111 matches
-
vreme? — Nu. Am venit să-ți cer să te predai. N-ai cum să scapi! Asta doar Alah poate s-o spună. Deșertul e foarte mare. — Dar salina asta nu. Și oamenii mei te înconjoară. Aruncă o privire spre gerba fleșcăită ce atârna de șa. — Ai apă puțină. N-o să reziști mult - făcu o pauză. Dacă vii cu mine, îți promit o judecată dreaptă. — Nimeni n-are de ce să mă judece, preciză Gacel cu naturalețe. Pe Mubarrak l-am omorât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dintre gantere. Caseta a trecut la Van Morrison, care a Început de Îndată cu „șa-la-la“-ul. Muzica lui mă Înviorează Întotdeauna: e mai ieftină decât Prozac-ul și dă rezultate la fel de bune. Lucram deja la tricepși, căci nimeni nu dorește antebrațe fleșcăite, mulțumim de Întrebare. Naomi, de la duș, era pe rândul al doilea. Cu statura ei de aruncătoare de suliță, arăta mai degrabă a cineva care-și lucrează corpul decât celelalte, dar nu părea amatoare să facă vreun efort. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dar nu putea să suporte o funcționare proastă a aparatului său de reanimare. Dallas făcu un pas către compartimentul central al ordinatorului. Peste umăr le reaminti de existența motanului: ― Să se ocupe cineva de el. Ripley scoase o formă gălbuie, fleșcăită, dintr-unul din congelatoare. Ea-i zise lui Dallas, supărată: ― Nu fiți atât de nepăsători. Nu este o piesă de echipament. Jones este un membru al echipajului, ca fiecare dintre noi. Alăturând gestul vorbelor ei, îmbrățișă cu dragoste animalul. ― Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
într-un jerseu vechi, hărtănit, de-al ei; că și-a rătăcit fesul decolorat pe care, de obicei, îl poartă. Când vorbește, gâfâie între cuvinte, e gras și înalt, a trecut peste suta de kilograme. Pielea gâtului îi atârnă moale, fleșcăită, dar obrajii îi sunt cărnoși, aproape rumeni și, pe ei, barba nerasă de câteva zile crește țepoasă și albă. — ...al dracului obicei mai ai să colinzi... Toată viața ți-a picat mucu pe la ușile altora... — Eeee-tee... răspunde ea. Nici nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de fapt, asta e salvarea, mă gîndesc. Mă transpun pentru o clipă, urmărindu-i mîinile pe care pielea are o elasticitate specială, pentru că e un pic mai multă decît ar trebui să fie, face pe monturi un fel de flori fleșcăite, cafenii; și o angoasă Îmi țipă În cap. Cum o fi să te trezești prins Într-o mașinărie care s-a consumat, i se lăbărțează caroseria, nu mai e bună? Cum o fi să te uiți la tine și să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
parte era părăsit, cu excepția câtorva case răzlețe, construite după război. În cea mai mare parte, terenul era impracticabil și fusese botezat „Țara Pustie“. Pe lângă gardurile ruginite care mărgineau drumul, creșteau cele mai urâte bălării; iarba încolțită printre pietrele mobile era fleșcăită și tristă, iar petele strălucitoare care împestrițau dalele pătrate de granit păreau a fi mai curând simptomul unei boli postindustriale. Când George a ajuns la canal, se pornise din nou ploaia. Câțiva curioși stăteau pe mal și se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ectoplasmă. — Aș vrea să-l ajuți pe George. Toată lumea ar vrea să-l ajute pe George. Nu pot. Dacă mi-aș lăsa mâinile deasupra lui, dacă l-aș apuca de gât, n-aș ține între degete decât o substanță moale, fleșcăită, ca nalba coaptă. Ăsta-i blestemul meu, nu al lui. Nu vorbi de blestem. Povestește-i lui despre Iisus. Spune-i ceva. Dacă Domnul îl va aduce la mine, Domnul îmi va dărui și cuvintele. Până atunci însă, mă plictisește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și, fiind „invizibilă“, avea destule asemenea șanse). Cât de lipsit de farmec era acest om corpolent, greoi, indiferent față de Hattie, neatent din egoism, preocupat întotdeauna de comoditatea lui și complet nepăsător în ce privește comoditatea celorlalți. Cât de urât era, gras și fleșcăit, cu gura umedă și dinții galbeni, fierăstruiți (înainte de a-și fi pus dinții falși, comentați de George). Capul mare și nasul mare, coroiat, îl făceau să arate ca o imensă păpușă grotescă, de carnava. Mișcările lui erau lipsite de grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mânecile cămășii. Filozoful respira foarte încet, cu un ușor horcăit. De astă-dată își păstrase dantura între gingii, astfel încât bărbia și gura nu-i mai erau prăbușite. Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci fleșcăite, zbârcite, spongioase și poroase, bătrâne, ca resturile de piei și de zgârciuri ce nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un maldăr de plante moarte, putrezite, lipsite de lumină. Ochii erau pieriți pe sub glugile crețe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucru noi nu-l putem tolera". Instructorul Cerchez n-avea nicio hârtie pe catedră. Doar o servietă veche, pe jumătate goală, pe care o lăsase să zacă jos pe podium, rezemată de piciorul catedrei. Chiar goală, așa arăta servieta aia. Fleșcăită. "Am să vă dau cuvântul pe rând, iar voi să vă exprimați punctul de vedere." De la catedră, s-a uitat mai întâi într-o parte a clasei, apoi în alta, apoi s-a întors cu privirea la prima parte, începând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vezi de o mie de ori Într-o zi pe străzile orașului și pe care nu ți-l amintești mai tîrziu. Acest chip, care, Într-adevăr, chiar și atunci cînd era În viață, purta o culoare gălbejită, bolnăvicioasă pe obrajii fleșcăiți, ușor buhăiți, avea uscăciunea tipic irlandeză - a irlandezului de la oraș -, buzele subțiri, supte, ușor lăsate În jos, arborînd o expresie de degajară ascunsă, de umor corupt și tainic. Chipul acela era În același timp mohorît, jenat, irascibil și servil, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vorbă cu unul dintre ei. Polițistul era tînăr, avea gîtul vînjos și fața negricioasă. Vorbea calm, În colțul gurii, cu cel care-i punea Întrebări și care-și făcea Însemnări Într-un carnețel negru. Acesta avea o față gălbejită și fleșcăită, ochi obosiți și o gușă fleșcăită sub bărbie. Cei care rămăseseră pe loc și gustaseră cu lăcomie pînă la ultima picătură savoarea conversației stăteau acum tăcuți, privind neîncetat mortul cu un sentiment de proprietate, aproape fizic, sumbru, nesătul, cleios, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plin cu pete de grăsime, o pereche de pantaloni lustruiți la fund; avea gulerul ridicat și mîinile adînc vîrÎte În buzunare, astfel Încît, atunci cînd mergea, umerii osoși Îi ieșeau În față ca și cum, În ciuda căldurii, Îi era frig. O țigară fleșcăită Îi atîrna În colțul gurii și vorbea de-abia mișcîndu-și buzele, cu gura contorsionată ciudat și neplăcut Într-o parte: Întreaga sa Înfățișare sugera mizerie și mister. Dintre toți, numai ceilalți doi purtau amprenta condiției de vagabond autentic. Unul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spațiu pentru trei mese înghesuite cu tăblii metalice și umbrelă în mijloc. Nimeni nu-și bea de obicei cafeaua aici, pentru că văzduhul era deseori întunecat, din pricina vînturilor puternice și a ploilor dese. Tăbliile meselor aveau mici băltoace, pînza prăbușită și fleșcăită a umbrelelor se izbea de fuse, iar scaunele erau umezi și reci; cu toate astea, un bărbat de vreo douăzeci și patru de ani statea de obicei aici, înfofolit într-o pelerină neagră, cu gulerul ridicat. Uneori privea contrariat la cerul întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: "Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon..." Dar nu pot să mă duc. S-ar ține lumea după
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fitness acolo și era colecționar de artă, venise la ART L.A. Zicea că e cel mai mare colecționar de artă aborigenă din Australia. Partea ciudată cu tipul ăsta e că, deși are cluburi de fitness, e total ieșit din formă. Fleșcăit, burtos. Probabil crede că dacă are mulți bani, nu trebuie să mai și arate bine. Deci nu te-a impresionat. Primul te-a cucerit. Matthew o lua metodic, hotărât să descopere adevărul. — Da, primul era cuceritor. Am descoperit că rahatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon...” Dar nu pot să mă duc. S-ar ține lumea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se rotească cu nouăzeci de grade, și poate chiar mai mult, axa terestră, iar bietul nostru glob s-ar fi trezit, nu cu o coroană ithyphallică ce țintea În erecție spre Înalt, ci cu un apendice steril, cu o mentulă fleșcăită, o coadă de maimuță care se bălăbănea În jos, o Tchekunach pierdută În abisurile vertiginoase ale unui Malkuth antarctic, o hieroglifă flască pentru pinguini. „Dar, la urma urmei, care-i secretul descoperit de Templieri?“ „Răbdare, ajungem și acolo. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ministru. Și, Încet-Încet, ajunsese să-l creadă lumea. Devenise de acum o instituție - deși nimeni nu Înțelegea pe ce se baza puterea lui. Iar cu președintele juca tenis cu adevărat: cei doi, parteneri de dublu, cu pantalonași albi și mușchi fleșcăiți, fotografiați pe terenul de tenis al vilei din Capri a președintelui, ajunseseră pe paginile lucioase ale revistelor ce se adresau bărbaților cu pretenții În lumea afacerilor - așa cum apar acei actori, industriași sau politicieni care se strecoară aproape pe furiș Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
răi dintre napolitani, așa, ca Maradona, oameni fără chef de muncă. Din salonul alăturat, țipete excitate se apropiau amenințător. O hoardă de copii se Împrăștie prin sală. Îl fugăreau pe unul dintre clovni - cel mai mititel, cu nasul mare și fleșcăit și cu trompeta În mână. Apoi descoperiră un bilețel strecurat Într-o coloană și Își continuară vânătoarea de comori În jos pe scări. Maja Își dori ca animatorii să fi socotit bine numărul invitaților, astfel Încât să găsească surprize pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Era din nou liber, iar sub el Giulia butona telecomanda televizorului. La picioarele ei se vedea o mogâldeață. Zogru s-a uitat mai bine și în prima clipă a crezut că murise: dedesubtul lui era tot el, prăbușit, cu aripile fleșcăite, ca niște urechi imense. Apoi corpul de pe podea a ridicat fruntea și și-a scuturat aripioarele. Avea fața ca o picătură de apă în care era închis chipul luminos al Giuliei. Zogru continua să privească fără să se miște. Giulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
firesc, mai mult ca oricare altul, un loc al depresiei și al frustrării. Adio, trupuri Înlănțuite În poiană sub clar de lună! Adio celebrări aproape dionisiace ale trupurilor unse cu uleiuri, sub soarele verii! Așa trăncăneau cvadragenarii, privindu-și mădularele fleșcăite și burțile adipoase. În 1987, la Loc și-au făcut apariția primele ateliere de inspirație semireligioasă. Firește, creștinismul rămânea exclus; Însă o mistică exotică suficient de cețoasă putea - pentru aceste ființe În fond cam slabe de Înger - să se armonizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gând? Cine mai pomenise așa ceva? Siloa, Siloa... Am ajuns la capătul tuturor pământurilor, vrăjmașii mă Încolțesc, iar eu n-am cunoscut decât o femeie urâtă pe nume Bodolona. Ai văzut tu vreun prost mai mare decât lăudărosul de Krog, parul fleșcăit al Tatălui, frate păcălit al lui Moru care acum trebuie că tândălea prin vreo peșteră sau pe vreo pășune, uitându-se la vreun foc și trăgând vânturi? Aveam chef să plâng un pic. Sau, puteam să omor câțiva mărunței din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a recunoscut Alice după o pauză. —Atunci, mâine dă-ți demisia. Șefa de la Resurse Umane a măsurat-o pe Alice din cap până-n picioare cu niște ochi pe jumătate deschiși, mărginiți de gene dese. Era o tipă acră, cu pielea fleșcăită, la vreo patruzeci de ani, cu un aer vizibil dezamăgit. Alice știa că, în clipa aia, tipa era dezamăgită de ea. Dar nu la fel de dezamăgită ca Brant, atunci când acesta realizase că el avea să susțină cazul Hardwick la tribunal. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
timp ce-și trăgea sufletul cutremurat și cu ochii plini de lacrimi, Hugo a văzut că arborele nu-i salvase viața numai lui. Chiar și așa, cu vederea compromisă, Hugo a întrezărit, prinsă între niște crengi din apropiere, o formă fleșcăită, care aducea cu un urs. Era de un roz foarte fosforescent. La scurt timp după asta, Hugo s-a trezit înșfăcat cu putere, săltat în sus și întins pe pământ. A clipit la vederea grupului de oameni- probabil trecătorii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]