96 matches
-
o misiune. Trebuie să zâmbească, să facă semne cu mâna. Pe moment, procedura în sine poate părea ridicolă, dar este vitală pentru proiectele englezești din India. Sir Wyndham a explicat asta la toate dineurile, este chiar esența vieții sale de flecar. Turneurile generoase în care risipește mult, darurile, tururile de oraș, partidele de vânătoare. Nici unul dintre acestea, le spune el, nu se întâmplă spre propria lui satisfacție. Dacă cineva ar interpreta greșit respectul care i se acordă ca persoană oficială, confundându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ridicol ca o armată slabă ca a noastră să iasă acum la atac. Scârbit de toată zăpăceala, Honda Heihachiro se ridică, indignat, în picioare: — Asta-i o discuție sau ce e? Oameni cărora le plac discuțiile nu-s decât niște flecari. Eu, personal, nu pot sta aici cu mâinile-n sân. Iertați-mă că plec primul. Honda era un om fără iscusință în vorbă, dar un caracter puternic. Atât Tadatsugu, cât și Kazumasa insistaseră asupra validității propriilor lor argumente, provocând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pot să fac giumbușlucuri și, în același timp, să spun un adevăr, aici e buba. Nu pot să turui adevăruri printre tumbe și plecăciuni. Dacă am făină pe obraz, mi se pune un nod în gât și trebuie să devin flecar, să zic lucruri de mântuială, să treacă timpul, până când, ieșind din scenă și rămânând singur în fața oglinzii, pot plânge fără să mă vadă nimeni. Și mai e ceva, am adăugat. Ii admir pe nebunii lui Shakespeare, dar mi-a intrat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din gură. 130 Vorba-n zadar, pierdere de vreme. 131 Vorba cea mai bună când grăiești cele ce se cuvine și când taci cele ce nu se cuvine a grăi. 132 Vorbă lungă și-n zădar, de șiret și de flecar se-nțelege a fi dar. 133 Vorbă multă în zădar când lucrul e de față. 134 Vorbă de om sărac nimeni n-o ascultă fie cât de scumpă. 135 Când nimeni nimic nu vor vorbi de tine, mai bine să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ori să-ți învîrtești limba în gura ta, Pîn-a scoate vorba din gură. 139 A grăi multe și bune te arată de-nvățat, a grăi puține și bune te arată de-nțelept, a grăi multe și urâte te arată de flecar - alege care numire îți place. 140 Vai de cel ce nu știe nici când să grăiască nici când să tacă, dar cu mult mai vai de cel ce nu știe nici ce să grăiască, nici ce să tacă. 141 Grabnic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aibă toți ce să pună În gură? Ăia care doboară mamutul sau mistrețul, ăia care pun pe fugă dușmanul, ăia erau cei ce trăiau În satul nostru până să Înceapă nebunia asta, Tată din Cer! Acum, ne-au năpădit toți flecarii, toți slăbănogii care ar lua-o la sănătoasa dacă s-ar face Înspre ei un om adevărat! Cu de-ăștia vrei să ne păstrăm satul, Minos? - Atunci, de ce nu-i omori tu pe toți slăbănogii ăștia fricoși, Scept? nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
despre mine, nu vorbi așa, măi Philo, că fiu-meu e dus la vânătoare de patru zile Încheiate, și cine altul l-a Învățat să vâneze dacă nu eu? - Păi, atunci, se sumeți Scept, de ce nu-mi iei partea În fața flecarilor din sat, Minos? - Pentru că și flecarii, cum le spui tu, Își Împart cu noi bucatele! Scept dădu un muget gros, de ziceai că e un zimbru bătrân și, deodată se săltă de jos, privind de jur Împrejur cu ochi scăpărători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Philo, că fiu-meu e dus la vânătoare de patru zile Încheiate, și cine altul l-a Învățat să vâneze dacă nu eu? - Păi, atunci, se sumeți Scept, de ce nu-mi iei partea În fața flecarilor din sat, Minos? - Pentru că și flecarii, cum le spui tu, Își Împart cu noi bucatele! Scept dădu un muget gros, de ziceai că e un zimbru bătrân și, deodată se săltă de jos, privind de jur Împrejur cu ochi scăpărători. - Își Împart cu noi bucatele, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a hotărât să plece de la Răsărit cu doar o mână de oameni? Ce fel de oameni erau ăia care au pornit la drum după Ceața Adâncă, măi Minos, măi? Crezi că erau vorbăreți, ca noi, care-și Împart bucatele cu flecarii satului? Crezi că mai avea azi cine să dea din gură dacă străbunii noștri erau la fel ca noi? Dar Philo: - Și dacă vine din nou Ceața Adâncă, crezi că n-o să-i spulbere pe mulți dintre noi, așa cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ei aprinsă figurase averea de care dispunea, dar era un tip gălăgios, greu de Înțeles. Ruby Îl Înțelegea mai bine: era un profesor, adică un personaj alb misterios. Ravelstein se interesa, atât cât e În stare s‑o facă un flecar, de problemele ei cu fiică‑sa curvă, cu fiu‑său cel din Închisoare, cu celălalt fiu seropozitiv, cu brambureala de neveste și de copii ai lor, ale căror necazuri erau prea Încâlcite pentru a putea fi povestite. În unele după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-și desprindeau ochii din hățișuri, atente la cel mai mic semn de pericol, iar soldații nu-și lăsau nici o clipă armele din mâini. În aer plutea o tăcută senzație de spaimă și își putură da seama că muncitorii - de obicei flecari și scandalagii - formau grupuri în barăcile fără pereți, șușotind nervoși, studiindu-i pe soldați cu coada ochiului. — Ne așteaptă... Inti Ávila afirmă în tăcere. José Correcaminos se agită neliniștit și arătă spre cazemate: — Multe arme, observă el. — Mitraliere de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un soi de falsă umanitate, ca și când toți îl iubim la fel și pentru aceleași motive. Îl sărbătoresc mai ales cei pe care el i-a detestat: răii și famenii, panglicarii în ale țării, cei cu evlavie de vulpe, fonfii și flecarii. Îl sărbătorim toți, cu un zel idolatru, ne oblojim mizeriile lângă templul lui și îi stricăm liniștea cu festivitățile noastre dulcege. Nu ne mai este rușine de Eminescu! Iar nerușinarea aceasta nu se va vindeca decât după ce vom avea cuviința
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
brechechechex, coax... Rămân să se înfrunte, ridiculizând moda concursurilor literare a vremii, Eschil și Euripide, fiecare văzându-și opera prin ochii celuilalt, prilej pentru preluarea parodică a unor citate. Dacă Euripide îl numește pe Eschil "un înfumurat, moară stricată,/ Neputincios, flecar neîntrecut,/ Meșter de vorbe, cu eroi prea cruzi", Eschil îi atribuie rivalului său apelativul de "copil al zânei țărănești", făcând aluzie la originea sa umilă, și continuă prin jigniri desigur nedemne de statutul său de mare tragic ("tu care-aduni nimicuri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Fîntînă La vreo fîntînă adîncă să nu te uiți în fundul ei, căci amețești și cazi. Să nu trimeți copii mici la fîntîni urlătoare, că i apucăă Dumnezeu fie cu noi! Flăcău Flăcăul care se lă lunea nu se mai însoară. Flecar Flecar, gureș, vorbăreț din cale-afară, pocit la gură etc., să nu crezi că-i un om de treabă, că toate le fonfăiește* și nimic nu pornește. Floare Cînd uzi florile dumineca, fac viermi la rădăcină. Dacă ramurile de măr, vișin
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Într-o secvență lirico-satirică, marcată de interogația retorică "Au prezentul nu ni-i mare?", poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea fără suflet, fără cuget"), după care urmează un portret colectiv ("fonfii și flecarii, găgăuții și gușații"); spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi..."). În altă parte, poetul satirizează "progenitura de origine romană", întoarsă de la studii din Paris, nonvalorile și consecințele existenței lor: "câștigul fără muncă"; "virtutea ? e-o nerozie; Geniul? o nefericire". În final
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care cerea achitarea lui Julien. În ajun i-o arătase abatelui de Frilair care îi dăduse asigurări: asul din mînecă al abatelui era domnul de Valenod, unul dintre jurați. Dacă l-ați cunoaște, ați fi sigură de izbîndă. E un flecar îndrăzneț, nerușinat și grosolan, făcut să-i ducă pe proști. Anul 1814 l-a găsit în mizerie și am să-l fac prefect. E în stare să-i bată pe ceilalți jurați dacă n-or să voteze după dorința lui
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
personaje aflate în relație de filiație: "Intermediarul amorurilor clandestine ale lui Pașadia, măscăriciul hilar și antreprenorul de vicii Pirgu cuprinde mult din esența morală a neuitatului Mitică. Dar, pe cînd Mitică este, în concepția lui Ion Luca, un inofensiv, un flecar și un profitor mărunt, pe aceeași scară a degradării, Pirgu devine, în concepția lui Matei, un Mitică primejdios, perfid și lacom. Lipsit de orice scrupul, el e profitorul îndrăzneț al marilor slăbiciuni aristocratice, maimuțoiul lubric și cu pretenții de gust
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
chipul urii, fii bun, ne-am înșelat, vom lua totul de la capăt, vom înălța iar din temelii cetatea milei, vreau să mă întorc acasă. Da, ajutați-mă, așa, întinde-mi mâna, dă-mi... Un pumn de sare umplu gura sclavului flecar... CEI MUȚI Iarna era în toi, dar deasupra orașului, care-și începuse forfota, se înălța o dimineață luminoasă. La capătul digului, marea și cerul se împreunau în aceeași strălucire. Yvars nu vedea însă nimic din toate astea. Înainta cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
agonizarea, ci și privarea totală a personajelor de intervenții discursive proprii, substituite de mecanica gesturilor aberante. Aparent opus desfrânării lingvistice surprinse la personajele caragialiene stăpânite de morbul verbiajului, procedeul de insonorizare urmuzian, are, practic, același efect: "dialogul surzilor", întreținut de flecarii lui Caragiale, va fi doar mimat prin gesturi agresive de eroii lui Urmuz. Rămân multe lucruri de spus despre Urmuz, și mai multe despre Caragiale, precum și despre relația dintre operele lor. Cele mai multe exegeze care menționează, la un moment dat, numele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
clopoțelu care i-l arătam: — Nu te lua după moaca mea d-acu - cu panamaua dă la Pazvante chioru și costumu cârpăcit - că io am tot bătut drumuri care când ie șes unde duhnește vieru, când ie han unde la flecari li s-apleacă d-atâta potop dă apă. Am trăit vremuri pă cai mai di granda. ți-am cântat io dă mai multe ori că m-am născut cam pân Puerto Mariscalito, care a fost plaja romanțioasă unde dântodauna donșoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dumneavoastră, scrâșni Ganea brusc din dinți, repezindu-se la prinț de îndată ce rămaseră singuri, dumneavoastră le-ați trăncănit că mă însor! Vorbea repede și aproape în șoaptă, chipul îi era desfigurat de mânie, iar ochii îi sclipeau de ură. Sunteți un flecar nerușinat. — Vă asigur că greșiți, îi răspunse prințul, calm și politicos. Nici n-am știut că vă căsătoriți. Adineaori l-ați auzit pe Ivan Feodorovici spunând că astă-seară totul se va decide la Nastasia Filippovna. Asta le-ați și spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum ea a văzut și s-a convins de devotamentul meu, a înțeles că de dragul ei rup toate legăturile cu familia. Deci, nici noi nu suntem proști, fiți sigur de asta. Apropo, sper că nu vă închipuiți că sunt un flecar? Eu, stimate prinț, nu fac bine că mă destăinuiesc față de dumneavoastră. Dar tocmai pentru că sunteți primul om cumsecade care s-a nimerit să-mi iasă acum în cale, am tăbărât la dumneavoastră, adică nu luați cuvântul „a tăbărâ“ drept un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Noi am încurajat în scopul acesta orice întreprindere, am înarmat toate partidele, am făcut din putere ținta tuturor ambițiilor. Noi am transformat în arene statele unde se dezvoltă tulburările. Încă puțin timp și dezordinile, bancrutele se vor ivi peste tot. Flecarii neobosiți au transformat ședințele parlamentare, adunările administrative în lupte de vorbărie. Jurnaliști îndrăzneți, pamfletari fără rușine atacă în toate zilele personalul administrativ. Abuzurile puterii vor pregăti în cele din urmă prăbușirea tuturor instituțiilor și totul va fi răsturnat sub loviturile
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
se manifestă o înfloritoare presă moralizatoare, care se opune presei combative, adeseori caracterizată de o violentă agresivitate față de conducătorii vremii. Richard Steele și Joseph Addison dau deplină strălucire acestui nou tip de presă, publicând în 1709 un renumit periodic: "Tatler" (Flecarul). Acestuia îi succede, în 1711, "Spectator", un cotidian care atingea un tiraj excepțional pentru acea vreme (3000 de exemplare). În secolul al XVIII-lea, presa europeană dobândește o fizionomie și o condiție proprii, contribuind la formarea gustului și educației publicului
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
izolate să fie păstrate multă vreme în memorie cînd lipsește legătura care le unește"156. I Intuiția "Lucrurile! lucrurile! nu voi repeta niciodată de ajuns că noi dăm cuvintelor o putere prea mare; cu educația noastră flecară nu facem decît flecari."157 Rousseau pune foarte mare preț pe folosirea intuiției în procesul de învățămînt. El înțelege intuiția în sensul acțiunii concrete cu obiectul studiat. La vîrsta de 12 ani ideile lui Émile "sînt limitate, dar lămurite; dacă nu știe nimic pe
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]