169 matches
-
nonverbale joacă un rol important în negocierea relației interpersonale, iar strategiile politeții negative sau pozitive se plasează în special la nivel lexical. Comunicarea fatică are un rol important în cultura română. Socializarea, întreținerea canalelor de comunicare deschise se realizează prin flecăreală, bârfă, gargară, șuetă. În spațiile publice necunoscuții intră ușor în vorbă (la coadă, la policlinică, în stația de autobuz, în tren) abordând superficial teme impuse de situația de comunicare (sănătate, orarul autobuzelor) sau generale, legate de vreme, politică, familie; temele
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acestei perioade, diferențele sînt vizibile față de începutul ei. Dacă la început elevul nu avea decît senzații, acum are idei. Dacă la început numai simțea, acum judecă. Educația de la 15 la 20 de ani "În tratatele de educație ni se dau flecăreli zadarnice și pedante despre închipuitele datorii ale copiilor, dar nu ni se spune nici un cuvînt despre partea cea mai importantă și cea mai grea a oricărei educații, anume criza care servește de trecere de la copilărie la starea de om"202
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
agitată și o atenție drenată. De aceea, bucuria naturală de a asista în fața spectacolului retoricii a dispărut. Nimeni nu mai învață astăzi la școală arta expresiei înalte. În locul unei rostiri alese, întâlnim pretutindeni în spațiul public bombăneala, desfrâul nerușinat al flecărelii și elogiul smintit al bârfei. Amputarea imaginarului prin formatarea algebrică a inteligenței face din cei mai înzestrați moderni recenți niște oameni lipsiți de sensibilitatea hermeneutică naturală a anticilor. Nu mai învățăm proverbe, dar citim sloganuri; nimeni nu mai memorează poezii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al Dasein-ului: „Curiozitatea este peste tot și niciunde. Acest mod al faptului de-a-fi-în-lume dezvăluie un nou fel de a fi al Dasein-ului cotidian, în care aflându-se, el se dezrădăcinează constant. ș...ț Curiozitatea căreia nimic nu-i rămâne închis, flecăreala, căreia nimic nu-i rămâne neînțeles sau - de fapt Dasein-ului care ființează astfel - chezășia unei «vieți» care, chipurile, este cu adevărat «vie»” (Ființă și timp, ed. cit., p. 235). 118. Înțelegerea demersului lui van Manen reclamă folosirea unui index minimal
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mult s-au lăsat „lămuriți” sătenii atunci când se aducea vorba de „cotele obligatorii”, „colectările” și „impozitele în natură”, nu am aflat din nici un document cercetat dar putem opina că biata opincă românească nu era deloc entuziasmată și de încrezătoare în flecărelile fără sfârșit ale unor șmecheri politici, bine hrăniți, bine adăpați și bine plătiți, tot de ei, la urma urmei. În același mod triumfalist, Iacob scria la mașina din dotare următoarele perle propagandistice numai bune la uns orgoliile rănite ale ștabilor
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
tov. Onofrei Maricica infirmieră stând cu ea de vorbă a refuzat să se reînscrie spunând că este foarte ocupată cu munca”. Iată că erau și oameni care țineau mai mult la bucata lor de pâine câștigată cu greu decât la flecăreala și discursurile găunos-insipide susținute de câțiva puturoși buni de gură. Românul sadea Bibi Spitzer, activist al biroului Plășii Negrești, raporta „onorabilei” asistențe cum că: „...se constată o îmbunătățire a muncii (care muncă? De lămurire, probabil, n.n.) în plasa noastră (...) iar
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de tablă.// Să-i pupăm cu curaj și mândrie/ fața sulemenită și rasă (are mustață muierea) mâncată/ de coșuri și bube, dar generoasă.” Exersarea unei astfel de priviri crude urmărește în fond să purifice, să despartă apele dintre poezie și flecăreală poetică: un poem se încheie cu versul „O, generația mea, generație, de ce te ții de palavre atât?” Volumul următor, O tăcere asurzitoare, din 1985, este o plonjare abruptă într-un univers mai abstract, în care poezia pare că vrea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
capi talismului, [și] Platforma Partidului Unic Muncitoresc. [...] Aici toate sunt bune. Uneori continui: „Madame la Marquise“, cântecul cu care ne amuzam amândouă. Scumpa mea, dacă ai fi lângă mine! Câtă nevoie aș avea de prezența ta, de sfatul tău, de flecărelile noastre. Așa, sunt ca o biată mamă orfană. 15 februarie [1948], duminică, ora 5 [...] Tu continuă-ți munca fără să-ți faci griji pentru Mimi; o să facem ce vom putea pentru ea; dar mai ales nu pune la cale acte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
garoafe roz în vasul Tutankamon de la Cairo înmiresmează camera și se înclină în fața unei fotografii cu tine... Mi s-a spus la telefon că au mai fost în oraș și alte bucurii: brazi pentru cei mici, chipuri complice și apropiate, flecăreli, zâmbete intime și râsete de copii pătrunzând și luminând inima părinților. Nu e greu să mi le închipui; n aș avea decât să mă aplec asupra fântânii albastre a amintirilor noastre comune, ca să mă consolez. Aș putea s-o fac
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sau trimis, la fel ca Spătaru ori Strat, să conduc ședințe de analiză la cămine culturale, am fost tratat cu o lipsă de considerație egală cu lipsa mea de pretenții. Stăpînindu-mi nervii, de cele mai multe ori mi-am dizolvat durerea în flecăreală. De aci și inconsistența unora din paginile mele: pînă să le scriu, prin povestire repetată, nemulțumirea se topea, se evapora, devenea un fel de amintire. Nu regret deci ce n-am scris, regret doar paginile scrise pripit sau diluat. *Fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de comunicare (de împărtășire). În locul unei ușurări, m-a cuprins îngrijorarea (de ce-am făcut-o?) și m-am simțit vinovat față de mine. Ce eroare imensă e - mi-am dat seama - să te livrezi fără măsură „străinului”, ce inutilitate, ce flecăreală! A scrie însă despre propria ta suferință e cu totul altceva. Scrisul e confesiune deplină. *Întîlnirile cu Radu Cârneci se realizează fără sentimentul că există trecut: parcă ieri era redactor-șef, parcă ieri discuta cu vreun „bătrîn pirat” despre „chestiuni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Doamna de Saint-Simon, care suferea în aceeași măsură și pentru asemenea spuse și pentru urmările lor, să fie în stare să dea lucrurilor un aer de glumă, nici să le arate portița pe unde să iasă din astfel de nesocotită flecăreală. În ce pri vește nesocotința în a spune ce-i venea la gură, Domnul duce de Orléans avea una nemărginită, în cuprinsul vieții obișnuite și fără a excepta propria lui persoană. Nu pe nedrept era învinuit că nu are nici un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
acatholie, bășcălia, un derivat de reflex identitar al comicu- lui pe care filozoful îl disociază de ridicol și de absurdul contemporan ca forme cu o mai mare detentă spirituală. Dacă trebuie să găsim genul proxim al bășcăliei, atunci acesta este flecăreala, limbuția, vorbăria. Cu termenul de „zeflemea”, ea devine un fapt identitar înregistrat ca atare în chiar momentul respingerii identificării așa cum observă și Alexandru Dragomir : „De Caragiale obișnuim să ne scuturăm în două feluri. Spunem : Caragiale este un zefle- mist. Și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și simplu, este același lucru cu a nu vorbi, a nu vorbi, cu adevărat ; în acest caz a vorbi este indiscutabil perceput ca non- vorbire, o formă de patologie a limbajului.” (trad. mea, A.M.) Mai mult, Gérard Dessons consideră că flecăreala, „rușinea limbajului” ăla honte du langageă în termenii lui Maurice Blanchot, constituie un fapt de antropologie cul- turală. „Le bavardage, parce qu’il est une parole sans objet, précède la sortie hors du langage. (...) La folie du bavard réside précisément
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ieșirea în afara limbajului. Nebunia palavragiului stă tocmai în proiectul latent de a constitui prin exhibarea acestui «rău» comun, a acestei «tare», a unei antropologii : «palavragii», vreau să zic, oamenii.” (trad. mea, A.M.) Bășcălia este o formă încă mai agravată a flecărelii, dife- rența este de accent. Verbigerația bășcăliosului provine însă dintr-o iritare, care în cazul flecarului nu există, așa cum în bășcălie nu există o deplină juisanță, ci doar o perpetuă stare de excitație. În termenii lui Jean Baudrillard din Strategiile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
urmând o logică a supralicitării întru exces, generatoare de simulacre, mai flecar decât flecarul este bășcăliosul. Putem privi însă bășcălia în două feluri, ca o formă de exces a ceva ce deja este excesiv, o ducere până la ultimele consecințe a flecărelii, ca pe o deformare a ei sau ca pe o trăsătură de caracter care se fixează genetic ca reflex identitar și atunci termenul de „antro- pologie” utilizat de Gérard Dessons este cum nu se poate mai potrivit. Pentru a defini
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca un romantic de bună credință asupra curgerii timpului și asupra precarității condiției umane, te gândești, abia amuzat, la necuviințele facsimilului și ale ieftinătății în domeniul celor sfinte. Aceste locuri de memorie care sunt față de amintirea lui Iisus ceea ce este flecăreala față de cuvânt cu excepția, desigur, a construcțiilor cruciate cum ar fi mica sală gotică a Cenaclului, lângă mormântul lui David, sau atât de pura biserică romană Sfânta Ana, de lângă Poarta Leilor aproape că-mi vine să văd în ea o mașinațiune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ale isteriei de a fi mereu „branșat“, „la zi“, „în pas cu veacul“. Acedia are și ea epifenomene neașteptate. Curiozitatea maladivă, de pildă, care caută informația ca pe un drog, ca pe un stimulent acut, capabil să disloce inerția interioară. Flecăreala este, de asemenea, un semn al acediei: ea încearcă să acopere, cu emisia ei vidă, blocajul reflexiei vii și inexpresivitatea timpului irosit. E bine să fim precauți cu „micile păcate“. Evaluarea lor genetică poate fi plină de surprize. La rădăcina
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
emoții puternice de macho („Ce dracu’ cred ăia că fac?”) sau aplicarea unor etichete înjositoare altora („Nemernicii!”). O asemenea izbucnire poate fi interpretată drept limbaj pregătitor pentru război, așa cum dansurile și scandările în jurul focului trezesc curajul înaintea unei bătălii. Aceeași flecăreală poate fi înțeleasă drept împăunare, o încrucișare a cuvintelor în locul armelor într-o confruntare rituală masculină pentru status și supremație. Chiar și jurnalele de afaceri utilizează acest tip de limbaj, în titluri precum „Cei mai duri zece șefi din America
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
comunicării. Johnson i-a vorbit lui Francisco într-o manieră extrem de civilizată, însă el l-a agresat pe Francisco prin denigrarea lui personală și profesională. Ce ar fi putut să facă Francisco? Ca reprezentant de vânzări, Francisco este obișnuit cu flecăreala și fanfaronada pe care i-au servit-o clienții potențiali de-a lungul timpului, făcându-l să fie extrem de tolerant cu astfel de manifestări. E obișnuit să asculte cum clienții se laudă cu produsele, companiile și planurilor lor de viitore
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
mulți intelectuali aderă la ethosul transmodern și transdisciplinar. Un sprijin deosebit îl avem în cărțile lui Constantin Virgil Negoiță. Astfel de inițiative sunt, cred, fructul cel mai bun al prieteniei, într-o lume tot mai bântuită de discordie și de flecăreală mass-media. A.B.Aveți regrete? Ce ați fi vrut sa faceți până acum și nu ați reușit? Desigur, sunt multe lucruri care nu au fost împlinite până azi. Toată tinerețea, de pildă, am fișat un material enorm, în câteva zeci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1, ține departe demonii și spiritele necurate. M-am uitat la el dezamăgit. - Altceva nimic? Doar marfă falsificată în schimbul vieții tale? Și ce-are asta de-a face cu viața lui Rotari? S-a așezat, ca și cum ar fi urmat o flecăreală între doi prieteni, pe scara din jurul altarului, de care și-a sprijinit spinarea. Nu mai era omul nepăsător de la început. - Ai rămas tot un negustor sirian, degeaba vrei tu să treci drept longobard. Ei bine, Stiliano, viața lui Rotari se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
traducere a ei În română. Am mai rămas câteva clipe să contemplu figura acestui personaj fascinant, apoi i-am mulțumit sucitului domn și am zburat spre biblioteca muni cipală, la doamnele românce, gospodine de treabă, previzibile și cu spor la flecăreală, care m-au ajutat să găsesc traducerea pe care o căutam, sub titlul Drumul cel mare. Cartea mi-a luat un văl de pe ochi. Nu bănuisem că există astfel de oameni, făcuți din oțel. Tenacitatea cu care, În ciuda greutăților Întâmpinate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din saloanele capitalei, chiar de la începutul sejurului său în Principate că în orașul de pe malurile Dâmboviței tot timpul "se face dragoste sau se vorbește despre asta"44. Clasele superioare aveau așadar un anume dar al vorbirii, mai bine zis al flecărelii, dar oamenii nu spuneau nicicând ce gândeau. Era mai bine, spunea francezul, ca în Principate să nu vorbești deloc, căci totul putea fi răstălmăcit, întors pe toate fețele, interpretat, un singur cuvânt să fi spus și el se putea transforma
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
R. M. Alb�r�s î este o voce și nu un număr de asigurări sociale. Iată ceea ce este vădit în primele eseuri ale lui Samuel Beckett scrise în limba franceză, la fel ca și în episoadele mai mici ale flecărelilor celiniene (bavardages). Există oare în secolul nostru scriitori mai diferiți unul de altul și mai divergenți decât C�line și Beckettî... C�line a trăit într-o lume realistă de grajduri și cocini, Beckett a evocat o lume purificată și
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]