdios bagaje voluminoase pe care, dacă nu erai atent, ți le prăvăleau peste picioare. Viena fusese construită ca Bucureștiul viselor mele, cel pe care nu-l văzusem niciodată sau pe care bunicu’ Vitalian îl pierduse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmi recomandase să merg acolo, făcea bine la nervi și, uneori, și la imaginație. Fluturii pluteau moi și leneși, unii îți mai aterizau în cap sau se odihneau pe tifonul cămășii. Alții se lipeau de sticla verde a acoperișului sau fleșcăiau cu trompa prin resturi de mango și banane. Aerul era stătut, dens ca îngrămădirea de frunze și liane prin care îți croiai drum. Ieșeai umed, cu buburuze de toate culorile pe tine; te mai opreau portarii, să dea jos câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prosperitatea dumneavoastră, cu bogățiile dumneavoastră, cu faptul că anii de foamete sunt rari și cu rapiditatea căilor de comunicație! Bogăția este mai mare, dar forța e mai mică; a dispărut ideea care unește; totul s-a ramolit, totul s-a fleșcăit, toți s-au fleșcăit! Toți, toți, toți ne-am fleșcăit!... Dar ajunge, nu de asta-i acum vorba; mult stimate prințe, ce ziceți, n-ar fi cazul să spunem să se-aducă gustările pregătite pentru musafiri? Lebedev, care mai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră, cu faptul că anii de foamete sunt rari și cu rapiditatea căilor de comunicație! Bogăția este mai mare, dar forța e mai mică; a dispărut ideea care unește; totul s-a ramolit, totul s-a fleșcăit, toți s-au fleșcăit! Toți, toți, toți ne-am fleșcăit!... Dar ajunge, nu de asta-i acum vorba; mult stimate prințe, ce ziceți, n-ar fi cazul să spunem să se-aducă gustările pregătite pentru musafiri? Lebedev, care mai că nu-i înfuriase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foamete sunt rari și cu rapiditatea căilor de comunicație! Bogăția este mai mare, dar forța e mai mică; a dispărut ideea care unește; totul s-a ramolit, totul s-a fleșcăit, toți s-au fleșcăit! Toți, toți, toți ne-am fleșcăit!... Dar ajunge, nu de asta-i acum vorba; mult stimate prințe, ce ziceți, n-ar fi cazul să spunem să se-aducă gustările pregătite pentru musafiri? Lebedev, care mai că nu-i înfuriase cu adevărat pe câțiva dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
soarta lor, Într-o bună zi m-am pomenit scriind romanul vieții lor. Au mâncat și ei cândva la masa aasta acoperită cu ziare pătate de grăsime, pe care-i acum o sticlă cu apă și un pachet de margarină fleșcăit de căldură și bâzâit de muște, iar Neli aduce o pâine și scurge În trei castroane ciorba de fasole de pe fundul unei oale. Vântur lingura prin zeama străvezie reamintindu-mi cum ani În șir, de-a lungul a kilometri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la muncă patriotică. În schimb, nu mă mai gheboșam cu lemnele și cărbunii din pivniță, pentru că locuiam deja la bloc, pe strada Păltiniș, unde povestea cu bărbăția mea, deja cuprinsă de slăbiciune pe Ion Vasi prin ’62-’63, s-a fleșcăit de tot: voiam să fiu domnișoară! A sosit, iată, clipa să le pomenesc pe cele trei mari cuceriri ale petrochimiei mondiale ajunse în România la începutul anilor ’60, care au schimbat mult perspectiva asupra căratului în sufletul meu și al
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tot căutându-și stăpânul... Gheorghe dârdâie, clănțăne mărunt-mărunt: S-o hi rupt ceva în mine... Mă ia cu tremuriciu, bade Toadere... Cum nu te-o lua, că doar suntem în "geru' Bobotezii", deși s-o moinat binișor de s-o fleșcăit, mai mult zloată decât zăpadă. Toader trage coviltirul chervanului ca să-l acopere. Și trece un timp până grăiește ce-l roade: Mi-i în grijă de Bârsan Prâslea meu. Îi stegar în chiar ceata Domnului. N-am știre de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arăta ca „o jidaucă buhoasă, numai penele în păr îi mai lipseau”, vorbe pe care le simte mai bine doar cine a trăit într-un tîrg cu mulți evrei. Mai rău: era ca „o mîță puchinoasă”. Abia ridicată din așternut, „fleșcăită de somn”, l-a cuprins de gît pe Virgil, pe la spate, și (scenă demonstrativă) după ce l-a pupat zgomotos sub ureche, a declarat că el e „bărbatul dorit dintotdeauna”. Intenționează chiar, pentru a se răzbuna, să i-l prezinte, ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]